Exista doua tipuri de schimbari.
Schimbarea pregatita in noi. Atunci cand simtim nevoia de a face ceva, de a ne misca din locul in care suntem. Atunci cand ne pregatim din propria vointa, evoluam, ne modelam, slefuim in interior. Cand suntem constienti atat de proces, cat si de efortul pe care il presupune. Atunci cand ne-am angajat sa platim pretul schimbarii si toate lucrurile in exterior se misca odata cu noi. Decorul se schimba, totul evolueaza. Oamenii sunt altii, locurile sunt altele, gandurile si sentimentele sunt altele. Schimbarea vine firesc, din interior. Se poate ca uneori, exteriorul sa ramana in urma si ne surprindem nerabdatori, impacientati ca nu se misca totul cu viteza cu care suntem noi pregatiti. In acest caz, schimbarea face parte din tine. Tu esti stapanul ei. Tu esti cel care conduce si raspunde de schimbare.
Si exista schimbari venite din exterior, peste noi, care nu suntem pregatiti sa le primim. Exista momente in care ceilalti, sau chiar viata, face mutarea pentru noi. Interiorul ramane in urma, ancorat in vechile paradigme si structuri, in timp ce in exterior, totul s-a schimbat. De obicei, drama in acest caz, este prezenta intrucat noi nu vrem schimbarea, nu eram pregatiti pentru ea, nu stim sa ne adaptam. Tot ceea ce stim este sa luptam impotriva ei, sa aparam trecutul. Sa opunem rezistenta. Fara sa incercam sa ne intrebam ce semnificatie are schimbarea? Ce mesaj de evolutie are ea sa ne transmita. Ne trezim in schimb, bombardati cu intrebari de tipul "de ce eu" "de ce acum" "de ce". Si in loc sa infruntam intersectia si sa vedem ca drumurile se despart, preferam sa ne oprim in acel punct din trecut unde exista un singur drum si sa tipam, sa urlam, sa ne lamentam. Uneori trec ani si noi ne aflam tot in intersectie, neimpacati cu geografia drumului, alaturi de oameni pe care nu stim cum sa ii tratam. Alteori o luam la goana in fata, dar comportamentul nostru ramane tot in acel moment din trecut, in care eram pregatiti. Nu facem decat sa ne comportam anacronic fata de locul si timpul care a trecut.
Indiferent din ce punct pleaca schimbarea, modul in care ne raportam la ea, va determina daca vom ramane pe loc, intr-un trecut pe care il taram cu noi si il vom improsca in sufletul celor cu care ne intalnim, sau vom pasi inainte procesand schimbarea, intelegandu-i necesitatea si semnificatia. Intelegand ca pana la urma a fost o treapta catre noi.
Multi dintre noi sunt atat de speriati de ideea de a se cunoaste, incat locuiesc practic in altii. Si orice schimbare e doar un prilej pentru a-si schimba gazda. Pentru a schimba numele celui ce poarta vina. Pentru a construi din sufletul celuilalt, un spatiu de joaca pentru a nu se plictisi, sau pentru ca trecutul sa nu ii innebuneasca.
Orice schimbare ti-ai alege, orice schimbare ai primi din afara, incepe prin a o accepta. Cunoaste-o. Intreaba-te care e rolul tau in ea. Invata sa curgi odata cu ea. In timp, vei observa ca schimbarile nu ti se vor mai parea bruste. Asperitatile se vor topi sub acceptarea ta si totul va incepe sa se lege intr-un mod armonios.
Daca stam sa ne gandim, timpul curge la fel. Si totusi, fiecare secunda e alta. In fiecare secunda, noi suntem altii. Viata e un sir de mici schimbari. Depinde de noi daca ele se produc in salturi sau se leaga intre ele frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu