Atunci cand ne deranjeaza ceva in interior, cand ne framanta ceva, un buton emotional vechi a fost apasat. Nu e nevoie de contexte exterioare similare. Semnatura energetica a unei intamplari, ramane depozitata undeva in mintea noastra si se reactiveaza de fiecare data la atingerea acestui buton.
Sa zicem ca undeva, in copilarie, cineva ne-a facut sa simtim ca nu suntem suficient de buni. Acest sentiment s-a transformat apoi intr-o credinta limitativa, care a antrenat alte butoane depozitate cu ocazia altor experiente. Daca nu suntem buni, nu meritam sa fim apreciati. Nu meritam sa fim acceptati. Nu meritam sa fim iubiti. Toate aceste memorii emotionale au fost stocate in acest super sistem de stocare care este mintea.
Dar mintea nu pastreaza la indemana si contextul. Extrage concluzia si o leaga de buton, impreuna cu kitul de reactii automate.
Acesta este momentul in care se produce dezechilibrul. Pentru a putea functiona, noi trebuie sa ne intoarcem la situatia de echilbru, in care suntem iubiti, suntem perfecti si intregi, pentru ca asa ne-am nascut. Orice dezechilibru atrage ne voia de compensare si nevoia de a demonstra, dar nu in cantitatea normala, ci dublu. Aici apare pasiunea pe care o punem in sustinerea punctelor noastre de vedre.
Din acel moment, propria neincredere in noi insine, va striga dupa validarea celor din jur. Vom avea nevoie in permanenta de confirmarea celor din jur. De laude. De atentie. De aprecieri. Dar nu vom recunoaste niciodata ca cerem asta celor din jur. Negarea ne ajuta sa ramanem demni, sa nu avem impresia ca ne umilim. Si atunci incepem sa "demonstram" celor din jur ca ei nu au dreptate. Ca noi avem dreptate. Orice demonstratie pe care simtim nevoia sa o facem, orice dezbatere in care intervine pasiunea si atasamentul pentru punctul noastru de vedere, este semnalul si confirmarea functionalitatii unui "buton emotional". A unui declansator. Un fel de capsa care declanseaza glontul de pe teava pistolului nostru. Si simtim uneori ca nu ne putem abtine sa nu tragem in cei din jurul nostru. Gloantele par ca se declanseaza singure. Si ca trebuie sa ii punem la punct pe aceia care vin sa ne oglindeasca de fapt, dezechilibrele.
De fapt, agresiunea noastra fata de mesageri, este nevoia de a ne apara. De ce ne simtim agresati? Sau nedreptatiti? Pentru ca ne simtim acuzati ca nu suntem suficient de buni. Si noi credem in adancul nostru, acelasi lucru. Doar ca noi nu ne permitem sa recunoastem. Dorinta de a ataca pe cineva, de a iesi superior dintr-o discutie sau intamplare, dorinta de a demonstra cuiva ca greseste este de fapt nevoia de a ne demostra noua insine ca suntem buni, ca meritam, ca suntem intregi. Motivatia si "pasiunea" pe care o punem in demonstratie, intensitatea cu care ne afecteaza o vorba, un comportament, o intamplare este direct proportionala cu dezechilbrul nostru.
Frumusetea este ca noi suntem singurii care ne declansam, stabilim, alegem , traim, starile.
"Cum sa fac sa nu ma mai enervez? Cum sa fac sa nu ma mai afecteze? Cum sa fac sa nu mai sufar? Cum sa fac sa ma placa x?" Sunt intrebari cu care ne intalnim mai mereu.
Cum? Iata aici cativa pasi pe care ii avem de parcurs:
1. Lasa-ti mintea deschisa oricarei revelatii.
Poate ca acest pas este cel mai greu. A accepta ca punctul noastru de vedere este la fel de posibil si probabil ca si cel al altcuiva. Ca un alt punct de vedere largeste imaginea si poate doar sa ne ajute sa intelegem mai bine. Ca mintea poate fi uneori un filtru care ingusteaza, intuneca, deformeaza si orice alta opinie este "informatie". Este benefica.
2. Puneti intrebari.
Seteaza-ti intentia de a descoperi ce mesaj iti transmite o anumita situatie, ce anume vrea sa te invete. Care dezechilibru cauzat de propriile credinte limitative, se vrea descoperit si "echilibrat", vindecat?
3. Asteapta. Intreaba si ai rabdare. Fii deschis.
Raspunsul va veni catre tine negresit. Si rapid. Atata timp cat esti deschis. Renunta la nevoia de a construi logic. E ca si cum ai vrea sa ajungi dintr-o camera in alta. Dar in loc sa lasi spatiu pentru pasii tai, umpli spatiul cu diverse echipamente care crezi tu ca te-ar ajuta sa ajungi acolo. In final, nu mai ai spatiu sa vezi drumul. Si nici nu mai vezi unde vroiai sa ajungi.
4. Constientizeaza-ti butoanele emotionale.
Invata sa le descoperi, in spatele reactiilor tale. Practica mindfulness. Atentia catre limbajul propriilor senzatii si emotii. Invata sa fii atent la ce simti in anumite situatii.
5. Proceseaza-ti constientizarile.
Nu e suficient sa iti dai seama ce se intampla. Nu e suficient sa intelegi mecanismul. Trebuie sa actionezi. Sa le si aplici. Opreste reactiile automate, declansate de butoanele emotionale. Introdu butonul de "pauza" imediat ce simti ca "deranjul" cere "reactia" ta. Opreste-te putin timp de cateva respiratii.
6. Reactioneaza dintr-o alta perspectiva.
Nemaifiind ocupat sa te aperi, poti sa abordezi situatia dintr-o perspectiva de ansamblu. De deasupra luptei de care nu mai ai nevoie, poti vedea obiectivul comun si drumul pana acolo. Poti schimba focusul discutiei, intrucat nu te mai intereseaza sa te aperi.
7. Multumeste pentru fiecare constientizare avuta.
Bucura-te de linistea permanenta obtinuta in schimbul satisfactiei de moment. Nu te imbata cu "capacitatile tale extra".
8. Renunta la sentimentul de superioritate.
Acesta te va tenta dupa ce ai parcurs etapele de mai sus. Esti in continuare egal cu toti cei din jurul tau. Esti unul si acelasi cu ei. Pentru ca tu te regasesti in ei. Ei te reflecta pe tine. Sunt oglinzile tale. Ei sunt tu.
Si pentru ca facem parte din aceeasi retea, toate informatiile, toate reactiile noastre au legatura unele cu altele si toate informatiile sunt disponibile tuturor. Toti suntem unul. Singurul lucru care ne separa este lipsa iubirii.
Photo credit: Push the button by In-anna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu