Procesul de detoxifiere emotionala si mentala de la nivelul corpului fizic

Trecem la nivel colectiv printr-un proces intens de purificarea a corpului fizic. Poate o sa recunoasteti ca aproape zilnic ne confruntam cu emotii resimtite din ce in ce mai puternic. 

Frici, furie, revolta, vinovatie, rusine care tinde sa vina cu oboseala si epuizare fizica, mentala si emotionala. De cele mai multe ori reactionam surprinsi, intrucat credeam ca am adresat acel program, ca am dezactivat acele credinte impuse, mostenite sau impregnate in copilarie.

Da, le-am adresat, le-am constientizat mental, insa nu le-am eliberat din memoria celulara a corpului fizic. Avem stocate in celulele noastre cantitati impresionante de energii reprimate in special furie, frustrare, revolta, vinovatie, frica din aceasta viata, din vieti anterioare si din vietile parintilor nostri, energii toxice pe care corpul incearca din greu sa le curate.

Trecem printr-o perioada de intensa detoxifiere emotionala si mentala, dar la nivelul corpului fizic.

In etapa anterioara, la nivel colectiv, am traversat perioade de constientizare a tiparelor, programelor, conditionarilor, credintelor, contractelor pe care le-am preluat.

Cum am facut asta? S-au intamplat in viata noastra niste lucruri care ne-au obligat sa cautam raspunsuri. Cel mai adesea s-au produs si se produc rupturi in relatii, joburi, familie, sanatate. Pierdem parteneri, oameni dragi, locuri de munca, case, prieteni, bani. Pierdem siguranta unor identitati vechi. Si brusc suntem aruncati intr-un proces de purificare si destructurare a ceea ce credeam noi ca reprezinta siguranta, identitatea noastra, relatiile noastre.

Dupa aceasta etapa de constientizare insa, urmeaza adevarata curatare a memoriei celulare. Pentru ca muschii nostri, oasele noastre, organele noastre, dintii, sistemul limfatic, sistemul sanguin si sistemul nervos, pielea, au inca stocate in ele amintirea suferintei copilariei, in care masculinul si femininul nostru interior, copilul nostru interior au fost abandonati, neglijati, raniti, umiliti, acuzati pe nedrept, ne-iubiti si ne-acceptati, ne-ascultati, abuzati, tradati, batjocoriti.

Corpul nostru are nevoie sa elibereze aceste ‘toxine’ energetice din structura lui fizica, pentru a putea capta si stoca mai multa lumina. Lumina din interiorul nostru, radianta (pentru cei care cunosc Cheile Genelor, este esenta fiintei noastre) nu mai poate fi reprimata, tinuta captiva in masti, imagini false si povesti care nu sunt ale noastre. Lumina noastra interioara nu mai poate ramane incarcerata.

Cum facem asta?

In primul rand acest proces nu poate fi fortat in nici un fel. Il vom parcurge atunci cand suntem pregatiti. Nu suntem identici si ca urmare procesul fiecaruia este unic si se intampla la momentul perfect.  Insa etapele sunt oarecum aceleasi.

Pentru a elibera cu adevarat din corp aceste emotii atasate de niste programe vechi, avem nevoie sa separam emotia de povestea mentala pe care ne-o propune ego-ul, prin mintea noastra.

Pentru ca ce se intampla? Cand apare emotia, ea vine cu un discomfort profund. Si prima reactie a noastra este sa o evitam. O reprimam si o bagam adanc sub pres, sau o proiectam afara invinovatind tot universul pentru ce simtim noi. Sau ne lasam distrasi de vreo explicatie spirituala sau stiintifica.

Daca insa, in momentul in care simtim frica, furia, revolta, rusinea, vinovatia, respingerea, abandonul, dezamagirea, putem sa ne oprim pur si simplu pentru un moment si sa constientizam, sa admitem si sa NE DAM VOIE sa simtim furie, revolta, frica, rusine etc. fara sa-i mai atasam vreo explicatie sau poveste (mostenita din copilarie de genul “nu sunt destul de bun”, “nu merit”, “nu sunt in stare”, “totul e in zadar”), acea energie captiva poate fi in sfarsit eliberata definitiv din corp, fara a avea nevoie sa se mai produca vreo ‘intamplare tragica’ care sa ne atraga atentia ca ea mai e acolo.

Bineinteles ca acest proces se petrece in etape. Dupa ce eliberam o parte din ele, intram mai in profunzime si mai in profunzime pana cand celulele noastre vor fi suficient de detoxifiate pentru a stabiliza continerea luminii.

Mai trebuie sa ne amintim, in tot acest proces de curatare, ca acele energii vechi care trebuie sa paraseasca celulele noastre au o componenta personala si una colectiva.

Prin detoxifierea individuala se produce si o curatare a programelor colective. De aceea, va invit sa fiti blanzi si rabdatori cu voi insiva, sa actionati cu compasiune si intelegere fata de cei din jur incluzandu-I pe cei care inca nu constientizeaza sau nu inteleg ce se intampla cu ei si sa desprindeti judecata, auto-judecata, auto-sabotajul, elementele distructive, reactiile automate si violente fie fata de voi insiva fie fata de altii.

Un instrument simplu si la indemana este auto-observarea. In orice situatie, in orice moment fiti atenti si intrebati-va “ Ce simt in legatura cu asta? Cum ma face sa ma simt aceasta situatie? Ce imi oglindeste? Ce am eu de inteles si aflat despre mine? Cum ma ghideaza aceasta intamplare catre versiunea mea noua?”

Stand in contact permanent cu sinele nostru divin si cu aspectele noastre mai inalte, vom ajunge sa recunoastem cu usurinta programele vechi, sa dam drumul atasamentelor, identitatilor vechi si sa facem loc, sa facem spatiu pentru noul care se naste in noi, in ADN-ul nostru, in corpurile noastre fizice, emotionale si mentale.

Si nu uitati, totul se petrece pentru binele nostru si nu impotriva noastra. Viata se petrece pentru noi si se cere traita din interior, participand la ea integral, moment de moment, fiind prezenti si constienti.

Si, mai mult decat atat, suntem cu totii impreuna si parte din acest intreg. Nu exista ierarhii intre oameni. Si doar impreuna vom reintregi intregul.

 ***

Aceia care doresc sa lucreze cu ei insisi, puteti sa aflati mai multe detalii despre aceasta sinteza numita Cheile Genelor de Richard Rudd pe genekeys.com  sau cheilegenelor.ro  sau puteti solicita o sesiune introductiva in citirea profilului personal scriindu-mi pe adresa hello@ibiberes.com.

Managementul propriilor decizii

De cate ori nu ne-am intrebat, stand in pragul indoielii, daca e bine sa facem intr-un fel sau in altul. Ambele variante aveau elemente pro-contra, unele rationale, solicitari sociale: cum ar trebui, cum s-ar cuveni, altele emotionale, care declansau sentimentul de vinovatie, de regret. Stand in mijlocul intersectiei, ambele drumuri pareau egal de valabile. Cu cat timpul trecea, hotararea devenea din ce in ce mai grea, dar si mai inevitabila. 

Si totusi, cum putem sa evaluam doua optiuni, dintre care evident doar una reprezinta drumul nostru adevarat? Cum putem sa alegem varianta corecta, si sa nu mai pierdem vremea pe ulitele gresite ale alegerilor defectuoase? Cum putem sa ne pastram drumul drept si sa nu ne pierdem in cartiere incerte, in mijlocul unor straini pe care cu greu ii vedem facand parte din viata noastra. Exista oare vreo metoda? 

In primul rand, avem cateva indicii clare. Pe care de multe ori, ne e usor sa le ignoram, nu stim sau nu credem ca e corect.

INTUITIA: Unul, primul, cel mai adevarat si care nu greseste e intuitia. Pentru a ne asculta intuitia, trebuie sa stim cand apare, sa avem incredere 100% in ea si sa o ascultam. Trebuie doar un strop de atentie si un strop de autoprezenta. Vocea intuitiei sau "gandul lui Dumnezeu" apare in primele fractiuni de secunda dupa momentul indoielii. Si reprezinta ceea ce simti fata de cele doua variante. Simti o strangere de inima, simti un NU sub forma unei pietre in stomac, a unei greutati in piept sau o durere inexplicabila in muschi? Atunci varianta respectiva, nu e pe harta ta? Dupa acest moment, apare inevitabil "vocea ratiunii" care incepe si analizeaza, introduce normele sociale, introduce asteptarile celorlalti, argumentele financiare, logica. Si pentru ca e aservita ego-ului, incepe sa construiasca o pledoarie similar avocateasca despre cum ar trebui sa alegi varianta pe care intuitia ta a respins-o. Si de cele mai multe ori, a reusit sa ne convinga, nu-i asa? Indiferent ca ai luat-o sau nu pe drumul propus de minte, nu te opune. Inseamna ca mai ai putin de asteptat pana cand vei fi pregatit sa mergi pe drumul principal. Remuscarile, impotrivirea, sa iti spui constant "ce slab am fost", "ce prost am fost" nu fac decat sa iti prelungeasca sederea pe ulitele laterale, intarind rezistenta ta la a fi tu insuti. 

VINOVATIA: Un al doilea indiciu fara gres, este chiar vinovatia. Atunci cand te simti vinovat, ca nu simti cum se asteapta de la tine, e semnul cel mai clar, ca te afli in locul gresit. Sentimentul de vinovatie, e asemenea unei alarme care te avertizeaza ca trebuie sa pleci de acolo si in acelasi timp, ca undeva in trecut te-ai mintit. Nimeni nu e vinovat ca tu te simti vinovat. Insa, e semnul clar ca nu te afli pe drumul bun.

INDOIALA: La fel de relevant este un al treilea indiciu. Si anume: indoiala in sine, ezitarea, amanarea. De cate ori te surprinzi intr-una dintre aceste stari, vis-a-vis de optiune, poti fi sigur ca nu trebuie sa mergi pe calea aceea.

Si daca avem atatea instrumente, atatea indicii, cum de ne este uneori atat de greu sa alegem, sa decidem. Cum ne trezim atunci, de multe ori, alegand varianta cealalta de care nu eram siguri? E foarte simplu. Amintesc doar cateva cauze pe care ar fi bine sa le constientizam si sa le exploram.

LIPSA DE CONECTARE CU NOI INSINE: Lumea in care traim, ne-a invatat sa ne distragem singuri atentia de la ce simtim. In loc sa fim atenti la momentul intuitiei, mai bine ne verificam telefonul, emailul sau bantuim pe internet. 

COMPLEXE DIN COPILARIE: Complexele de inferioritate pe care le-am achizitionat in copilaria frageda, fara sa stim, ne fac adesea sa nu valorizam ce simtim noi, ce vrem noi, ci submisivi, sa ne predam vointei altora, sfarsind prin a trai mutilati, chiar acceptand resemnati uneori ca asa e mai bine. 

NATURA INVIZIBILA A INDICIILOR: In plus, ne e usor sa alungam propriile sentimente, sa negam ce simtim, sa luam intuitia in ras, pentru ca toate astea sunt invizibile, nu exista intr-un manual care poate fi consultat si care e acceptat de toata lumea. Spre deosebire de normele sociale care sunt "scrise" adanc de generatii si care au forta de a crea presiune, ce simtim noi, e doar in noi si uneori efortul de a sustine, de a sta drept si fidel sentimentelor noastre e mult peste senzatia ca vom dezamagi, ca vom fi condamnati, ca vom gresi, ca nu vom mai fi acceptati, iubiti, ca vom fi abandonati. Si in acel moment, gasim motivatia, argumentele si forta de a face ceva ce nu vrem. Reusim sa ne auto-convingem. Si sa ratacim pe un traseu care nu e al nostru, obositi, fara motivatie, depersonalizati si tristi. Pana cand intr-o zi vom avea curajul sa ne incredem intr-unul unul din cele trei instrumente interne de mare finete pe care le-am avut si le vom avea in permanenta acordate cu nordul nostru. 

IN LOC DE CONCLUZIE

Atunci cand ne aflam intr-un loc strain si nu stim drumul, care e metoda cea mai simpla. La prima intersectie facem dreapta. Daca ne simtim din nou rataciti, mai facem o data la dreapta. Vi s-a intamplat si voua sunt convinsa si drumul cel bun a aparut la un moment dat, desi criteriul la dreapta, nu are nici o legatura cu logica. Si totusi functioneaza. De ce atunci cand ne aflam intr-o intersectie, si ambele drumuri ni se par la fel de valabile, unul argumentat emotional de ceea ce simtim, al doilea argumentat rational de ceea ce se asteapta de la noi, de ce sa nu facem la dreapta. Dreapta in acest caz inseamna emisfera dreapta, emisfera nestructurata, emisfera intuitiei care are legatura directa cu ce ne dorim, ce ne place, ce suntem cu adevarat.