De la intuneric la lumina

Pentru a se naste, pentru a se transforma, realitatea are nevoie de angajamentul nostru. Nu mai este suficient sa ne dorim. Nu e de ajuns sa ne dorim si sa credem ca asta va schimba realitatea in jurul nostru, croind-o exact dupa caracteristicile dorintei noastre. Dorinta este doar inceputul inceputului. Partea de pregatire a inceputului. Angajamentul, implicarea, prezenta, constienta, dedicarea, crezul, energia, efortul, perseverenta, sunt pasii care transforma potentialul, in drumul catre realitate. 

Pe parcurs, intrebarile trecutului isi gasesc raspunsuri in obiectivele si provocarile mai mici sau mai mari care ni se prezinta aparent din “neant” in fiecare zi. Ramai centrat cu fiinta ta, nu te lasa dezamagit ca poate nu e usor, sau poate nu e frumos inca. Trebuie doar sa ramai conectat cu fiinta ta. Sa ramai deschis la orice raspuns ar veni. Fii pregatit sa mai faci un pas. Sa urci o treapta. Fii pregatit sa intelegi ca, aceasta treapta este raspunsul la o intrebare, pe care ai pus-o in trecut. Fiecare pas se leaga de cel de dinainte. Si impreuna, pas cu pas, se naste drumul tau. Pasii tai il creeaza, nu l-a trasat nimeni inaintea ta. E nevoie pur si simplu sa astepti si sa asculti. Sa ramai deschis la ce vine. Sa nu grabesti nimic. Fiinta isi va putea lua astfel, doar lucrurile care sunt esentiale. 

Nerabdarea, fortarea, bruscarea, sunt voci false, ce pot aparea din cand in cand. Dar atata timp cat poti sa pastrezi sentimentul ca TU ESTI PROPRIUL TAU CENTRU, vei pastra claritatea drumului tau. Lasa grijile sa se evapore. Nu te agata de ele. Nu iti ocupa timpul impletindu-le in posibile scenarii. Lasa sa dispara de unde au aparut. Odata ce esti stapan pe centrul tau, directia nu poate fi decat corecta, si lucrurile se vor desfasura in ritmul lor. Suntem maestri in a ne complica existenta. Suntem maestri in a ne indeparta de simplitate. Suntem maestri in neincredere. 

Rezistentele noastre, grijile noastre, sunt niste ancore in trecut. Cei care nu le vor da drumul, vor ramane impotmoliti in propriile sedimente. Pentru ca, doar fluxul si curentii miscarii, ne pot pot invata flexibilitatea si adaptabilitatea care ne deblocheaza din griji. 

Flexibilitatea este acea indemanare, care ne da curajul sa avem incredere in fiecare pas al nostru. Sa avem incredere, ca nu avem nevoie sa stim de dinainte, dar ca atunci cand vom pasi, vom stii exact ce avem de facut. Flexibilitatea este integrarea intuitiei pe post de sistem GPS al pasilor catre destinul nostru. Uneori, ratiunea si principul ei de baza “nu crede pana nu vezi”, va fi infranta de pasii pe care ii vom face in ceata. Dar ramanand deschisi si in miscare, drumul nostru se va limpezi. Se va lumina incet, incet si intunericul se va transforma in umbra trecutului. 

Chiar daca ne e greu sa realizam, intunericul reprezinta una din sursele puterii noastre. Eroarea pe care o facem este ca nu putem accepta sa ne simtim slabi si vulnerabili in intunericul fiintei. Dar acolo, este locul in care devenim puternici. In intuneric invatam adaptarea si ne ascutim simturile, invatam sa ne ascultam intuitia si ne echipam cu noi si noi abilitati. Fara pregatirea din intuneric, nu am intelege lumina. Nu e de ajuns sa ne dorim lumina. Trebuie sa stim o generam. Sa stim sa gasim pietrele in intuneric (sa stim ca sunt acolo), sa le lovim unele de altele. Increderea noastra totala in noi si actiunea care ne urmeaza dorinta, vor aduce scanteia. Lumina este acel ceva puternic din noi care a crezut, transformat in lumina.




Photo: Extravaganza - Prediction = True,  byPilottage

Fericirea este o alegere

Cum se face ca uneori, un singur element, o privire, un cuvant, o frantura de gand, sunt de ajuns sa ne schimbe cu totul starea? Sa ne arunce din cea mai frumoasa energie, plina de speranta si lumina, in intunericul lipsei de valoare?

Ce echilibru este acesta? Cum se intampla ca uneori, o singura persoana e de ajuns sa te apuce din cadere si sa iti ofere o alta optiune: fie ea, doar o gluma, hilara in sine sau o autoironie ce scoate situatia din haina serioasa si grava si o imbraca in haine de clovn, plus nasul gogosar :-); sau, pur si simplu, iti ofera o noua perspectiva, de la cateva etaje mai sus, un nou context in care sunt altii, si nu putini, care sunt atat de departe de conditiile si resursele, la care noi avem acces si totusi sunt mai luminosi.

Cum se face alteori, ca atunci cand intri intr-un grup, mai mult ca sigur, nivelul de energie va creste. E de ajuns, ca un numar relativ mic de persoane din grup, sa aiba o energie pozitiva, sa aiba zambetul pe fata, sa aiba o atitudine ferma, sa aiba mintea si inima deschise si intreg grupul isi ridica frecventa, intr-o clipita. Cum se face, ca in general, chiar si in grupuri mici, energia se transfera si se multiplica, iar cand pleci, simti ca plutesti, uneori chiar poti sa preiei mai multa energie, decat esti pregatit sa procesezi, si asta poate fi extenuant. 

Si cum facem sa nu cadem cand intr-una, cand in cealalta dintre extreme? Cum facem sa ne pastram echilibrul si starea, fara sa fim afectati de ceilalti intr-o asemenea masura, incat sa ne dezechilibreze? Cum facem sa nu devenim dependenti de una din extreme sau de ambele pe rand? Caci, nu-i asa, depresia e la fel de atractiva si voluptoasa, ca si excesul de bucurie? Si uneori, tendinta noastra este sa cautam acele ganduri, acei oameni, acele locuri, acele lucruri, care ne mentin in starea noastra hipnotica, familiara, de victima.

Cum ne afecteaza starea altor persoane? Suntem vulnerabili sau imuni? 

Cand o persoana intr-o stare proasta, deprimat, pesimist, nervos, iritat, intra in acelasi spatiu, sau sta langa noi, resimtim imediat starea lui. Uneori, aceasta este atat de puternica, incat o preluam fara sa ne dam seama. La fel de bine, intr-o camera plina cu oameni abatuti, intra un optimist, vesel, un om luminos, si in fractiuni de secunda, toti se acordeaza cu el. Vibratia intregii sali se ridica si devine generatoare de energie. 

La nivel inconstient, starea noastra va fluctua mult in functie de mediu. Ne vom orienta in actiunile noastre dupa nivelul energetic care ne atrage cel mai mult in acel moment. 

Ce s-ar intampla insa, daca am constientiza ce simtim? Am fi capabili sa ne mentinem nivelul de energie pozitiva, sau am putea macar sa oprim, sa ne aparam, de energia negativa a celuilalt? 

Toti, emanam energie sub forma de vibratii, in fiecare secunda. Calitatea vibratiilor noastre este definita de gandurile si emotiile predominante din acel moment. Ganduri optimiste, de bucurie, veselie, apreciere, genereaza vibratii inalte, pozitive; ganduri negre, triste, furioase, genereaza vibratii grele, dense, joase. 

Traindu-le pe pilot automat, in caruselul gandurilor si emotiilor servite din inconstient, suntem mult mai vulnerabili la vibratiile celor din jur, si acestea ne afecteaza mult mai mult. Pentru a inceta sa fim la dispozitia altor oameni, avem nevoie sa devenim constienti de propriile noastre ganduri si modul in care acestea ne traseaza starea. Sa ne surprindem exact in momentul marilor treceri de la o stare la alta, si sa prindem acele ganduri in flagrant. Apoi, sa le schimbam constient. Cu puterea alegerii noastre. 

E bine sa evitam capcanele intinse de predictia de autodeterminare, creata de propriile noastre asteptari. Cu cat asteptarile noastre sunt mai bine definite, la un anumit nvel, care ne creioneaza pe noi intr-o lumina favorabila, sau cu cat asteptarile sunt mai mult proiectate pe ceilalti, asteptam mai mult din afara, de la altii, decat de la noi insine, cu atat caderile sunt mai spectaculoase. 

Drumul catre echilibru, incepe cu nivelul personal. Nu se pot obtine multe rezultate, dintr-un punct in care exista tristete, anxietate, vaicareli, depresie. E adevarat ca odata cu noul stil de viata, pentru multi dintre noi, a trai inseamna lupta cu facturile, inchisoarea unui job, compromisuri pentru o rata la banca. Un mod de a trai total nenatural raportat la esenta umana. Un mod de a trai care perpetueaza vibratiile joase si dense si face din ce in ce mai greu de mentinut vibratia pozitiva. 

Si totusi, in ciuda acestui fapt, exista foarte multi oameni care reusesc sa isi apere linistea interioara si momentele de bucurie, indiferent de ce e in jurul lor. Sunt oameni care au ajuns la un nivel, unde vad viata lor dincolo de nevoia de mancare, adapost si sex. Sunt oameni ale caror existente au un scop, fac parte dintr-un plan divin, mai inalt decat nivelul supravietuirii. Sunt oameni care au raspunderea propriei lor fericiri. Si asta este principalul lor job si marea lor contributie la frecventa aceste planete. 

Fericirea este cu siguranta cel mai bun exemplu de “antreprenoriat”. Nu te poti angaja sa lucrezi intr-o fabrica de fericire si sa fii un simplu executant, fara raspundere, iar la capatul liniei de productie, sa rezulte camioane si camioane cu fericire. Daca fericirea ar putea fi ambalata, cred ca s-ar fi inventat demult pastilele respective. Tu esti cel care creaza fericire.

Ceea ce este foarte clar, este ca nevoia de fericire este din ce in ce mai pregnanta. Senzatia de insuportabilitate a negativului, stresului, a lipsei de sens, e din ce in ce mai mare. Suntem toti conectati intre noi. Cand sufera unul, suferim toti. Chiar daca la un nivel subtil, imperceptibil. 

Cea mai importanta informatie despre fericire insa, este ca ea este o alegere. Putem sa schimbam modul in care ne simtim, schimbandu-ne gandurile. Pana la urma, la finalul fiecarei zile, existenta noastra este doar o picatura in marele ocean al universului, dar singura noastra modalitate de a contribui este sa ne pastram nivelul energetic pozitiv.

Din pacate, suntem prea putin constienti de marea diferenta intre cele doua stari. Emotiile pozitive, sentimentul de iubire, apreciere, acel simplu gest de a multumi, au un impact mult mai mare decat ne putem noi imagina. La nivel celular, la nivelul cuantic, aceste caracteristici ale constiintei, joaca un rol foarte important in crearea realitatii noastre de zi cu zi, joaca un rol extrem de important in sanatatea noastra fizica si in atragerea anumitor oameni, lucruri si situatii. 

Fericirea este o alegere. Observatorul creaza realitatea. Observatorul alege ca fotonul sa fie particula, nu unda. Suntem observatori, atunci cand observam si ne observam in mod constient. Cream realitatea asa cum o dorim, atunci cand ne folosim mintea si vointa pentru a manifesta ce este in inima noastra. Cream fericire, atunci cand inima noastra este curatata de reziduurile mintii, iar carma in deriva a subconstientului este preluata de constiinta. 

Photo: Happy-Neutral-Sad by LauraZalenga

Relatia cu intrebarile noastre

Toti avem cate o intrebare care ne framanta, cate o necunoscuta pe care am vrea sa o aflam. 

Sau poate o intamplare ciudata pe care nu o intelegem. Sau o situatie care se perpetueaza si nu ii gasim solutia. 

Sau poate o ramasita de senzatie ce sfredeleste ca un burghiu in subconstientul nostru, incercand sa aduca un buton apasat, la suprafata pentru a-l intelege.

Acea idee, framantare, intrebare sau senzatie care ne viziteaza suficient de des, incat putem sa spunem ca locuieste deja in noi, este o fereastra prin care noi pierdem energie. Prin care noi dam din puterea noastra, fara a avea vreun scop, vreun control, sau vreun beneficiu de pe urma acestuia.

De multe ori, pentru a scapa de prezenta insistenta a  framantarii, inventam niste raspunsuri care ni se par acceptabile, doar pentru a putea inchide acel sertar de care ne loveam in fiecare zi. Si chiar daca sertarul nu se inchide perfect, totusi parca nu ne mai sta chiar asa in drum.

Ce facem noi de fapt? Pentru a scapa de disconfort, dam o pseudo-solutie, care re-trimite problema noastra sub presul constientului unde incerca sa isi faca loc, in subconstient, fara a o rezolva. Ne miram apoi ca acelasi rezultat, acelasi efect, continua sa se manifeste in viata noastra, in acelasi mod neplacut.

Cum ar fi mai bine sa abordam aceasta situatie? Ca intotdeauna, cu mintea si inima deschise la orice raspuns. 

Dupa ce problema, intrebarea sau situatia a aparut si simtim framantarea si nevoia de a-i gasi o explicatie, avem nevoie sa parcurgem cateva etape:

1. Sa o privim cu blandete, ca pe o cutie de cadouri pe care am primit-o cu un mesaj in ea. Nu putem sa o deschidem, dar stim ca este pentru noi si mai mult, este pentru binele nostru suprem. 

2. In loc sa ne enervam ca nu o putem deschide sa citim pur si simplu mesajul, avem nevoie sa il primim cu inima deschisa. Sa multumim pentru cadou, indiferent de unde a venit si ce forma are. Sa il acceptam.

3. Pentru a putea deschide acest colet, fara sa-l fortam sau fara sa ne dam cu parerea despre ce ar putea fi inauntru, avem nevoie sa-i acordam atentie. Sa ii gasim un loc, unde sa il putem observa cu bunatate, cu compasiune, cu curiozitate. Sa-l vizitam de fiecare data, observand ce forma are, ce culoare, ce marime. Sa il intrebam cu gentilete, ce mesaj pentru dezvoltarea noastra poarta. Sa-i transmitem ca vom astepta, cu rabdare, momentul in care va hotari ca mesajul poate fi dezvaluit.

4. Pe scurt, sa dezvoltam o relatie de prietenie cu framantarea noastra. Sa o iubim si sa o acceptam stiind ca intr-o zi, in scurt timp, vom fi pregatiti sa stim cu exactitate sursa intamplarii, explicatia, raspunsul si ce avem de facut. Daca o dusmanim si o amenintam, daca ii cerem cu brutalitate sa se dezvaluie, fortand mereu o cheie, care nu se potriveste in broasca incuiata, nu vom face decat sa incuiem mai tare, sau sa stricam incuietoarea, indepartand astfel raspunsul, poate pentru totdeauna.

5. Sa asteptam, dar nu cu nerabdare. Intelegatori, fara sa mai intreprindem nimic, dar fara sa uitam, ca intr-o buna zi cutia va fi deschisa si mesajul poate sa apara in orice forma, de oriunde. 

Atata timp cat ne incrancenam sa cerem, cu ton agresiv si insistent descifrarea unui mesaj, acesta nu va veni, sau se va deghiza intr-un surogat, pentru a scapa de agresiunea noastra. Atata timp cat nu vom accepta intamplarea, situatia, intrebarea, framantarea, ca fiind parte din noi si ca avand un sens, important pentru noi, pentru binele nostru, mesajul va ramane cifrat, inchis, nestiut. 

Fii atent pe parcursul zilei la intrebarile care exista de ceva timp in mintea ta. Schimba-ti atitudinea fata de ele si imprieteneste-te cu ele. Permite-ti sa te detasezi de iritare, nerabdare sau insistenta. Primeste-le, observa-le, cunoaste-le. Fii bland si intelegator cu ele. Dezvolta o relatie de prietenie cu framantarile tale. Accepta-le in viata ta. Integrandu-le si detasand eticheta emotionala, singura care iti poate distruge echilibrul si conexiunea cu centrul tau,  vei putea sa afli solutia, raspunsul, sa ai acces la mesajul ce vine catre tine. 

Un raspuns gresit, va produce efecte nedorite in continuare.

O framantare continua, va produce turbulenta si zgomot, indepartand posibilitatea de a auzi raspunsurile.

O relatie deschisa cu mesajul tau, iti va permite sa fii echilibrat, centrat si atent la raspunsurile care ar putea sa se dezvaluie. 

O relatie deschisa cu intrebarile noastre, stiind in permanenta ca ele reflecta cu mare precizie, starea alinierii cu sinele nostru si conexiunea cu tot ce exista in jur, ne va deschide usa catre raspunsuri. 

Semne

Lucrurile neplacute din viata noastra apar atunci cand universul ne avertizeaza prin semne, ca suntem in dezacord cu drumul fiintei noastre. La polul opus, implinirea este matca in care  noi ne intalnim cu destinul nostru intru evolutie si crestere si cele mai bune moduri de a o recunoaste sunt armonia, fluiditatea, usurinta, care o insotesc.

Fie ca e vorba despre un simplu blocaj in trafic, atunci cand trebuie neaparat sa ajungi undeva, sau acel bolovan care ni se aseaza in piept sau in stomac, atunci cand suntem sau urmeaza sa fim intr-un loc nepotrivit, cu cineva nepotrivit, fie oboseala si cascatul atunci cand in jur nu e energie curata, sau noi suntem deconectati de la sursa divina de putere. Sau poate fi un nivel foarte mare de cheltuieli, intr-un moment cand nu sunt venituri, sau acel moment cand te imbolnavesti din senin si boala e mai grava sau dureaza mai mult decat in mod normal. 

Apar in viata ta oameni cu care te certi, pe care ii ranesti sau te supara, te sacaie, te irita. Din interactiunile cu ceilalti te simti sleita, atacat, agresat, invadat. Mici rani, zgarieturi, taieturi, lovituri, vanatai, dureri. Alergii, oboseala, epuizare. Dureri de cap. Pierderi de obiecte, documente, proprietati, prieteni, toate acestea sunt semne ca energia noastra nu e buna.

Sunt mici avertismente ale universului care ne atentioneaza:

- ca suntem deconectati de la noi insine

- ca nu suntem pe drumul nostru

- ca traim cu credinte limitative care ne distorsioneaza perceptia

- ca ne tinem cu ghearele de ceva ce ar trebui lasat sa plece

- ca stam intr-o vibratie joasa de unde nu putem vedea clar drumul

- ca detinem atasamente, dependente, vinovatii, rusine, rani ascunse si nevindecate

- ca blocam cu ceva energia noastra creatoare

- ca negam sau refuzam sa vedem ceva despre noi

Intotdeauna cand ti se intampla lucruri ciudate, evolutii nearmonioase, neprevazute, lipsuri, accidente, senzatii neplacute, nemultumiri, ganduri negre, opreste-te si intreaba-te “ce e in neregula cu mine? ce fac gresit? unde am ratacit drumul? ce nu vad?"

Cere ajutor sinelui tau si universului, pentru a afla constient. Ai cateva instrumente simple, ca toate instrumentele divine, cu care poti sa afli in ce zona se afla eroarea din matricea ta.

De exemplu:

- poti fi atent si observa de-a lungul zilei ce ganduri iti trec prin minte

- atunci cand ti se intampla cate ceva neplacut, aminteste-ti la ce te gandeai

- fii atent in ce zone al corpului simti tensiune, durere, greutate, impietrire si afla corespondenta spirituala a organului respectiv

- observa ce te deranjeaza in jurul tau in mod constant, unde te simti bine si unde te simti rau

- cine iti da putere si cine te lasa fara putere

- in ce context te doare capul, sau simti lipsa de concentrare

- monitorizeaza ce te irita la ceilalti si cu ce intensitate; cauta apoi sa identifici in ce context, tu faci exact acelasi lucru care te irita, cu altcineva

- noteaza-ti momentele in care intri in defensiva, in care simti nevoia sa te aperi, sa-ti aperi imaginea, punctul de vedere sau credintele

- observa momentele de nesiguranta, de ezitare, de evadare, de frica

Fa acest efort de monitorizare, de atentie si constientizare. Creaza o harta a zilelor. Identifica tipare. Identifica varfuri de intensitate. Lasa-ti mintea deschisa sa afle informatiile de care are nevoie sufletul, pentru a se reintoarce pe drumul lui.

De cate ori, lucrurile nu merg fluent, cu usurinta, conecteaza-te la inima ta, respira, primeste, accepta, opreste rezistentele, traieste dizarmonia si las-o sa plece prin fiecare expiratie, las-o sa iasa prin fiecare por, prin degetele de la maini si de la picioare. Lasa orice perturbare sa se stinga, exact ca unda, pe care aruncarea unei pietre o naste intr-o apa limpede. 

In momentele in care ne indepartam de noi si drumul nostru, in jur lucrurile devin neprietenoase, necunoscute, imprevizibile, agresive, nu functioneaza, si incearca sa ne transmita sa ne intoarcem. 

In functie de arhetipul nostru, exista doua tipuri de reactii:

- Sa rezistam, sa luptam, sa inaintam prin forta, sa negam, sa inaintam cu orice pret, sa ne inversunam sau

- Sa acceptam, sa credem, sa primim, sa intelegem, sa iubim, sa iertam

Fii atent la oamenii care apar in viata ta si mesajele pe care le au pentru tine. Unii sunt reflexii ale tale, altii sunt purtatorii unor simboluri, mesaje sau chei de constientizare. Altii sunt sprijin. Fii deschis. In loc sa lasi gandurile negre sa te imbrace si sa te copleseasca, mai bine ramai cu ochii si simturile deschise. Ramai sincer fata de tine. Fara nevoia de a te apara.

Semne exista intotdeauna. Neplacerile si starile negative sunt atingerea universului, care vrea sa te avertizeze ca e timpul sa te intorci la drumul tau. Nu le ignora. Cand esti impiedicat din exterior, cand propria ta intuitie te face sa te indoiesti de ceva, cand ai tendinta sa eviti sau sa amani ceva, cand apare o durere sau un traumatism, cand constructiile tale incep sa cada una cate una, nu te agata. Lasa-le sa plece si priveste tot ce se intampla cu acceptare si compasiune. Lasa-ti inima sa emita iubire, caci asta este menirea ta. Sa fi o mica lumina. Nu intra in disperare, atunci cand  simti ca nu mai emiti. Nu incerca sa te inneci, dand si mai mult din maini si din picioare. Aminteste-ti ca poate ai incercat sa protejezi din frica si ti-ai ascuns cumva inima, de teama sa nu mai fii ranit.

Iarta tot. Observa cum fiinta ta nu are nevoie de nimic din ce pierzi, atunci cand ramai singur cu Dumnezeu. Asculta bataile de aripi ale ingerilor de pe umarul tau.

Photo: Angel feather

Asumarea intentiilor

Ne aflam pe spirala evolutiei constiintei umane, intr-o zona de neconceput pentru oamenii de acum cateva mii de ani. Traim in viteza. Simtim in viteza. Avem la capatul degetului orice informatie ne dorim. De multe ori, suntem coplesiti de acest mult, care nu doar ne inconjoara, ci care se cere selectat, organizat si gestionat. Ni se cere sa indesam infinitul in cele saisprezece ore pe care le mai are o zi.

Am trait cu totii trecerea, de la momentul in care gandul mai avea nevoie de timp, ca vehicul, pentru realizare. Acum, in acest punct de pe spirala evolutiei, timpul nu mai poate interveni. Este depasit.

Energia are forta si densitate. Gandurile prind consistenta aproape materiala. Energia intentiilor este amplificata si accelerata. Suntem surprinsi de multe ori de consecintele gandurilor, cuvintelor sau actiunilor noastre, care se manifesta mult mai repede, aproape instantaneu.

Este o luna a intentiilor. Pentru ca ele sa ne aduca rezultatele pe care le dorim, avem nevoie sa ne monitorizam intentiile. Sa fim atenti si sa le observam in spatele fiecarui gand, cuvant sau actiune. 

Insa, nimeni nu e perfect. De aceea, e foarte important sa fim flexibili si sa iertam. La fel de important, este sa recunoastem cand am gresit si sa ne cerem iertare pe loc, si in acelasi timp sa nu ne lasam ofensati.

Desigur, intentii mai putin bune, vor scapa de multe ori constiintei. Si consecintele vor aparea imediat, fara sa mai ceara ajutorul timpului. Important, este sa nu ne incrancenam in negarea lor, ci sa schimbam rapid energia, cerandu-ne iertare, recunoscand si mergand mai departe, cu bagajul energetic resetat. Orice negare, ne incarca negativ si ne trage inapoi. Pentru ca efectele intentiilor, gandurilor, cuvintelor si actiunilor noastre nu pot fi pur si simplu ascunse sub un pres. Ele trebuie asumate, iar experientele compensatoare traite sau anulate prin constientizare si iertare. 

Usor de zis, greu de facut, nu-i asa? Ce facem insa cu jena, cu vinovatia, cu rusinea, sau cu tentatia de a da vina pe altcineva? Ce facem insa, atunci cand nu suntem suficient de puternici, incat sa ne asumam intentiile si sa le resetam? Neinchizandu-le cu asumarea, le caram dupa noi, asa gresite si generatoare de efecte negative, in timp ce ne intrebam de unde atatea lucruri negative in viata noastra?

Nici nu ne dam seama, cat de costisitor este acest joc al nostru. Nici nu ne dam seama, cat de important este sa iti ceri scuze scurt, pe loc, sau sa ierti usor pe altii si sa pasesti curat, fara balast, mai departe.

Uneori, nepotrivirea dintre energii, vine din simpla ne-constientizare a fluxului energetic al momentului. Iar efectele sunt doar mici atentionari, ca exista rezistenta in noi. Nicidecum, efectele negative ale unor ganduri nepotrivite, nu isi doresc sa ne distruga imaginea. Nu exista nimic de care sa ne fie rusine. Sau daca ne este, e important sa trecem prin ea si asumandu-ne gandurile, pentru a putea merge cu usurinta mai departe.

Fii atent la intentiile tale. Observa cat de puternice sunt si cum sunt amplificate de energia din jur. Urmareste-le traseul: cum se transforma in ganduri, cum se gandurile se incarca de vointa si cum actiunea le materializeaza. Totul la o viteza fantastica. Uneori la distanta de secunde. Fii constient de acest proces subtil, dar puternic, care iti poate schimba viata.

Photo: Intention Stone - Google search.

Relatiile: tranzactii cu energie

Ce inseamna o relatie? Vrem nu vrem, cu o mana dam, cu cealalta luam. Orice relatie e o tranzactie fara bani. Este o intalnire intre doua fiinte, intre care, cumva printr-o lege universala, aceasta tranzactie e win-win. Macar pe o perioada. 

Orice relatie, este un schimb de energie. Atata timp cat partile implicate, raman cu inimile deschise, curioase, atente, empatice, relatia va ramane in echilibru si se va dezvolta organic pana la maximul ei.

Cand insa, in relatie sunt introduse mai intai asteptarile, persoana din capatul celalalt al tranzactiei va simti impunere. Va simti ca albia gandurilor si actiunilor ei, e directionata catre un set pre-definit de ganduri si actiuni din mintea interlocutorului. Si va reactiona, inconstient, cu rezistenta. Chiar daca, la suprafata gesturile vor parea submisive, va acumula in timp energia frustrarii. Echilibrul artificial, va dura putin si relatia va suferi.

Daca intoarcem putin privirea catre trecut, si suntem dispusi sa privim obiectiv, de-a lungul istoriilor noastre personale vom observa in relatii, niste tipare. Asemenea modelelor dintr-un material textil, ele acopera trecutul nostru in culori, forme si texturi repetitive. 

De cate ori, intalnim tiparul, inseamna ca lectia noastra nu a fost invatata si integrata si s-a intors la noi. Cu siguranta, nu putem inainta mai mult, inainte de a invata din trecut, din greseli, din erori, din caderi. Dar nu inainte de a ne accepta. Asa cum suntem. Trecutul nostru, al fiecaruia este o biblioteca de informatii, pe care viata ne-o pune la dispozitie din toate experientele de care sufletul nostru are nevoie pentru a evolua.

Daca intri, nu o face oricum. Intra in liniste, cu intelegere si compasiune, multumind pentru fiecare experienta decodificata. Pentru fiecare mesaj primit. Pentru fiecare lectie asimilata. Daca Dumnezeu vroia sa nu ne amintim, nu inventa memoria. Nu ne daruia Biblioteca. 

E straniu, cat de putini dintre noi, intra vreodata in aceasta biblioteca pentru a se invata pe ei insisi. Pentru a se cunoaste. Ignoranta nu e binecuvantare. Ignoranta inseamna refuz, negare. Cand negam realitatea din jur, ne extragem temporar din uratenia ei. Ne protejam de lectie. Ii rezistam evolutiei noastre. Cream un gardulet in jurul nostru si stam acolo. In siguranta si iluzia propriei imagini despre realitate. Iar din acest punct, relatiile noastre se desfasoara toate “peste gard”. Pozitia noastra nu este una relaxata, deschisa, increzatoare si recunoascatoare. In spatele gardului, suntem mereu in garda, cu simturile arici, gata de aparare. Daca am putea vedea in acele momente, cat de lipsit de valoare e gardul nostru stupid. Cat de multa energie pierdem din deformarea unei relatii. Cat ne intarzie negarea noastra in evolutie.

Caci o relatie e un schimb divin. Care nu are nimic intamplator. Nici momentul, nici personajele, nici durata, nici intensitatea. Totul e aranjat de univers in cele mai mici detalii. Pentru binele ambelor parti. 

Relatiile  nu au fost create pentru competitie. Relatiile nu inseamna rivalitate, o presupusa superioritate, inferioritate, judecata, sau invidie.

Orice relatie este o sansa. De a da. Si in acelasi timp de a primi. Cantitatea nu conteaza. Tot ce conteaza este calitatea energiei cu care participi intr-o relatie. Uneori pentru a primi, trebuie sa oferi doar linistea, pe care cuvintele celuilalt sa isi aseze intelesul. Alteori, e de ajuns un gand pentru ca la capatul celalalt sa apara un raspuns. 

Cand dai prea mult, nu iti stii valoarea si vrei sa o “cumperi” cumva. Dai prea putin, atunci cand ti-e frica. Sa nu te implici. Sa nu devii responsabil. Cand te protejezi. Primesti cu greu de la altii, atunci cand crezi ca nu meriti. Primesti prea mult si nu stii sa dai. La un moment dat va aparea sindromul lui “mi se cuvine”. 

E foarte usor sa ne uitam in cartea relatiilor noastre si sa ne descoperim tiparele. Incetul cu incetul, credintele limitative si prejudecatile se vor da de gol.

Cel mai important lucru este sa avem rabdare. Noi cu noi. Noi cu ceilalti. Sa avem rabdare cu ritmul si ordinea in care informatiile din biblioteca vor sa ni se dezvaluie. Cu ritmul in care relatiile noastre vor dori sa se curete de garduri. Cu timpul de care e nevoie, pentru ca schimbul de energie sa curga liber. 

Photo: Energy painting from Google search

Linistea interioara

Am trecut si trecem in ultima perioada, prin schimbari si transformari majore. Ne-am aventurat in zone de care nu am crezut ca ne vom apropia. Am parcurs etapa dupa etapa, indreptandu-ne in directii cunoscute sau mai putin cunoscute, unde nu am crezut ca vom avea curajul si puterea de a ajunge vreodata. 

Si totusi, am facut-o. Sau suntem pe cale sa o facem.

Dar, chiar daca perioada de transformare s-a incheiat, exista un timp de cateva saptamani sau chiar luni, de care avem nevoie pentru refacere. 

Chiar daca nu se vede, orice schimbare inseamna un soc major. Toate marile decizii, sunt elemente care ne zguduie, chiar si atunci cand ne duc catre cel mai frumos vis al nostru. 

Fiinta are nevoie de timp pentru a se adapta. Pentru a se redescoperi. 

Poate ca ceea ce ne-a adus exact in acest moment, nu are sens acum. Poate nu va avea niciodata in exterior. 

Insa, indiferent prin ce trecem, avem nevoie sa verificam intotdeauna cum ne simtim in interior. De multe ori, in jur va fi agitatie si haos, iar sinele rational poate sa fie afectat de furie, revolta, lacrimi, tensiune, ras nervos, neputinta). Cel care iti va arata drumul, insa, este sinele tau interior. Chiar si in mijlocul celei mai mari incertitudini, poti sa ceri sa iti amintesti de ce ai venit pe acest pamant. Nu trebuie sa afli intotdeauna la nivel constient. E suficient sa ceri si sa fi atent la ce simti. In interior vei simti sensul tau. Vei sti drumul tau.

De aceea, aminteste-ti sa iti construiesti un adapost pentru sinele interior, unde sa te poti intoarce dupa ce a trecut furtuna. Iar unele lucruri vor trebui sa astepte, atunci cand un lucru atat de important ca linistea ta, trebuie restabilit.

Te vei intoarce la suprafata, atunci cand vei fi gata. Lasa-i pe altii sa se grabeasca. 

Tu esti singurul TU care exista si va exista vreodata. Tu esti important si pretios. Lucrurile se vor aseza intr-un final, dupa ce transformarea va fi completa. Exista un inteles al fiecarei intamplari. Uneori insa, nu il vom sti niciodata. Nici nu avem nevoie sa stim tot. Iar asta nu scade cu nimic, valoarea transformarii.

Suntem intr-o era de explorare interioara. Cautarile in exterior pe care le-am practicat multa vreme, apartin trecutului.

E nevoie insa, de putina rabdare. Explorarea este o sarcina meticuloasa si atenta.

Lasa-te cufundat in interiorul tau. Fii atent la cum te simti in diferite situatii. Cu diferiti oameni. Lasa asteptarile exterioare la usa. Ghideaza-te dupa ce iti spune intuitia. Ai incredere. Orice furtuna exterioara e trecatoare. Puterea ta insa, ramane in tine. Du-te in centrul fiintei tale, ori de cate ori te surprinzi grabit, revoltat, judecand pe altii, nemultumit, deprimat. 

Acolo, in linistea sufletului tau, unde nu are acces nimeni, nimic din agitatia si haosul exterior nu poate ajunge. Acolo, in linistea sufetului tau, vei gasi raspunsurile si iti vei regasi puterea. Intoarce-te cat mai des, daca viata ta e zbuciumata. 

Lasa lucrurile sa deruleze in ritmul lor. Observa din liniste. 

Apoi, fa din linistea ta o punte catre exterior si paseste cu incredere pe ea. Fa totul, avand la capatul de pornire linistea ta interioara. Si fii atent in ce directie iti spune inima sa mergi.

Frica si testul vulnerabilitatii

Cei mai multi dintre noi ne-am dezvoltat abilitati senzationale de a ne ascunde fricile de noi insine. 

Iar acolo unde exista frica ascunsa, exista intotdeauna si un loc adanc al inconstientului, un loc al negarii,  al lipsei de putere, care permite oamenilor sa fie controlati si manipulati, sa controleze si sa manipuleze.

Orice frica tinuta ascunsa, creeaza vulnerabilitate si este considerata din start, o slabiciune. Pana cand frica este descoperita si scoasa la suprafata, ea ne va contamina toate actiunile. Frica ascunsa este energie comprimata. Odata adusa la nivelul costiintei, tensiunea din aceasta energie se va destinde. Cand experimentam frica, avem nevoie sa fim foarte atenti, sa o “prindem” inainte ca ea sa se ascunda. Si sa o dezactivam. Cum? Explorand sursa. De unde vine? De cand o ascundem? 

Putem sa ne procesam fricile constient, cu intelegere si compasiune fata de ele si fata de noi. Cu cat mai mult ne conectam cu noi insine, cu atat mai mult ne vom putea conecta cu ceilalti. Cu tot ce e in jurul nostru. Cu universul.

Frica ne ia puterea si ne face sa uitam ca puterea e doar in noi. Insa noi putem sa ne crestem vibratia, astfel incat sa fie in afara frecventei fricii. In afara judecatii. Este dreptul si raspunderea noastra fundamentala de a transforma, ceea ce corpul experimenteaza sub forma emotiei. Si de fiecare data cand curatam o energie, facem un seviciu constiintei colective, ajutand-o sa treaca la un nivel mai inalt. De fiecare data cand curatam o emotie care ne blocheaza constiinta si puterea personala, o facem si pentru constiinta colectiva. 

Toate descoperirile si revelatiile perioadei pe care o traim, se datoreaza faptului ca noi, facem aceasta munca de curatare si constientizare la nivel personal.

Dar de ce este nevoie de aceasta munca de explorare si purificare proprie? De ce nu pot ramane fricile bine ascunse, negate sub o armura rece  si protectoare? De ce e nevoie sa trecem prin testul vulnerabilitatii, care ne expune atat de tare in fata celorlalti? De ce sa punem in palma altora, propria fiinta si sa traim teroarea de a nu fi raniti?

Motivele sunt simple si profunde. Pentru a ne conecta cu alte fiinte, cu pamantul si cu universul. Pentru a putea experimenta iubirea, bucuria autentica, libertatea. Pentru ca totul sa capete inteles si semnificatie. Pentru a face parte din intreg.

Iar asta nu se poate realiza decat eliberandu-ne inima. Noi comunicam si atragem in jurul nostru oameni, lucruri si intamplari aflate pe aceeasi frecventa cu noi, prin campul electromagnetic al inimii noastre. Acesta rezoneaza cu campul magnetic al pamantului. Prin aceeasi frecventa comunicam cu universul. 

Atata timp cat tinem in inima frecventa fricii, comunicarea e blocata. Conectarea noastra cu ceilalti e blocata. Relationarea e distorsionata. Eliberarea oricarei frici, implica insa, asumarea vulnerabilitatii. Dar atunci cand stii ca traiesti in adevarul tau, oricare ar fi el, cand stii ca esti purtator al aceleasi scantei divine ca toti ceilalti, cand stii ca ai putere nemarginita, cand iti permiti sa fii vulnerabil, frecventa pe care o vei emite, va fi chiar cea care te va proteja de orice “atac”. In lipsa fricii, ceilalti vor veni pentru iubire, pentru caldura, pentru umanitate. Nu vor mai veni pentru a-ti deveni victima sau calau. 

Ceea ce iti aduce inapoi lipsa fricii, ceea ce iti reda testul vulnerabilitatii, esti chiar TU.

Photo: A vulnerable heart, Fania Simon

Energia fiecarui inceput

Nu exista scuze pentru renuntare. Nici chiar durerea nu poate fi o scuza. 

Durerea este tot o forma de energie. Si ea are rolul de a ne invata iubirea. Aciditatea, acreala, cinismul in durere, sunt stupide si fara sens. 

Nu cred ca exista nimic in lume cu adevarat destructiv. Orice, are un inteles si o semnificatie, de indata ce apare ceva sau cineva sa le dezvaluie. 

Dumnezeu se afla in fiecare inceput. E acolo pentru a ne da inapoi puterea la care am renuntat. 

In fiecare inceput, totul e din nou posibil. Fiecare dimineata e un nou inceput. Fiecare hotarare este un nou inceput. Fiecare revelatie este un nou inceput.

Inceputurile au rolul de a reseta tiparele, de a schimba directia, de a fi sprijin pentru actiunea ce va urma.

Exista insa, dupa fiecare inceput, un test. Prin actiune, inceputul si energia lui dispar. Actiunea va declansa in pasul doi, inertia.  Miscarea care dizloca o masa statica, naste opozitie. In pasul doi, motivatia noastra este testata. Inevitabil, apar obstacolele, dubiile, neincrederea, frica. Daca nu am acordat sufiecienta atentie inceputului, pasul doi o sa reinstituie cu usurinta starea anterioara. Trairea inceputului este esentiala pentru ce va urma.

In fiecare inceput exista forta divina. Dumnezeu inseamna a fi peste tot. Atunci cand suntem fericiti si impliniti, gustam din capacitatea divinitatii de a fi in toate lucrurile. Aminteste-ti de un moment in care te-ai simtit atotputernic, centrat, linistit, echilibrat, euforic, pentru ca acela e un moment de iubire divina. In acel moment, nu exista trecut, caci iubirea nu iti da voie sa cari trecutul dupa tine si nu exista viitor, pentru ca experienta iubirii se traieste moment cu moment. Dimineata cu dimineata. Decizie cu decizie. Inceput cu inceput. Neexistand reziduuri, in iubire, totul e usor si simplu. Totul se construieste pe loc. Calea fiintei este libera catre evolutie. 

Resentimentele, ura, rusinea, vinovatia, invidia sunt ziduri si obstacole care iti obtureaza calea. Care anuleaza energia inceputului. 

Fiecare inceput are rolul de a ne reinvata sa cautam iubirea in tot, in fiecare moment, in fiecare om, in fiecare intamplare. 

Omniprezenta iubirii si puterea inceputului inving orice durere. Cu ele, gasim iesirea din orice tragedie. Caci ceea ce suntem noi, e esenta de fiinta. In timpul vietii, fiinta experimenteaza existenta materiala. Viata noastra e un drum, uneori mai dificil, iar inceputurile sunt repere si surse de energie. In fiecare inceput exista bucurie. In fiecare inceput exista entuziasm. Fiecare inceput e energie pura, invizibila. Fiecare inceput este un laborator al creatiei. 

Identitatea de imprumut

Una dintre caracteristicile lumii pe care am venit sa o experimentam, este dualitatea. 

Suntem fiinte duale. Pendulam intre trasaturile pozitive si cele negative ale personalitatii noastre. Toti putem fi buni si rai. In fiecare dintre noi, exista atat lumina cat si intuneric. 

Fiecare a simtit intr-un anumit moment reactia distrugatoare a partii intunecate. 

Motivul umbrei care ne insoteste permanent, nu mai e demult unul nou.

De multe ori insa, partea frumoasa din noi nu vrea sa accepte partea noastra intunecata. Umbra. In acel moment, in noi se naste un conflict. Care ne tulbura pacea. Pentru ca nu mai stim cine suntem. Ani la rand, am cautat sa aratam doar partea noastra frumoasa. Ani la rand ni s-a spus sa fim doar buni. Si totusi, din cand in cand, in momente de intensitate, in momente de nesiguranta, in momente de aparare, monstrul din noi, iese la suprafata. Uneori cu forta bruta. Alteori cu sete de sange. Uneori cu violenta verbala sau cinism. Intotdeauna cu sageti distrugatoare indreptate catre cei din jur.

Din acest razboi, in care partea frumoasa incearca sa innabuse reactia umbrei, sa ignore nevoia de violenta, sa ascunda cutitele din cuvinte sau privire, avem cate ceva de pierdut. 

Neacceptand ca in noi locuieste cu aceleasi drepturi si o parte intunecata, incercam sa exageram, sa dublam, sa triplam, partea pe care o consideram buna. Straduinta noastra are ca unic scop speranta ca, facandu-ne foarte placuti, fiind disponibili tot timpul, punandu-ne in slujba altora, evitand sa ranim sentimentele cuiva cu parerile noastre, ceilalti nu vor observa partea noastra intunecata.  Iar daca au vazut-o, macar sa o compensam cu faptele bune. Alegem astfel, sa oferim energie suplimentara partii bune, pe care va trebui totusi, sa o platim cumva, partii intunecate, pentru a ramane in echilibru. 

Alegem astfel, sa devenim ceva ce nu suntem. Ne imbracam intr-o identitate de imprumut, pe care o preluam ca fiind a noastra. Zi de zi, o exersam si ii dam putere, reactionand de fiecare data la fel, in ciuda semnalelor intuitiei, care ne atentioneaza ca am calcat peste noi, cei adevarati.

In functie de tipul de personalitate, avem tendinta de a manifesta identitati compensatorii diferite. Tipul idealist, se va teme sa faca greseli. Iar reactia de aparare va fi sa critice si sa devina perfectionisti.

Tipul empatic, in mod natural sincer si cald, poate cadea usor in capcana de a face complimente, de a flata si a face pe placul celorlalti, doar pentru a fi validat si iubit.

Tipul ambitios, de succes, competent, poate deveni obsedat de imagine, workaholic si ultra-competitiv.

Tipul sensibil, rezervat si introvertit, poate recurge la izolare pentru a nu fi nevoit sa se simta vulnerabil si defect. T

Tipul curios, cerebral, alert, investigator, poate deveni sclavul propriilor idei si constructii mentale.

Tipul loial, de incredere, orientat catre siguranta, responsabil, poate deveni evaziv, anxios, rebel si sfidator.

Entuziastul este tipul productiv, extrovertit, versatil, optimist, dar poate trece cu usurinta in partea cealalta devenind supra-incarcat, ocupat, aferat si nedisciplinat. Cautarea constinua de noi si noi experiente, il poate distrage de la adevaratul lui drum.

Tipul puternic, asertiv, increzator, direct si decisiv se poate transforma in egocentric si dominator. Nevoia de a controla si intimida ascunde problema lui de a-si permite sa fie vulnerabil.

Tipul pacifist, echilibrat, increzator, de treaba, poate sa exagereze pentru a mentine pacea cu orice pret. Isi doreste doar sa evite conflictul, devenind distant emotional, simplificand totul si ignorand orice poate sa il supere. 

Fiecare dintre noi avem cate o mica parte din fiecare tip de personalitate, si in anumite perioade sau momente, una sau alta dintre ele, simte nevoia sa se manifeste mai puternic. 

Oricare ar fi identitatea de imprumut cu care incercam sa compensam partea noastra mai intunecata, va provoc sa o observati astazi, atunci cand are tendinta sa se manifeste si sa actionati in opozitie cu tiparul vostru de personalitate. De exemplu, daca sunteti tipul empatic, abtineti-va sa faceti automat pe plac celorlalti si vedeti ce se intampla. Observati cum va simtiti.

Nu e nevoie sa negam umbra din noi. Avem nevoie sa o cunoastem, lasand-o sa iasa la suprafata, si sa o acceptam fara nevoia de a o judeca si a o ascunde. Secretul experientei noastre in dualitate, este sa gasim linia de mijloc. Echilibrul intre cele doua laturi opuse ale noastre.

Fiecare zi

Nu exista lucruri speciale. Toate sunt extraordinare. 

Fiecare zi contine bogatie. 

Fiecare zi produce energie. Pentru a nu rata insa bucuria fiecarei zile avem nevoie sa o privim ca pe o sursa de miracol, ca pe un semn despre schimbarile ce se petrec in noi. 

Fiecare zi este un pas, o pagina, o taietura de dalta, o slefuire de diamant. Nu exista o zi care sa nu ne apropie de perfectiune.

Fiecare zi este un semn. Pentru ne bucura de fiecare zi din plin, avem nevoie sa ne scufundam in prezent. In adancimea fiecarui moment si a fiintei noastre. Sa renuntam la anxietate si la nerabdare. Sa avem in minte drumul nostru. Iar atunci cand lumea ne impinge de la spate, sa absorbim incet imbrancelile si sa mergem mai departe. 

Ramai pe drumul tau. Adapteaza-te din mers. Nu te opri in statia frustrarii. Continua, chiar daca ai nevoie de un ocol. In miscare, vei corecta mult mai usor directia si viteza. 

Fiecare zi ne aseaza la portile constiintei diferite lucruri, diferite pericole, diferite posibilitati. Toate sunt oportunitati prin care noi, in mod constient sa folosim aceste resurse. Zilele noastre au luat prea mult forma unor asteptari. Asteptam sa fim bogati, asteptam relatia perfecta, asteptam jobul ideal, asteptam conditii optime. Asezam zi dupa zi, precum cartile dintr-un domino gata sa se prabuseasca la atingerea primei nereusite. A primei amanari. A neintamplarii. A prelungirii asteptarii noastre. A neimplinirii ei. 

Inlocuim astfel, trairea prezentului cu nerabdarea. Si ne lasam cuceriti de psihologia jocurilor de noroc. Toate asteptarile, toate trairile pierdute, se cumuleaza si suntem tentati, din ce in ce mai mult, sa pariem pe un singur zar. Ziua de maine. Exact ca la ruleta ruseasca, pierdem din nou. Vointa si actiunea constienta inceteaza sa mai fie motivatia noastra. Singura noastra optiune devine sa pariem pe acel zar. Locul vointei este luat de panica, disperare si nerabdare. 

Nerabdarea este o forma de hipnoza, caracterizata de lipsa atentiei. Nerabdarea ne face creduli, usor de manipulat si gata sa platim preturi uriase pentru iluzia unui “castig” imens. Nerabdarea face ca orice problema minora sa ne deranjeze enorm. Nerabdarea ne arunca intr-o inertie ce ne paralizeaza vointa. Iar vointa este directia constiintei noastre. Fara ea, plutim in deriva, punandu-ne speranta in orice pala de vant. Nerabdarea blocheaza curgerea fireasca a energiei zilei prin noi. In loc sa fim alimentati si propulsati de forta ei, ne luptam cu ea, consumandu-ne, opunandu-i o inutila rezistenta.

Renuntam astfel, la prezent. Pierdem moment dupa moment, zi dupa zi, netraind. Alergam dupa o himera din ce in ce mai mare. In timp ce viata trece usor-usor pe langa noi. In timp ce uitam, ca esenta ei sta in intensitatea cu care ne investim noi insine in momentul prezent. In usurinta cu care lasam fiecare moment sa vina, sa se dezvaluie si sa se lase trait. 

Contraintuitiv, singura energie care se lasa traita, folosita si stapanita, care aduce valoare si potenteaza, este energia libera. Energia care e lasata sa curga liber. Indiferent de natura si semnul ei. 

Vazul, auzul, mirosul, gustul, atingerea sunt moduri prin care noi percepem realitatea. Informatiile pe care le primim de la simturi, nasc senzatii. Senzatiile, sentimentele reprezinta informatii despre noi. Emotiile sunt modalitatea in care aceste informatii sunt descrise. Nu avem nevoie sa blocam emotiile negative. Ele vin doar sa ne spuna ca locul in care ne aflam, nu este potrivit cu drumul nostru. Avem nevoie doar sa “citim”  si sa “decodificam" aceasta informatie si sa actionam constient. Nu e nevoie sa le opunem rezistenta, blocand astfel curgerea energiei.

Trairea, bucuria, primirea darurilor pe care fiecare zi ni le aduce, vin din echilibrul si curiozitatea cu care o privim, ii observam curgerea si in loc sa ne luptam, mergem cu ea, atenti, la adancimea si frumusetea fiecarui moment.

Photo by Andy Hooker, LensScaper

Ce suntem noi pentru univers?

Ne miscam in cercurile mai mici sau mai mari ale zilelor noastre. Ca niste furnicute sub microscopul universului, ne invartim, simtim, gandim, muncim, cream, distrugem, iubim. 

Dar ce suntem noi pentru Univers?

Daca trasam cu un compas, avandu-ne pe noi ca centru, cercul in care ne miscam, viata noastra se desfasoara pe o arie destul de limitata. Mai mare, mai mica, cu una sau mai multe dimensiuni, in functie de zonele noastre de interes, de focus si legaturile noastre sociale.

Ne miscam intr-o arie bine definita, asemenea unui explorator care si-a fixat baza de explorare si de acolo, face excursii si incursiuni in necunoscut. Sau cerceteaza in adancime o suprafata mica, bine delimitata.

Pentru unii oameni, cercul in care isi petrec viata este unul extrem de mic. Cativa kilometri, reprezentand satucul lor si cel din jur. Pentru unii, cercul se largeste la orasele unei tari. Pentru altii, cercul acopera globul pamantesc sau chiar planetele din jur. Si totusi, daca ne gandim mai bine, in fiecare moment, fiecare dintre noi, acopera doar un mic cerc, reprezentat de campul magnetic al inimii. Indiferent de spatiul total acoperit, actionam ca un cursor. Unii dintre noi pulsand in acelasi loc, in acelasi fel, o viata intreaga. Punand aceasi pata de culoare, in acelasi loc, in fiecare moment. Ceilalti, punand pensula inimii lor, de fiecare data in alta parte.

Rezultatul? Obtinem doua dimensiuni: verticalitatea si orizontalitatea.

Punand bataile inimii in acelasi loc, obtii adancime, profunzime. Ajungi sa cunosti acea palma de lume, extrem de bine. Interactiunile tale, limitate din punct de vedere al numarului, cresc in calitate. Numarul de detalii si cunostintele despre acel loc, devin din ce in ce mai bogate.

Punand bataile inimii azi intr-un loc, maine in alt loc, obtii suprafata. Acoperi cu un strat subtire, o arie mare. Cantitatea este motorul si criteriul tau de performanta. Numarul de conexiuni, numarul de experiente, numarul de locuri, numarul de oameni. Nu conteaza durata si calitatea interactiunii. Conteaza doar distributia. 

Fiecare dintre noi, pulseaza pe aceasta planeta, acoperind-o cu viata. Fiecare dintre noi, este o pensula care atinge panza universului cu viata lui. Fiecare are dreptul sa fie un accent de culoare sau un fundal. Toti avem in noi, intreg curcubeul de emotii, arhetipuri, instrumente. Fiecare dintre noi, alegem acele culori care ne atrag. Folosim acele tehnici care ni se potrivesc. Ne asezam in acele locuri care ne cheama. Ne insotim cu acei oameni care inseamna ceva pentru noi.

Indiferent daca esti vantul care imprastie seminte, sau esti picatura de apa ce croieste drum in munte, pe harta universului esti o inima ce pulseaza in acelasi fel. 

Pentru univers esti in primul rand o sursa de viata. 

Ce simti, ce gandesti, ce iubesti, cat suferi si ce faci, reprezinta modul tau de a experimenta viata. De a crea culoarea, care va ramane in urma ta. Dar pentru univers esti foarte important doar prin faptul ca ESTI. Cum traiesti? Ce culoare esti pe aceasta panza? E alegerea ta! Fii constient ca rolul tau este acela de a purta si a da viata timpului. Onoreaza-ti aceasta responsabilitate fata de univers, cum crezi si stii tu mai bine. Fii!