Care este, pana la urma,
masura cea mai potrivita pentru inteligenta? Este capabil un set de intrebari sa identifice capacitatea unei persoane de a se intalni si rezolva o situatie de viata?
Este un numar, fie el 80, 120 sau 180, un indiciu relevant
despre succesul pe care il poate avea o persoana? Desigur, intr-o masina dotata
cu multi cai putere, senzatia pe care o ai, atunci cand te duce din punctul A in
punctul B, este cu totul alta fata de un Trabant. Dar in final, in ambele
cazuri, vom ajunge in punctul B. Inteligenta din punct de vedere IQ , este
vehiculul.
Frumusetea peisajului,
traseul ales, oamenii pe care ii intalnesti, starea vremii, sunt date insa, de
inteligenta emotionala. Inteligenta emotionala este capacitatea noastra de a reactiona si
interactiona in anumite situatii, cu oamenii de langa noi.
Majoritatea reactiilor
noastre sunt cladite pe principiul repetitiei. Pe mecanismul obiceiului. Si au
ca punct de plecare, cate o zona sensibila atinsa in subconstient. Acest buton
subconstient, genereaza initial o reactie spontana. Nu stam sa ne gandim
ulterior reactiei noastre, daca a fost justificata. Daca nu cumva am gresit. Pentru ca ego-ul anticipeaza raspunsul. E simplu. Noi nu putem gresi.
In acest mecanism, lipsit
de controlul nostru, actionarea unui buton subconstient produce de fiecare data
un reflex emotional, exprimat printr-o reactie cu o intensitate mult peste
firesc. Chiar daca ni se atrage atentia adesea, ca reactia noastra e deplasata si exagerata,
senzatia e atat de reala, traseul cauzal propus de subconstient pare atat de
logic, incat reactionam de fiecare data la fel. Invariabil.
Reactia noastra devine previzibila si va fi invatata usor de cei din jur. Si aproape de fiecare data, din acest punct, interactiunea deraiaza. Pentru a evita
reactia noastra exacerbata, ceilalti au doua variante: isi modifica ei comportamentul
pentru a evita reactia noastra, si asta inseamna ca nu mai sunt ei insisi. Ii condamnam la falsitate, obligandu-i sa isi puna de fiecare data o masca. Sau, a doua varianta: refuza sa faca asta, isi sustin punctul de vedere, declanseaza aceeasi reactie, de fiecare data. In acest caz, lipseste falsitatea, dar intervine oboseala actionarii aceluiasi buton repetitiv, care ofera aceeasi reactie, doar ca din ce in ce mai puternica. In ambele cazuri relatia incepe sa se deterioreze si in multe din cazuri cazurilor se incheie violent. Cu cicatrici nevindecabile.
Butoanele subconstiente
actioneaza ca niste furtuni emotionale, care antreneaza in vartejul lor tot
felul de rani, noi triggere, scenarii. Violenta lor actioneaza alte butoane si
uneori e greu de imaginat la ce nivel de degradare umana si devastare
emotionala sunt expusi participantii. In general, conditiile cele mai prielnice
se afla in zona relatiilor domestice, sau a celor care implica interactiunea cu
aceleasi persoane, zi de zi, multe ore pe zi.
Actionarea frecventa a butoanelor face ca raspunsurile emotionale sa devina atat de automate, incat uneori nici nu mai e nevoie de atingerea lor. La fel cum creierul stie sa citeasca si sa recompuna fraze intregi, chiar daca 70% din cuvinte sunt stalcite, la fel subconstientul nostru poate sa isi declanseze singur butoanele doar "imaginandu-si", sau daca doar "i se pare". Intensitatea izbucnirilor si violenta acestora e cu atat mai mare, cu cat mai joasa este vibratia emotiei, cum e de exemplu cazul furiei.
Actionarea frecventa a butoanelor face ca raspunsurile emotionale sa devina atat de automate, incat uneori nici nu mai e nevoie de atingerea lor. La fel cum creierul stie sa citeasca si sa recompuna fraze intregi, chiar daca 70% din cuvinte sunt stalcite, la fel subconstientul nostru poate sa isi declanseze singur butoanele doar "imaginandu-si", sau daca doar "i se pare". Intensitatea izbucnirilor si violenta acestora e cu atat mai mare, cu cat mai joasa este vibratia emotiei, cum e de exemplu cazul furiei.
De cate ori insa inainte
de a reactiona, ni s-a intamplat sa ne oprim o secunda, sa eliberam mintea de
zgomot, sa ne gandim la situatie dintr-o perspectiva rezonabil de obiectiva si
totusi sa decidem sa izbucnim intr-o reactie violenta? Raspunsul nu poate fi altul: nici o data. Ni s-a intamplat insa, cu siguranta, macar o data, sa avem
acces la acel moment in care am intampinat persoana din fata noastra care era
rosie de furie si tipa din rarunchi, cu o tonalitate a vocii care
parea extraterestru de calma. "Luptatorul cel mai bun, nu este niciodata
furios", zice Lao Tzu.
De multe ori, ne intrebam
cum putem totusi sa pastram spontaneitatea exprimarii emotiilor noastre si in
acelasi timp sa ramanem intuitivi, calm si rationali?
Cu cat mai mult vom
folosi puterea vointei, nu pentru a ne impune violenta verbala in fata
celuilalt, nu pentru a-l controla, nu pentru a-i demostra ceva, ci pentru a ne
controla propriul subconstient dezlantuit si a-l supune constiintei noastre, cu
atat mai mult ne vom putea increde in intuitie, cu atat mai mult spontaneitatea
reactiilor noastre ne va duce in zone optime din punct de vedere emotional, in
care descoperim curajul, increderea, bucuria, iubirea si va limita drastic
iesirile emotionale necontrolate, care ne arunca intr-o extrema sau alta.
Aceasta este inteligenta
emotionala, care ne ajuta sa reactionam si sa raspundem inteligent chiar si la o
actiune sau la cuvinte mai putin inteligente ale altora, oferindu-ne in acelasi
timp cadou, calmul interior si puterea pe care nici logica rece, nici emotiile
coplesitoare nu ni le pot oferi.
Fa-ti timp sa te opresti
din cand in cand si sa te intrebi asa cum te-ar intreba un prieten bun... pur si
simplu cum te simti. Raspunde-ti sincer si constientizeaza cum te simti. Daca
simti tristete, furie, indoiala sau chiar entuziasm exagerat, euforie, ramai o
clipa in liniste. Lasa emotiile sa se dizolve in tacerea ta.
Viata noastra de zi cu zi
poate fi asemanata cu navigatul pe mare. Putem pluti in deriva, scapand
controlul navei, in mijlocul furtunii, sau putem sa navigam pe o mare
calma cu exact atata vant, cat avem nevoie pentru viteza si pentru a controla
directia. O furtuna emotionala te face in general sa esuezi si sa naufragiezi
intr-un loc total diferit fata de unde ti-ai propus tu sa ajungi. In schimb,
cand navighezi cu gratie pe o mare mentala calma, cu vantul optimismului in
panze, sti exact directia in care e orientata nava si poti decide daca si unde
sa acostezi, cat sa stai si unde vrei sa ajungi in final. In plus, placerea
calatoriei iti va face atat soarele cat vantul, prieteni.
Photo credit: DeviantArt
- Divair Laurindo Rosa, Brazil
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu