Alchimistul

In energia densa a pamantului, fiecare aspect vine polarizat. Orice parte negativa are atasata si o parte pozitiva. La capatul fiecarui gand intunecat se afla un gand luminos. O emotie dureroasa e urmata de o bucurie. Tristetea e insotita de fericire. Lacrimile se transforma in ras. Suferinta se transforma in libertate. 

Toate aspectele duale exista simultan in noi. Noi suntem cei care alegem partea pe care avem nevoie sau vrem sa o traim.

Partile intunecate ne apar in constiinta si devenim constienti de ele, abia atunci cand sunt gata sa fie vindecate. Intr-o prima etapa, lumina cade pe ele, dezvelindu-le din intunericul subconstientului, in care le-am trimis cu neacceptarea noastra. Partile intunecate devin vizibile pentru noi. Insa de multe ori, in loc sa le vindecam, lasandu-le in lumina, ne speriem de ele si le ascundem, lasandu rani deschise si nevindecate. Neacceptate. 

De fiecare data cand o relatie iti dezvaluie o parte intunecata a ta, da-ti voie sa o constientizezi, sa o privesti in fata, oricat de intunecata si hidoasa ar fi, apoi inveleste-o cumva cu partea ta luminoasa.

Ori de cate ori te intalnesti cu energii dense ca frica, panica, suferinta, neputinta, controlul, lipsa de increderea, rautatea, furia, atinteste asupra lor reflectorul atentiei tale. Observa-le fara sa te lupti cu ele. Constientizeaza-le, noteaza-le. Tine un jurnal al intunericului. Abtine-te de la orice judecata. Pastreaza aprinsa asupra partilor intunecate lumina constiintei, acceptarii si compasiunii. Si mai presus de toate crezi fara nici un dubiu in transformarea lor. Pana la urma, menirea noastra este sa identificam cat mai multe parti intunecate si sa le transformam rand pe rand in lumina. Sarcina noastra e sa devenim una cu frecventa luminii.

Iar tu esti alchimistul care transforma intunericul in lumina. Cand te intalnesti cu intunericul din tine, cand intri in energia densa a intunericului, aminteste-ti ca tu esti lumina. Iar in fata luminii, nici o cantitate de intuneric nu rezista.

Painting: Transfiguration by Jaison Cianelli 

Suntem mai mult decat suma experientelor noastre

Suntem mai mult decat suma experientelor noastre. Am primit la nastere, gratuit, in genele noastre, intreg potentialul vietii. Apoi, rand pe rand, acest ghemotoc de lumina ce eram, a inceput sa fie imbracat de fiecare experienta a noastra. Fiecare traire, fiecare intamplare, s-a asezat pe haina noastra formand anumite tipare, texturi, modele. De la un moment dat, cei din jur, ne-au vazut doar imbracati in platosa experientelor noastre, ne-au reflectat asta, iar noi am inceput sa credem ca suntem acele modele. Ca acea haina este identitatea noastra. Ghemul de lumina, nu se mai vedea cu ochiul liber. Si mult timp, am uitat ca lumina este ceea ce am venit noi sa exprimam, nu afisarea experientelor noastre. Am inceput sa ascundem acele parti din noi care nu erau validate de ochii critici ai celorlalti. Am innabusit acele manifestari ale inimii care riscau sa fie interpretate ca slabiciune. Si am investit in razboinicul din noi, care avea cele mai mari sanse sa-si faca drum cu sabia printre prejudecatile si judecatile celorlalti. 

Vine insa timpul, pentru fiecare dintre noi, cand lumina se cere exprimata. Cand acel ghem solar bine ascuns de noi, scapa printr-o fisura si nu mai poate fi oprit. Atunci, haina limitarilor noastre nu mai conteaza, pentru ca noi realizam cat de puternici suntem.

Vine un timp, cand ne dam seama ca nivelul nostru de constiinta  este singurul care poate alege la nivel cuantic, intre unda si materie. Atunci cand realizam, ca toata tesatura de credinte limitative si prejudecati cu care suntem imbracati, poate fi desfacuta si remodelata, conform rolului pe care l-am primit in univers, abia atunci ne vom naste cu adevarat. Abia atunci vom scrie fiecare zi cu penita libertatii fiintei si nu cu scuturile fricii. Abia atunci, din centrul inimii, vom sti ca suntem in fiecare secunda coplesiti cu iubire. Ca avem intreaga putere si sta doar in mana noastra sa materializam unda sau particula, conform vointei noastre conectate la planul universului prin samanta de divinitate. Ca sta doar in noi puterea de a ne crea realitatea. Ca tot ce exista in jurul nostru acum, e creat de tiparele experientelor si limitarilor noastre. Si ca poate fi schimbat. Dupa modelul inimii noastre. Pentru a fi trait din maretia vietii, pe care am venit sa o exprimam din libertatea fiintei.

Photo: Inner Light by Jennifer Perlmutter

Culorile interactiunilor noastre

E fascinanta dinamica interactiunii umane. 

Puteti sa va inchipuiti, ce ar insemna sa avem de facut in mod constient, toate calculele, probabilitati, algoritmi, variabile, necunoscute, ecuatii, matrici? 

Matematica, fizica, chimie, biologie, pe care noi le aplicam, in mod natural intr-o fractiune de secunda, atunci cand interactionam cu o alta fiinta umana?

In fiecare secunda, trecutul nostru, ce mancam, ce gandim, ce facem, imprima o anume calitate a chimiei cu care noi ne prezentam la intalnirea cu un alt om. Suntem un amalgam unic, de senzatii, emotii, stari, asteptari, credinte, in fiecare clipa. Si fiecare dintre ele are o anumita culoare. Mania, furia sunt nuante de rosu intens, pe cand calmul si detasarea sunt de culoarea cerului albastru. Foamea, frica, furia, nesiguranta, egoismul, invidia, au culori mai dense. Mai intunecate. Mai murdare. Mai pline de negru. 

Fiecare culoare este supusa polaritatii. Ea poate reprezenta printr-o nuanta pura, un sentiment curat si printr-o nuanta intensa, o alta stare, opusa. De exemplu, capatul furiei, de un rosu intens si greu, este compensat la capatul celalalt de rosul pur al iubirii. Intodeauna, pentru fiecare culoare exista infinite nuante dintr-un capat in celalalt.

Noi, suntem rezultanta acestor nuante, care impreuna, compun o culoare. Daca in noi sunt multe ganduri negative, vaicareli, frica, culoarea noastra va fi murdarita de aceste culori dense si noi, vom merge la intalnire avand o culoare nu foarte “primitoare” sau ‘placut-de-suportat". Celalalt, la fel, va veni cu culorile lui. 

Menirea noastra, este de a fi lumina. Alba. Curata. Iar pe aceasta lumina alba sa exprimam culoarea fiecarei experiente. Din interactiunea a doua culori pure, se va putea naste un moment creator, benefic pentru ambele parti. Este acel moment cand pleci de la o intalnire cu cineva si te simti foarte energizat. Simti ca plutesti.

Daca, insa, aduci cu tine, toate reziduurile si le pui pe panza, culoarea ta va fi greu de schimbat, iar tu vei beneficia putin sau deloc de miracolul intalnirii. Sau poate celalalt va veni cu o culoare deja grea, care va inghiti orice ai tu de oferit, iar la sfarsit, el va pleca la fel, iar tu…ti-ai murdarit si tu putin culoarea. 

Viata e menita sa fie experimentata din perspectiva luminii albe. Daca reusim sa ne curatam organismele de toxine, mancand sanatos, ascultand nevoile corpului, daca ne mentinem tonusul facand exercitii, fiind harnici si activi, daca ne dezvoltam compasiunea, bunatatea, recunostinta, umanitatea si spiritualitatea, nu facem decat sa ne purificam, sa tindem catre lumina alba, care ii poate primi pe toti cei din jur, ii poate intelege si simti asa cum sunt, fara sa le deformeze culorile. Reflectandu-i pur si simplu. Putem sa gustam fiecare felie de zi si de univers, simtind gustul si savurand culoarea experientei intalnirii, asa cum e. Simplu si miraculos.

Evoluand pe scara fiintei umane, dupa ce ajungem sa cunoastem frumusetea luminii albe, pe care am venit sa o intrupam, ne va fi usor sa o recompunem de fiecare data, in fiecare moment, indiferent ce culori avem la indemana, pentru ca in acel moment vom stii sa asezam feliile de culoare, in proportii corecte, astfel incat lumina alba sa se poata naste de fiecare data.

Inspirat de emisiunea:

"Pledoarie pentru a fi. Pentru minte, suflet si farfurie”, 13 mai 2015 – cu Rodia Tilianu si Mihai Sarbulescu.

https://www.youtube.com/watch?t=14&v=Qgg95VMk2tI

https://www.youtube.com/watch?v=vZa3w2SHORE

Armele noastre

Cand lumina patrunde in colturile intunecate ale sufletului, in drumul ei catre regasirea spiritului, vor iesi la iveala si acei monstri interiori care stateau pititi in intuneric. Aspecte mai putin placute, pe care le-am negat pana acum, pe care nu le-am acceptat pentru ca nu le-am vazut. In lumina din ce in ce mai puternica a constientului, umbrele nu mai au cum sa se ascunda. In noi se vor da batalii primordiale intre lumina si intuneric. 

Monstri nostri intunecati au o arma puternica. Foarte puternica. Daca ii lasam sa o foloseasca, ne vor ruina si intr-un final, ne vor distruge. Si aceasta arma este FRICA.

Atata timp cat ne e frica, fortele intunericului au invins. Si ele sunt constiente de forta aceste arme. 

Insa lumina, ne face puternici. Ne arata care sunt umbrele noastre si ne invita sa le acceptam, sa facem pace cu ele, sa convietuim cu ele. Atata timp cat nu ne luptam cu monstri din interiorul nostru, nu le cedam lor puterea. Iar singura arma pe care noi o avem impotriva acestor forte intunecate este IUBIREA. Lumina exista doar in prezenta iubirii. 

Orice conflict interior, orice furie, orice alunecare, orice greseala, orice ratacire poate fi stinsa cu iubire.

De la intuneric la lumina

Pentru a se naste, pentru a se transforma, realitatea are nevoie de angajamentul nostru. Nu mai este suficient sa ne dorim. Nu e de ajuns sa ne dorim si sa credem ca asta va schimba realitatea in jurul nostru, croind-o exact dupa caracteristicile dorintei noastre. Dorinta este doar inceputul inceputului. Partea de pregatire a inceputului. Angajamentul, implicarea, prezenta, constienta, dedicarea, crezul, energia, efortul, perseverenta, sunt pasii care transforma potentialul, in drumul catre realitate. 

Pe parcurs, intrebarile trecutului isi gasesc raspunsuri in obiectivele si provocarile mai mici sau mai mari care ni se prezinta aparent din “neant” in fiecare zi. Ramai centrat cu fiinta ta, nu te lasa dezamagit ca poate nu e usor, sau poate nu e frumos inca. Trebuie doar sa ramai conectat cu fiinta ta. Sa ramai deschis la orice raspuns ar veni. Fii pregatit sa mai faci un pas. Sa urci o treapta. Fii pregatit sa intelegi ca, aceasta treapta este raspunsul la o intrebare, pe care ai pus-o in trecut. Fiecare pas se leaga de cel de dinainte. Si impreuna, pas cu pas, se naste drumul tau. Pasii tai il creeaza, nu l-a trasat nimeni inaintea ta. E nevoie pur si simplu sa astepti si sa asculti. Sa ramai deschis la ce vine. Sa nu grabesti nimic. Fiinta isi va putea lua astfel, doar lucrurile care sunt esentiale. 

Nerabdarea, fortarea, bruscarea, sunt voci false, ce pot aparea din cand in cand. Dar atata timp cat poti sa pastrezi sentimentul ca TU ESTI PROPRIUL TAU CENTRU, vei pastra claritatea drumului tau. Lasa grijile sa se evapore. Nu te agata de ele. Nu iti ocupa timpul impletindu-le in posibile scenarii. Lasa sa dispara de unde au aparut. Odata ce esti stapan pe centrul tau, directia nu poate fi decat corecta, si lucrurile se vor desfasura in ritmul lor. Suntem maestri in a ne complica existenta. Suntem maestri in a ne indeparta de simplitate. Suntem maestri in neincredere. 

Rezistentele noastre, grijile noastre, sunt niste ancore in trecut. Cei care nu le vor da drumul, vor ramane impotmoliti in propriile sedimente. Pentru ca, doar fluxul si curentii miscarii, ne pot pot invata flexibilitatea si adaptabilitatea care ne deblocheaza din griji. 

