Saltul in gol

Evoluam in trepte. Fiecare treapta e o etapa din viata. Un drum pe care il parcurgem, incepem sa il cunoastem, ajungem sa il stapanim foarte bine. 

La un moment dat, drumul se termina.

Semnele sunt diferite. Simtim ca ceva trebuie sa se intample. In multe cazuri, drumul se termina fara posibilitate de a-l continua. Se termina cu un gol, cu o prapastie. Avem doar doua variante: sa ne aruncam in gol, avand ca singur element de sprijin, credinta ca suntem pregatiti pentru salt. Ca acolo in gol, vom descoperi un pod, o scara, pe care nu le putem vedea acum si ca la capatul saltului, ne vom afla pe o treapta superioara. Vom fi ajuns la inceputul unui alt drum, care sa ne poarte catre noi.

Dar, saltul in gol nu e ceva usor. Saltul in gol inseamna sa fi dispus sa renunti la tot ce ai construit in etapa trecuta, la tot ce iti este familiar, fie obiecte, prieteni sau situatii. In fata saltului, te vor intampina intotdeauna "falsii prieteni": frica si singuratatea, caci saltul il poti face doar tu.

Frica se poate transforma in furie, in aruncarea responsabilitatii pe cei din jur. Te poate face sa intri in defensiva, sa te asezi cu mainile incrucisate si sa refuzi saltul. Sa gasesti explicatii din ce in ce mai savante, mai rafinate si mai consistent construite.

E momentul de impas. 

Fiecare dintre noi, ajunge la un moment dat intr-un asemenea moment de impas, in care trebuie sa faca un salt in gol. Evolutia lui spirituala nu e posibila fara acest salt. De obicei, momentul vine fara prea multe avertizari si vine insotit de o frica imensa. Cu toate acestea saltul este nu doar obligatoriu, ci este obligatoriu sa il faci de unul singur. Nimeni nu te poate ajuta, nimeni nu il poate face in locul tau. Pentru ca acest salt are ca obiectiv recapatarea puterii spiritului tau. 

De unde vine insa frica? 

Pai, ego-ul devine atat de speriat de necunoscut, incat incepe sa arunce cu argumente, din cevin ce mai rationale si mai credibile. Ego-ul nu are nici un interes ca tu sa faci saltul. Nu vrea sa cedeze controlul in fata spiritului. Iti spune in continuu sa te intorci acolo unde este sigur. Si este foarte convingator, atunci cand isi sustine cauza. Acesta este si motivul pentru care de cele mai multe ori, in confruntarea ego-spirit, cel care castiga este ego-ul. Pentru ca sufletul nu se cearta, nu argumenteaza. Sufletul doar iti arata in tacere, te face sa simti adevarul si ramane in acesta, neschimbat. Ego-ul tipa, vorbeste, se agita. Sufletul sopteste. Ego-ul foarte este inteligent. Sufletul insa, este autentic.

Prapastia pe care trebuie sa o traversam este de fapt distanta intre creier si inima. Saltul il facem de la stanga (ego/minte/masculin) la dreapta (suflet/inima/feminin). Odata ajunsi in inima, ego-ul isi pierde puterea de a ne controla. Insa acea frica imensa de dinainte, acea teroare pe care o simtim, este foarte reala. Este frica ego-ului de a fi anihilat. El lupta pentru insasi existenta lui. 

Ceea ce nu stie ego-ul este ca sufletul il va incorpora in intregimea fiintei si il va inconjura cu atata dragoste, incat frica nu va mai avea loc. Ego-ul va fi cel mai fericit, odata ajuns pe partea cealalta. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie sa ne aruncam in gol, in ciuda protestelor sonore si a fricii paralizante.

Dar haideti sa vedem care sunt cele mai intalnite argumente ale ego-ului: 

Nu pot.

De fapt chiar poti. Altfel, drumul nu s-ar fi terminat si prapastia nu ar fi aparut in calea ta. Deci, ignora-ti egoul. Nu vrea decat sa te faca neputincios. Sa ceri ajutorul, stiind ca in acel moment saltul nu mai are nici o valoare. Pentru ca nu se  bazeaza pe puterea ta ci pe a altcuiva.  Singurul mod in care poti afla ca poti, e sa te arunci.

Nu sunt pregatit.

De fapt chiar esti. Ghidul tau spiritual nu ti-ar fi transmis prin vocea interioara nici un mesaj, daca nu erai pregatit. In suflet, nu exista loc de eroare. Nu ai nevoie sa simti ca esti pregatit ca sa fi pregatit. In cele mai multe dintre cazuri te simti pe nicaieri. Din moment ce pe drumul parcurs de tine pana la acel moment, nu te-ai intalnit cu o asemenea situatie, cum ai putea fi pregatit? Din fericire, saltul nu are nimic de-a face cu mintea si cu planul material. Este un salt in spirit. Este o treapta urcata in evolutia spirituala.

Voi esua si voi fi ranit.

Da, saltul pare imposibil, dar este de fapt creat sa te informeze despre si sa iti intareasca increderea in puterea spiritului tau. Daca aceasta incercare nu ar fi putin extrema, ai mai fi dispus sa iti deschizi aripile si sa zbori de unul singur? Ai fi in dispus sa apreciezi cat de multe daruri ai primit si cat de binecuvantat esti? Toti cei pe care ii admiram au fost fortati sa faca saltul pentru a descoperi de ceea ce sunt cu adevarat. Au trecut prin frica. Si au mers mai departe.

Nu stiu ce am de facut si nu stiu cum.

Daca nu ai fi ajuns in locul in care sa stii excat ce ai de facut, nu ai fi simtit prezenta unei etape superioare. Poate, nu stii ce sa faci, bazandu-te pe instrumentele oferite de minte. Insa aici, ai nevoie sa te bazezi pe intuitie. Intuitia este un muschi. Foloseste-l. Va deveni din ce in ce mai puternic.  Si nimeni nu o poate face face in locul tau.

Nu ma poate obliga nimeni.

Intradevar. Nimeni nu te poate impinge, obliga sau forta sa faci saltul. Sufletul tau te anunta cand esti gata. Daca ceea ce simti este suficient de puternic si iti doresti sa iti iei puterea in propriile maini, saltul este in intregime al tau.

Mintea si ego-ul nu sunt prietenii tai in acel moment. Ego-ul este convins de imposibilitatea de a supravietui unui asemenea salt. Dar nici un pui de pasare nu ar sti ca poate zbura, daca la un moment dat nu ar mai avea de ales. 

Daca ai putea sa faci ego-ul sa taca si sa mergi acolo in inima, saltul ar fi mult mai usor. Din inima, saltul in spirit este lin si podul devine treptat vizibil. Tot ce ai de facut, vine cu usurinta, fara sa ai nevoie sa te gandesti. Si te trezesti ca stii foarte bine cum sa faci. 

Pentru asta, ai nevoie de tacerea ego-ului. In linistea de dincolo de zgomotul mintii, te asteapta intuitia. Care locuieste in inima. Ca o sabie a adevarului tau launtric. Care te asteapta sa o ridici si sa sfasii cu putere intunericul necunoscutului. Sa iti iei in primire puterea. In locul acela mic si tacut al inimii, ai acces la tot ce este. Toate raspunsurile si infinitul puterii tale, se afla acolo. 

Fa-ti timp sa ajungi acolo cat mai des. Gaseste-ti propriile metode sa iti faci mintea sa taca. Gaseste-ti propriul drum catre liniste. Catre inima. Respira, mediteaza, alearga, fa yoga, joaca-te ca un copil, razi, picteaza, deseneaza, coase, stai in natura, inoata, ia-ti un catel, calareste, gradinareste, gateste, canta, tine un copil in brate, imbratiseaza un copac, uita-te la cer, fa ceva voluntar in beneficiul altora. Exerseaza acest acest loc, cat de des poti. 

Simte cat de vulnerabil si cat de puternic esti in acelasi timp, cand te afli in inima. Alege sa ramai acolo, chiar daca te simti uneori fara aparare. Acolo este locul de unde iti vei accesa intotdeauna puterea spirituala. De acolo, toate lucrurile se pot naste. Si tot ce gandesti se poate manifesta.