Atata timp cat simtim
nevoia de a controla ceva, acel ceva ne va controla.
Ati inalnit cu siguranta, oameni care aveau nevoia sa controleze totul in cel mai mic detaliu, lasand in
permanenta senzatia ca sunt un fel de mic Dumnezeu, coplesit de raspunderea
de a avea grija de tot. Crezul lor este ca a crea realitate, a face lucrurile
sa se intample, sta in puterea si in perseverenta de a controla. "Micro-management" aplicabil si in afara business-ului. Pentru ei, a
controla este egal cu a detine puterea peste toate elementele implicate si a impune rezultatul dorit. A nu accepta un alt rezultat.
A-ti crea realitatea
inseamna insa, a te concentra pe ce vrei sa se manifeste, prin ganduri, imagini
mentale si actiuni, FARA a obliga rezultatul sa fie EXACT acela pe care
il vrei tu. Asta inseamna, fara a te atasa de rezultat si fara frica de a pierde
controlul rezultatului.
In acel moment al acceptarii posibilitatii de a avea un
alt rezultat fata de cel dorit de tine, controlul este predat unei forte
superioare, mult mai inteligente decat noi, care este forta de manifestare a
universului.
Propunandu-ti sa
controlezi rezultatul, il condamni sa fie limitat la limitele puterii tale
personale si transmiti aceste limitari puterii universale infinite. Practic, de
cate ori simti nevoia de a controla ceva, acel ceva te
controleaza de fapt pe tine. Nevoia ta de control, este de fapt o lipsa de
incredere, o lipsa de credinta, nascuta din atasamentul tau fata de un anume
rezultat si nu altul.
Ne vom invarti in bucla
controlului, pana in momentul in care vom fi dispusi sa il predam puterii
infinite a universului, avand incredere totala in inteligenta si discernamantul
acestuia si vom fi dispusi sa acceptam si posibilitatea de a nu primi
rezultatul dorit de noi. Mintea noastra trebuie sa ofere directie, nu
control.
Renuntand la atasamentul
propriu fata de “cum ar trebui sa fie” lucrurile, vom face sa dispara si ca frica de “cum nu ar trebui sa fie” lucrurile. Incetand sa punem presiune pe viata, viata nu va mai pune presiune pe noi. Atat in viata, cat si in
univers, toate lucrurile trebuie sa curga. Iar noi, trebuie sa le acceptam si
sa curgem cu ele.
Cand calaresti, atata
timp cat stai incordat si tii haturile stranse, conexiunea ta cu fiinta reprezentata de cal si
bucuria plimbarii, nu va exista. Cand slabesti haturile, te relaxezi, ai
incredere in cal si te concentrezi doar pe a fi in armonie cu el, fara sa mai
simti nevoia de a controla fiecare miscare, abia atunci vei trai bucuria si
frumusetea.
Abia cand renunti la
control, dai sansa rezultatului pe care il doresti sa vina liber la tine, fara constrangere. Renunta inclusiv la nevoia de a avea si acorda-ti sansa de a
te impaca si cu ideea de a nu avea. Daca incerci asta, dar te suprinzi ca inca
nu iti iese, inseamna ca inca traiesti in frica si inca mai esti atasat de
ceva, chiar daca acest ceva se manifesta doar sub forma unei sperante. Renunta si la
“Eu sper ca…”.
Atasamentul este anuntul
tau catre univers ca “iti lipseste ceva”. Iar universul ia la cunostinta
statusul tau, il considera un ordin si il mentine. Atasamentul anunta universul ca, in acest caz
particular, controlul e la tine si “te ocupi tu”, cu puterea ta limitata.
Atasamentul anuleaza posibilitatea de a atrage acel ceva, prin rezistenta pe
care o opui manifestarii libere a oricarui rezultat.
Cei mai multi oameni
considera un non-sens si o lasitate sa renunti. Si se opintesc in a incerca din
nou si din nou, in acelasi loc, in acelasi fel, nerealizand ca devin constructorii propriilor ziduri.
In loc sa
continuam sa ne opunem, avem nevoie sa intelegem ca renuntand la control, nu ne predam noi, ci predam nevoia noastra de control. O inlocuim cu increderea intr-o forta
superioara noua. Predam controlul lui Dumnezeu. Si asta ar trebui sa ne ia o
piatra mare de pe inima si sa ne dea la schimb o imensa liniste interioara.
Photo credit: yves.lecoq - Learning to fly with God
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu