Oricat ne-ar fi de greu sa recunoastem, exista forte care pun stapanire totala pe noi, fara a ne lasa puterea de a iesi de sub controlul lor. Exista momente in care dominati de aceste forte, facem lucruri si gesturi care nu ne definesc, pe care le regretam ulterior, pentru care suntem judecati, clasificati si stigmatizati de societate.
Sexul, furia si dorinta de putere sunt cateva exemple de forte primare ce pun stapanire pe noi. Rollo May a grupat aceste forte in cartea sa "Dorinta si vointa"(1969) denumindu-le generic forte "daimonice". Ele pot fi constructive, dar in general se manifesta in varianta lor distructiva. Forta lor imensa vine dintr-o combinatie intre energia primara libidinala, structura intrapsihica si motivatiile externe.
Sa ne intoarcem insa la promiscuitate. Ea poate fi de mai multe feluri, dar cea mai des intalnita este promiscuitatea sexuala. Dorinta de a intra ocazional, sau in mod repetat in relatii sexuale intamplatoare, fara nici o dorinta de a le continua. Sau angajarea in relatii sexuale ocazionale, cu parteneri diferiti, in mod repetat.
Exista in societate o discriminare care se aplica femeilor. Astfel, relatiile sexuale intamplatoare sunt acceptate si pe alocuri incurajate in cazul barbatilor. In cazul femeilor insa, sunt considerate pacate, sunt sanctionate si clasificate ca fiind inacceptabile. Promiscuitatea sexuala, egala in sine la barbati si femei, primeste in cazul femeilor o conotatie negativa intrinseca.
Dar de unde vine totusi aceasta forta care poate pune stapanire pe noi intr-o clipa si care sunt promisiunile ei?
Una dintre sursele cautarii promiscuitatii este cautarea dragostei. Sexul este surogatul cel mai celebru al dragostei. Lipsa iubirii adevarate, care are un inteles profund si complet isi cere dreptul la "inlocuitori". Pe acelasi principiu manacam, bem, fumam prea mult, ne drogam compulsiv si dependenti de acea liniste temporara si din ce in ce mai subtire pe care ne-o da consumul obiectului dependentei noastre. Atractia catre promiscuitate apare in ambele cazuri. Fie suntem intr-o relatie terna, nesatisfacatoare, din ce in ce mai goala, in care nu ne regasim si promiscuitatea ne promite recompensa dopaminei. Fie suntem dupa una sau mai multe relatii nereusite, cautand sa ne luam "pastila de dragoste" si sperand ca de data aceasta partenerul sa fie alesul/aleasa inimii.
O alta cauza care ne impinge catre relatii ocazionale, promiscue, este evitarea propriilor monstri. Uneori anxietatea si depresia sunt atat de puternice, incat sexul este folosit ca mecanism de aparare. Ne abandonam acestei forte de atractie ce vine sa ne salveze de sentimentul ca suntem pierduti si abandonati. Proprii monstri devin insuportabili si subconstientul nostru gaseste aceasta modalitate de a ne lansa in promiscuitate, pentru a ne proteja.
Inrudita cu motivatia de mai sus este si golul din noi. Teama, frica de a simti golul din noi, devenit insuportabil este una din fortele care ne poate impinge catre relatii intime pur sexuale. Iar dependenta se instaleaza rapid si fara efort, urmand aceleasi reguli, ca orice alta dependenta (de mancare, de fumat, de alcool). Momentul de euforie, generat de orgasm, de sex, de substantele si tensiunea sexuala eliberate, sentimentul de noutate, curiozitate, speranta, pe care o genereaza o noua legatura romantica, urmata curand de nimic. Este doar o chestiune de timp pana cand ambii parteneri experimenteza sentimentul de gol. Si atunci, dependentul cauta urmatoarea "doza". Noul "iubit". O noua ocazie de a scapa de gol. In felul asta, sexul devine un fel de auto-medicatie auto-administrata, pentru a gestiona depresia, anxietatea si golul interior.
Impulsul catre noi si noi relatii intime poate fi si o nevoie puternica de confirmare, venita din nesiguranta, din lipsa de stima proprie, din confuzia unor perioade in care nu mai stim cat valoram. Ce beneficii pot sa aduca in acest caz relatiile sexuale? Confirmarea ca inca putem seduce pe cineva de sex opus? Ca suntem inca doriti? Ca meritam sa fim iubiti? Ca inca suntem atractivi si apreciati?
Multe din aventurile sexuale reale sau consumate la nivel de dorinta, au ca si origine sentimente reprimate de suferinta, de abandon, de respingere, de tristete, de furie impotriva parintilor, persoanelor apropiate sau chiar impotriva propriei persoane. Cu cat mai mult am negat si am reprimat aceste sentimente, nedandu-le voie sa fie exprimate, cu atat forta acumulata din energia lor neconsumata, este mai mare si ne va impinge la comportamente si actiuni distructive si reprobabile.
Uneori, neputinta de a se incadra in normele impuse de societate sta la baza unui tip de rebeliune sexuala, care refuza monogamia. Nevoia de libertate este atat de puternica, iar dorinta de conformare la niste norme impuse, atat de slaba, incat promiscuitatea sexuala devine un manifest. O declaratie si un mod de a defini identitatea unui individ in afara standardelor impuse.
Sexualitatea poate fi si singura masura a valorii, aflata la dispozitia cuiva care a fost o viata intreaga devalorizat, abuzat, folosit, consumat. Este singura moneda cu care o fiinta care a fosta tratata abuziv, stie sa ceara, sa cumpere, sa obtina. De la dragoste, de la bani, la orice inseamna supravietuire.
Nevoia de relatii sexuale in afara monogamiei, intamplatoare, ocazionale sau repetate, poate fi si o dovada a unei puternice creativitati ce nu si-a gasit modalitatea de expresie. Dorinta sexuala, poarta in ea posibilitatra procreerii. Constienta sau inconstienta, creativitatea gaseste aceasta modalitatea de a se transforma in creatie.
Fiecare om are propria lui istorie. Propriile lui experiente si trairi. Propriile lui refugii in negare. Propriile sentimente refulate. Motivatia unui comportament sau a altuia este complexa.
Nici un om nu are dreptul sa judece comportamentul sau motivatia unui alt om, mai ales atunci cand aceste cauze sunt adanc infipte in subconstient, inca din copilarie, si ca urmare sunt aproape incontrolabile. Ceea ce putem face este sa ne uitam in propriile trairi si sa actionam atunci cand simtim tristete, atunci cand suntem anxiosi, depresivi, panicati. Sa cerem ajutor si sa ne confruntam monstrii proprii atunci cand apar. Alungandu-i, evitandu-i si facandu-ne ca nu exista, ei nu vor disparea. Se vor deghiza si vor veni din nou, sub alta forma, mai puternici.
Atunci cand ne intalnim cu atractia promiscuitatii la noi sau la cei din jurul nostru, e bine sa ne intrebam care e forta din spatele ei? Care este nevoia? Care este lipsa care trebuie suplinita in felul acesta? Si in locul judecatilor, a prejudecatilor sau auto-judecatilor sa cautam raspunsul cu intelegere. Cu rabdare. Cu drag si dragoste. Cu compasiunea ce va duce la vindecare.
Photo: Of Promiscuity, SomeDriftwood
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu