marți, 7 februarie 2017

Ce te face sa te simti viu?



Pe tine ce te face sa te simti viu?

Traim de multe ori pe pilot automat. Ne dedicam rutinei. Intram intr-un ritm constant. Ca orice ritm constant, aceasta devine oarecum hipnotizant. 
 
Ne trezim dimineata, zilele se intrec in a trece mai repede si mai repede, e seara. Incercam sa prelungim zilele cu ore tarzii din noapte, cu mintea amortita de intriga interesanta a vreunui serial politist. 


Zilele trec. Si nuantele dintre ele se vad din ce in ce mai sters. 


Singura care ramane este senzatia de gol din noi. Lipsa de sens.
De ce-ul? 


Si pentru ca  nu avem un raspuns la de ce traim, traim pe pilot automat. Ne dedicam unei rutine care ne ofera siguranta. Aparent, asta ne face viata mai suportabila. Ne protejeaza de vartejurile de necunoscut care ne-ar putea aduce fericire, dar ar putea fi si foarte periculoase. 


Percepem necunoscutul ca fiind in primul rand amenintator. Infricosator. Opusul confortului. Si cumva e amplasat in cadranul negativ si intunecat.

Necunoscutul iti cere sa ai incredere. In primul rand in tine. Ca vei sti exact ce ai de facut atata timp cat iti asculti inima. Dar pentru a putea avea incredere in tine insuti, trebuie mai intai sa te cunosti. 


Ceea ce ni se pare sigur, este controlul. Acel scenariu pe care noi il scriem vietii si incercam sa facem lumea sa se potriveasca cu el. Controlul inseamna sa stim totul dinainte. Si daca nu stim, macar sa anticipam posibile variante. Sa fim tot timpul cu un episod in fata vietii. Iar pentru un maxim de confort psihic, sa avem macar doua-trei planuri de rezerva. Insa pentru a putea intretine o industria controlului, avem nevoie sa fim in siguranta. 
 
Si cand suntem in siguranta? Suntem in siguranta in rutina. Suntem in siguranta cand nu ne mai lasa timp sa traim. Suntem in siguranta cand stim ce va urma. Chiar daca pentru fi siguri in fiecare zi ca avem suficiente masuri de siguranta, ne consumam tot timpul.


De ce ne e frica sa traim?

De ce ajungem uneori sa uitam despre ce este viata?

De ce ajungem sa stingem bucuria din ochi?

De ce uneori ne lasam coplesiti de depresie, de disperare sau de frica?  Si mai grava decat frica, e resemnarea. Iar resemnarea e anticamera mortii. 


De ce uitam ca noi suntem aici ca sa ne bucuram de viata, in fiecare secunda, in fiecare zi? 


Energia vietii e alimentata cu entuziasm. Aceea e linia de start. De fiecare data cand celulele noastre detecteaza entuziasm in inima, un generator imens se porneste si ne alimenteaza cu energie in cantitatea si intensitatea de care avem nevoie, fara ca noi sa fim nevoiti sa facem eforturi disperate, sa cerem sau sa calculam ceva.


Timpul este suspendat. Bucuria entuziasmului este seva ce trezeste copacii la viata primavara. Ea urca fara efort, contra gravitatiei, uneori pe verticala unor copaci inalti de zeci de metri. Si da viata fiecarui mugur, fiecarei crengute. Verdele frunzelor se transforma in frumusetea florilor, apoi in bogatia fructelor. Iar dupa rod, viata se intoarce din nou in seminte.


Entuziasmul si bucuria sunt seva vietii.

Iubirea este confirmarea ca am inteles ce e viata. 



~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Daca vrei mai mult, daca vrei sa afli ce te face sa te simti viu, daca vrei afli ce anume iti poate trezi entuziasmul, astfel incat sa poti sa iti pui pasiunea in slujba unui ideal mai mare, pe care sa il faci misiunea vietii tale, vino la workshop.



Mai multe detalii si cum sa te inregistrezi, gasesti aici:

miercuri, 12 octombrie 2016

De ce ai alege autenticitatea?





Cream realitatea cu gandurile noastre si apoi ne consumam negand-o, rezistandu-i, luptandu-ne cu ea. De unde ne vine aceasta contradictie?  
Suferinta vine din acea particica pe care o tinem doar pentru noi

Undeva intre imaginea pe care ne-am creat-o si pe care o promovam in afara noastra si eul nostru autentic, trebuie ca exista o mica diferenta. Pe care o stim doar noi. Ceilalti nu o pot vedea. Ei vad realitatea atat cat le-o aratam noi: acoperita cu un voal. Si atunci, reactia lor va contine cumva, lipsa noastra de onestitate. In loc sa ne acceptam partile mai putin frumoase, am vrea ca ele sa nu existe si chiar ne prefacem ca asa si este. Insa ceilalti le simt. Chiar daca nu le vad, simt umbrele noastre proiectate pe ei. 
 
Primim de la ceilalti ceea ce dam 
Ori de cate ori nu ne locuim in autenticitate deplina de 100%, acel procent pe care il retinem pentru noi, de care stim doar noi, va fi ocupat de dubiile celorlalti, care vad acolo un gol. Din acel moment in care ascundem ceva din noi, incepem sa il vedem peste tot la altii. Nu doar ca nu reusim sa scapam de el, dar nici macar nu mai avem control asupra lui. Din momentul in care am pretins ca acolo nu exista nimic, am ingaduit ca locul sa fie ocupat de ceea ce proiecteaza altii pe el.

Solutia este sa nu acoperim nimic din noi
Exista insa un drum inapoi catre noi. Acela al confruntarii acelei frici care ne tine sa nu aratam tot. Si acesta este drumul vulnerabilitatii. Fiind autentic, exprimand tot ce simtim, chiar daca asta nu va placea intotdeauna tuturor, nu mai lasam in noi nici un coltisor negat, ascuns. Nu mai lasam posibilitatea ca acesta sa se intoarca bumerang impotriva noastra, in cel mai putin dorit moment. 


Autenticitatea contine vulnerabilitatea. Vulnerabilitatea inseamna adevarata putere. 
Suferinta noastra vine din acea particica pe care o tinem ascunsa, secreta doar pentru noi. Cand suntem autentici, ne acceptam toate partile asa cum sunt. Si ne dam voie sa traim din acel loc in care suntem completi. 

Integritatea este cea care ne face puternici si invincibili. 


marți, 22 martie 2016

Viata din mici pietre pretioase

Fiecare zi e formata dn mici momente frumoase. Momentele in care zambim sau radem din toata inima. Momente emotionante cand primim sau daruim. Momente in care pur si simplu nu exista timp, spatiu sau limite. Viata noastra e plina de aceste mici pietre pretioase, pe care de multe ori le ingropam sub colbul activitatilor apasatoare, in mocirla unor momente in care ego-ul nostru scapa fraul si o ia la goana.
E perfect sa redescoperi intr-o dimineata aceste mici diamante si pietre pretioase care fac parte din viata ta, sa le scoti de sub praful zilelor, sa le cureti cu o perie zdravana si sa incepi sa le redai adevarata lor valoare. De bijuterii.
E perfect sa iti amintesti intr-o dimineata, cat de fascinant esti ca fiinta umana. Cat de multe lucruri stiu celulele tale. E perfect sa iti amintesti cat de complex e organismul tau, cat de bine stie el sa functioneze, sa mearga, sa regleze temperatura, inima ta nu uita sa bata. Stie sa se trezeasca in giecare dimineata si sa iti ceara somnul, sa faca milioane de reactii chimice, sa se supuna indiferent cat de aberante ti-ar fi comenzile.
E fascinant sa descoperi cat de multe lucruri ai invatat. Cat de multe lucruri stii sa faci din vointa proprie. Cati oameni ai cunoscut pana acum. Cati oameni ai cunoscut pana acum. Sa iti imaginezi ca daca ai cartografia toate locurile prin care au trecut oamenii pe care i-ai cunoscut sau ii cunosti, si ai uni punctele, constituind o arie, probabil ca vei fi uimit de suprafata.
E minunat sa iti dai seama ca tu te-ai adaptat cumva fiecarei intalniri, ca intre tine si ceilalti au avut loc nenumarate schimburi de toate felurile. Energetice, ideatice, creative. Intalnirile tale sunt mai intai despre tine. Cand ajungi sa te cunosti din reflexiile tale in ceilalti, poti incepe sa creezi impreuna cu ei. In acel punct se nasc cuvintele cu s: serendipitate, sinergie, sincronicitate.
E minunat sa redescoperi cata minune te inconjoara. Ca perfectiunea organismului tau se regaseste la scara mare in natura si in univers. Natura este suportul tau. Sursa de aer, sursa de mancare, de apa, de viata. Este perfect functionala, autoreglabila, si in plus iti ofera in fiecare secunda nu doar infinit mai mult decat am putea noi percepe, ci si frumusete. Fiecare vlastar, fiecare frunza ce sta sa inverzeasca, fiecare floare, fiecare coltisor de cer si ochi de apa, te invita sa descoperi diamantul stralucitor care se ascunde in fiecare moment.
In fiecare moment noi si intreg universul suntem in miscare. Dam energie, luam energie, furam. Ne adaptam permanent la fiecare secunda. Cele mai simple miscari cer cele mai complexe reactii. Cele mai simple ganduri pot genera sau consuma energie. Gandurile, ne determina comportamentele. In functie de starea care sta la baza lor, iubire sau frica, comportamentele noastre ne fac donatori sau consumatori de energie. De viata.

Fiecare dintre noi are in fiecare dintre zilele lui, aceste pietre pretioase. In zambetul cu care te-ai trezit. In soarele cald de pe obrazul tau. In harjoana cu copilul tau. In bucuria catelului tau. In fiecare loc in care te uiti e o piatra pretioasa. In fiecare respiratie e o piatra pretioasa. In tot ce faci e o piatra pretioasa. Fiecare om cu care te intalnesti iti afuce o piatra pretioasa. Descopera-le si poarta-le cu incantare si recunostinta. Cand te vei gandi la ele, in jurul tau vor straluci a lumina. A viata.

marți, 9 februarie 2016

Existam prin ceilalti

Daca nu ar exista ceilalti nu am putea sa ne vedem frumusetea. Sau uratenia anumitor momente. Fiecare om intalnit e o perspectiva, un unghi, o mica oglinda care ne reflecta o anumita trasatura. Uneori aratam foarte bine, ne place, ne admiram in ochii anumitor oameni. Alteori, oglinda ne scoate in cale trasaturi de-ale noastre care nu ne plac. Pe care nu le acceptam ca existand in noi insine. Pe care le respingem. Si le opunem rezistenta. Si atunci ii evitam. Ne ascundem de ei. Sau intram in conflict cu ei. De fapt intram in conflict cu propriile trasaturi negate si neintegrate. 

Daca nu ar exista ceilalti, nu am avea nici un reper. Tot ce am emite ar avea caracter absolut. Prin ceilalti totul se relativizeaza. Prin feedback-ul celorlalti apar ajustarile. Dinamica. Relationarea. Ne putem raporta la o imagine. Avem un punct de pornire. Stim unde ne aflam in acel moment, in raport cu celalalt. Si putem stabili locul unde vrem sa ajungem. 

In univers nu exista nimic absolut. Totul este in relatie cu totul.

Oamenii apar in jurul nostru si se comporta in functie de vibratia noastra. Ne reflecta starea pentru ca noi sa o putem accepta sau ajusta. 
Credintele noastre limitative, prejudecatile, programarile subconstiente, tiparele mentale actioneaza ca niste filtre ce produc distorsiuni pe care le percepem in oglinzile-oameni cu care relationam. 

Opreste-te pentru un moment in mijlocul realitatii tale. Ingheata imaginea. Si fa un cerc de 360 de grade. Uita-te cu atentie la viata ta. La realitatea ta. La fiecare om din jurul tau. Fii atent la cei pe care ii admiri, la zonele in care te simti confortabil intr-un mod natural, nu doar pentru ca esti aprobat. Identifica-i pe cei care te inspira si te fac sa simti ca in urma interactiunii cu ei, cresti. Intelectual, mental, spiritual, fizic, te simti mai bun, mai mult, mai rafinat. 

Apoi dezgheata imaginea si da-ti voie sa curgi. Intra cu incredere in fiecare interactiune cu ceilalti. Ei sunt cumva chemati de tine pentru a te cunoaste. In asta consta frumusetea relationarii. Iar tu esti mereu altul. In urma fiecarui om, necunoscut, familie, prieten, adversar, amic, sef, coleg. Atunci cand in jurul tau apar clienti, cunostinte, oameni care nu te reprezinta, sau atunci cand cei foarte apropiati chiar, familie, prieteni, iubit/a se comporta ciudat, intr-un mod surpinzator sau neplacut, intoarce-te la tine, fa freeze din nou pe imagine si intreaba-te, cauta, curios si deschis ce anume din tine a adus situatia respectiva in atentia ta. Ce trasatura care se cere acceptata sau schimbata vrea sa iasa din subconstient la lumina pentru a fi integrata. 

Esti un diamant cu atatea carate cati oameni cunosti si cate situatii traiesti. Fiecare fateta a ta e o lume in sine cu scenariile si dinamica sa. Tu esti diamantul. Piatra pretioasa. Pe care tot ce ti se intampla intr-o viata il slefuieste. Uneori de-a lungul unei vieti cea mai mare parte a diamantului reuseste sa iasa la suprafata in toata splendoarea sa. Alteori raman zone acoperite, care nu stralucesc. Dar tu ramai diamant in esenta. Si nimic nu poate sa schimbe asta. 


Ceilalti sunt acolo in viata ta pentru a-ti reflecta particele din tine. Pentru a te ajuta sa te cunosti. Pentru ca in final sa realizezi ca tu esti un diamant. Menit sa infrumuseteze lumea prin stralucirea lui. 

"Cunoaste-te pe tine insuti” era inscris pe templul lui Appollo din Delphi, acum cateva mii de ani.  Nimic nu s-a schimbat in esenta umana de atunci. Noi ne putem cunoaste doar prin ceilalti. Existam si ne exprimam doar in si prin interactiunea cu ceilalti. Suntem atat de buni pe cat de multumiti sunt clientii nostri. Suntem atat impunatori pe cat de respectuosi sunt subordonatii si colegii nostri. Suntem atat de iubitori cat de mult ne iubesc cei apropiati. 

Tot ce e in jurul nostru e creat de noi. Tot ce e in jurul nostru suntem noi.  Tot ce vezi in jurul tau esti Tu.