Umbra

Ati observat desigur, ca oriunde am merge avem intotdeauna un insotitor tacut. 

Aceasta este chiar Umbra noastra. Neagra, intunecata si aflata intotdeauna in partea opusa luminii. Ati observat desigur ca ziua, la amiaza, cand soarele este cel mai puternic, umbra dispare sub talpile noastre. Acolo este singurul loc unde lumina nu mai ajunge la ea. Cu cat scade lumina, umbra creste si prinde putere. Seara inainte de lasarea intunericului, umbra e cea mai puternica.

Fiecare dintre noi are in el doua parti. O parte luminoasa, pozitiva, deschisa, care ne face sa mergem mai departe, e forta care implineste lucrurile si ne ajuta sa evoluam si o parte intunecata, Umbra, care scoate din noi negativul, raul.

Linia de trecere este uneori ori atat de fina, incat nu ne dam seama cand Umbra a preluat conducerea si nu ne explicam cum am putut sa spunem sau sa facem anumite lucruri, de care ne pare apoi rau.

Umbra se hraneste din negarile noastre. Din intunericul pe care il intretinem pentru a nu fi vazuta partea noastra intunecata. Si se manifesta cu atat mai multa putere, cu cat intensitatea negarii si neacceptarii noastre este mai mare. 

Umbra pandeste orice clipa in care lumina si pozitivul ne parasesc, pentru a prelua gandurile si actiunile noastre. 

Lasa Umbra sa te invete ca viata are doua parti. Accepta-le pe amandoua. Cu cat negi mai mult umbra, cu o atat partea ta intunecata primeste mai multa putere. Recunoaste-o de fiecare data cand apare si du-te incet, inapoi catre lumina. 

Asa cum luna ne apare pe cer in fiecare seara, aratandu-ne un alt procent din frumosul ei cerc, asa suntem si noi cu umbra noastra. E bine sa avem o relatie buna cu Umbra noastra, sa ii cunoastem manifestarile, preferintele, tabieturile si sa o acceptam. Astfel, avem ocazia, asemenea lunii sa crestem, sa pfim in echilibru jumatate-jumatate, sa descrestem, sa trecem prin eclipse si prin impliniri.