Sunt formule pe care ne surprindem ca le folosim adesea, in diverse contexte. Dar nu simple formule ocazionale. Pe care le folosim o data si nu se mai repeta. Sunt expresii pe care simtim nevoia de a le ranforsa prin repetitie, de fiecare data cand ni se pare ca am putea intalni ce urmeaza dupa NU.
Sunt expresii ale unor "tabu"-uri autoimpuse, survenite in urma unor experiente care ne-au produs disconfort intr-un anumit moment al vietii. Sau pot foarte bine sa fie urme inscrise in subconstientul nostru de copil de experiente din copilarie. De care ne ferim. Nu ni le dorim. Am facut un pact cu noi insine ca noi nu le vom retrai. Si le declaram in negatie. EuNU. Uneori preventiv, pentru a informa pe toata lumea ca Eu NU. Pentru a ne proteja de intalnirea neprevazuta cu acea situatie. Pentru a ne eschiva din start de confruntarea cu propria noastra teama.
"EuNU" este ca o umbrela, un element de confort. Un indicator ca nu ne vom lasa surprinsi de chiar situatia care ne produce disconfort. Declaratiile noastre de neputinta pot parea lucruri neinsemnate in economia faptelor noastre si chiar pot fi lipsite de importanta din punct de vedere al efectului asupra celor din jur.
In ceea ce ne priveste insa, implicatiile lui "EuNU" sunt mai interesante. "EuNU stiu ceva" e anuntul unui esec personal: am incercat, nu am stiut cum, asta m-a facut sa ma simt stingher, aiurea, rau, gata!, am hotarat sa renunt si de acum sa evit contactul cu aceasta experienta. Pana aici nimic neobisnuit. Doar ca acest comportament de evitare, da, ne fereste de confruntarea cu teama noastra, dar, nu, nu ne fereste de altele. Repetitia lui "EuNU" ne tine departe de ce vrem sa evitam, dar faptul ca aceasta metoda functioneaza, ne creeaza un obicei, un mecanism la care vom apela de cate ori vom intalni un disconfort. Metoda e valida, pentru experiente punctuale, dar nu e valida pentru declaratii repetitive. EuNU am talent la desen si punct. Asta inseamna ca nu ma vei vedea niciodata desenand. Si aici apare semnul cu "fundatura".
De fapt, ce facem noi in incercarea de a evita ceva ce ne-a produs disconfort? Cream acest mecanism pe care il aplicam apoi, de cate ori ne convine. Amanam introspectia pentru ca nu ni se pare important sa rezolvam si sa eliminam NU-ul. Traim o paradoxala bucla a timpului. Intrucat declaratia noastra se comporta ca o ancora, ducandu-ne de fiecare data in acel punct in care intradevar NU stim si NU putem. Universul are la dispozitie toate variantele noastre. Noi suntem disponibili in stare potentiala in toate variantele noastre, inclusiv in cele in care EuPOT si EuSTIU si EuSUNTBUNLA. Prin declaratia noastra insa, noi alegem de fiecare data sa fim in statusul de "EuNU". Alegem sa stam nemiscati in pseudo-confortul nostru, renuntand pe segmentul respectiv la evolutie.
Va propun sa va descoperiti ticurile din alegeri. Faceti cunostinta cu ele, observati-le si zambiti-le. Astfel, fiecare aparitie a lor va insemna slabirea mecanismului, pe care tot noi l-am construit cu atata sarguinta. Pana cand NU-ul va fi atat de deranjat sa tot fie surprins in actiune, incat isi va da demisia din a fi una din optiunile noastre. Il vom alege atunci pe EuDA. Si vom gusta putin din imensa noastra putere de a alege intotdeauna cea mai buna versiune a noastra.
Photo credit: Andrew Leonard
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu