Asumarea intentiilor

Ne aflam pe spirala evolutiei constiintei umane, intr-o zona de neconceput pentru oamenii de acum cateva mii de ani. Traim in viteza. Simtim in viteza. Avem la capatul degetului orice informatie ne dorim. De multe ori, suntem coplesiti de acest mult, care nu doar ne inconjoara, ci care se cere selectat, organizat si gestionat. Ni se cere sa indesam infinitul in cele saisprezece ore pe care le mai are o zi.

Am trait cu totii trecerea, de la momentul in care gandul mai avea nevoie de timp, ca vehicul, pentru realizare. Acum, in acest punct de pe spirala evolutiei, timpul nu mai poate interveni. Este depasit.

Energia are forta si densitate. Gandurile prind consistenta aproape materiala. Energia intentiilor este amplificata si accelerata. Suntem surprinsi de multe ori de consecintele gandurilor, cuvintelor sau actiunilor noastre, care se manifesta mult mai repede, aproape instantaneu.

Este o luna a intentiilor. Pentru ca ele sa ne aduca rezultatele pe care le dorim, avem nevoie sa ne monitorizam intentiile. Sa fim atenti si sa le observam in spatele fiecarui gand, cuvant sau actiune. 

Insa, nimeni nu e perfect. De aceea, e foarte important sa fim flexibili si sa iertam. La fel de important, este sa recunoastem cand am gresit si sa ne cerem iertare pe loc, si in acelasi timp sa nu ne lasam ofensati.

Desigur, intentii mai putin bune, vor scapa de multe ori constiintei. Si consecintele vor aparea imediat, fara sa mai ceara ajutorul timpului. Important, este sa nu ne incrancenam in negarea lor, ci sa schimbam rapid energia, cerandu-ne iertare, recunoscand si mergand mai departe, cu bagajul energetic resetat. Orice negare, ne incarca negativ si ne trage inapoi. Pentru ca efectele intentiilor, gandurilor, cuvintelor si actiunilor noastre nu pot fi pur si simplu ascunse sub un pres. Ele trebuie asumate, iar experientele compensatoare traite sau anulate prin constientizare si iertare. 

Usor de zis, greu de facut, nu-i asa? Ce facem insa cu jena, cu vinovatia, cu rusinea, sau cu tentatia de a da vina pe altcineva? Ce facem insa, atunci cand nu suntem suficient de puternici, incat sa ne asumam intentiile si sa le resetam? Neinchizandu-le cu asumarea, le caram dupa noi, asa gresite si generatoare de efecte negative, in timp ce ne intrebam de unde atatea lucruri negative in viata noastra?

Nici nu ne dam seama, cat de costisitor este acest joc al nostru. Nici nu ne dam seama, cat de important este sa iti ceri scuze scurt, pe loc, sau sa ierti usor pe altii si sa pasesti curat, fara balast, mai departe.

Uneori, nepotrivirea dintre energii, vine din simpla ne-constientizare a fluxului energetic al momentului. Iar efectele sunt doar mici atentionari, ca exista rezistenta in noi. Nicidecum, efectele negative ale unor ganduri nepotrivite, nu isi doresc sa ne distruga imaginea. Nu exista nimic de care sa ne fie rusine. Sau daca ne este, e important sa trecem prin ea si asumandu-ne gandurile, pentru a putea merge cu usurinta mai departe.

Fii atent la intentiile tale. Observa cat de puternice sunt si cum sunt amplificate de energia din jur. Urmareste-le traseul: cum se transforma in ganduri, cum se gandurile se incarca de vointa si cum actiunea le materializeaza. Totul la o viteza fantastica. Uneori la distanta de secunde. Fii constient de acest proces subtil, dar puternic, care iti poate schimba viata.

Photo: Intention Stone - Google search.

Pentru ca nu merita

De cate ori nu am spus sau macar am gandit 'nu fac ceva, nu ajut pe cineva, nu, nu, nu... pentru ca nu merita'.

Haideti sa inghetam putin imaginea si sa ne oprim putin aici. Poate ar fi mai corect sa spunem 'Nu il ajut, nu fac, pentru ca NU VREAU, nu imi doresc, nu sunt dispus, nu simt in felul asta', si nu 'pentru ca nu merita'.

Cinstit si sanatos este sa gestionam si sa ne ocupam de jumatatea noastra de drum din interactiunea cu ceilalti. Frumos este ca atunci cand simtim inr-un anume fel, sa recunoastem fata de noi si fata de altii, fara sa avem nevoie sa aruncam noroiul peste linie, in curtea celuilalt. Nu avem nevoie sa ii uratim pe ceilalti, doar ca sa ne justificam deciziile sau ce simtim, in timp ce imaginea noastra ramane nestirbita. 

Nu suntem noi stapani pe ce merita ceilalti. Nu suntem noi cei care decid cine merita si cine nu merita. Toti oamenii merita ce e mai bun. Si fiecare primeste atat cat crede el ca merita. 

Noi suntem stapani doar pe gandurile si deciziile noastre. Avem dreptul si libertatea totala sa decidem ce facem noi. Si sa respectam deciziile celorlalti. Nu e treaba noastra sa decidem pentru ei. Cat merita. Cat nu merita. 

Intradevar, exista oameni care s-au purtat frumos cu noi. Si exista oameni care s-au purtat nu chiar atat de frumos. Daca traim insa, doar din dinte pentru dinte, schema energetica a universului ar deveni foarte saracacioasa. Uneori e rolul nostru sa igienizam murdaria pe care am gasit-o in curtea noastra, desi nu e a noastra. In final, important este sa traim intr-o lume mai curata. Uneori e randul nostru sa oprim lantul platilor egale, la schimb. Uneori, e timpul sa facem diferenta intre ceea ce credem noi ca merita si ceea ce merita cu adevarat altii.

Multe din suferintele oamenilor sunt cladite pe lipsa de apreciere si pe parerile celorlalti. Stima de sine scazuta, devine apoi veriga noastra slaba, unde se prabusesc multe vise. Sau se nasc multe suferinte false. 

'Nu merita' ne salveaza pe moment constiinta de la raspundere, dar ne incarcam viitorul cu o judecata.  E mult mai simplu si mai ecologic sa spunem "nu vreau" "nu simt sa" "nu sunt dispus sa" "nu ma intereseaza sa" "nu imi doresc sa" decat "nu merita". Noi scapam de povara unei masti, iar cel din fata noastra nu e nevoit sa plece incarcat cu un rucsac de nemerite. Acel 'nu merita' pe care il avem de spus, daca intradevar asa credem, este ‘nu merita pentru mine sa...’. 

Adevarul, raspunderea, asumarea propriilor ganduri si sentimente, sunt decizii care ne elibereaza de trairi recurente, de cercuri inchise, de plati ce ni se cer in viitor. Sunt decizii care ne lasa sa traim, sa simtim, sa fim liberi.

Photo: Black and White hands by LaPastillaAzul