Flexibilitatea este acea indemanare, care ne da curajul sa avem incredere in fiecare pas al nostru. Sa avem incredere, ca nu avem nevoie sa stim de dinainte, dar ca atunci cand vom pasi, vom stii exact ce avem de facut. Flexibilitatea este integrarea intuitiei pe post de sistem GPS al pasilor catre destinul nostru. Uneori, ratiunea si principul ei de baza “nu crede pana nu vezi”, va fi infranta de pasii pe care ii vom face in ceata. Dar ramanand deschisi si in miscare, drumul nostru se va limpezi. Se va lumina incet, incet si intunericul se va transforma in umbra trecutului. 

Chiar daca ne e greu sa realizam, intunericul reprezinta una din sursele puterii noastre. Eroarea pe care o facem este ca nu putem accepta sa ne simtim slabi si vulnerabili in intunericul fiintei. Dar acolo, este locul in care devenim puternici. In intuneric invatam adaptarea si ne ascutim simturile, invatam sa ne ascultam intuitia si ne echipam cu noi si noi abilitati. Fara pregatirea din intuneric, nu am intelege lumina. Nu e de ajuns sa ne dorim lumina. Trebuie sa stim o generam. Sa stim sa gasim pietrele in intuneric (sa stim ca sunt acolo), sa le lovim unele de altele. Increderea noastra totala in noi si actiunea care ne urmeaza dorinta, vor aduce scanteia. Lumina este acel ceva puternic din noi care a crezut, transformat in lumina.




Photo: Extravaganza - Prediction = True,  byPilottage

O bucata de timp si imaginea de ansamblu

Fiecaruia dintre noi, i s-au dat cateva elemente. Un corp. O minte. Un suflet. Un spirit. Niste emotii. Cateva sentimente. O bucata de timp. Sau mai bine zis, un cursor de prezent, care se misca pe o bucata de timp. In urma lui, un trecut care creste. In fata, un viitor care se micsoreaza. Venim dintr-un loc misterios, printr-o poarta de care nu ne amintim. Nasterea. Plecam intr-un loc misterios, printr-o poarta despre care nu stim nimic. Moartea. Intre ele, aceeasi bucata de timp. Viata. 

Pornim la drum, avand intreaga intelepciune la dispozitie, dar neputinciosi, fara a stapani instrumentele de a o manifesta. O perioada in care suntem centrati integral pe nevoile noastre. Mama, tata, bunicii si bona sunt servitorii si ghizii nostri, care au rolul de a ne satisface nevoia de hrana, de siguranta si de iubire. Copilaria frageda. 

Incepem apoi sa ne deschidem ochii catre lumea din jur. Descoperim nu doar ca universul nu are centrul in buricul nostru, ci ne trezim direct in mijlocul unei competitii acerbe care are ca miza o "coronita" si “locul intai”. O miza ravnita de multi altii ca noi. Nevoile noastre incep a fi ignorate si noi incepem sa existam in raport cu ceilalti.

Ajungem in zona in care apare prima mare intrebare. "Cine sunt eu?" Si asemenea cautatorilor de aur, ne lansam in cautarea identitatii proprii. "Cine sunt eu" trece prin nevoia de modele, adica "Ca cine as vrea eu sa fiu" sau "Cu cine nu as vrea sigur sa seman" si prin gasirea unui rol in "haita”. Putem sa trecem prin mai multe roluri. Liderul. Rebelul. Urmaritorul. Bufonul. Si multe altele.

Apoi, dintr-o data "micul intreg" realizeaza ca singur nu este chiar intreg si isi cauta o "jumatate" feminina sau masculina, care sa il completeze. Experienta iubirii e menita sa ne invete la scara redusa ce inseamna sa fii "intreg ca parte dintr-un intreg mai mare". Din pacate, probleme nerezolvate din trecutul mic-copilarie si trecutul extins al altor vieti, ne impiedica de multe ori sa gasim menirea acestei experiente. Ne impiedica sa vedem punctele comune si cele care se completeaza, si uite asa, alegem sa re-traim competitia. Frustrarea, dezamagirea, pasii inapoi, resentimentele, fac ca trecutul sa devina greu, apasator si limitativ. Anii devin apoi cautarea libertatii si a reintregirii. Apare cea de-a doua mare intrebare “Care este menirea mea?”. Care este rostul bucatii de timp primite si ce am de facut cu ea?

Constientizarea faptului ca toata aceasta pregatire, toate aceste instrumente perfecte: corp, minte, suflet, spirit nu pot fi fara un inteles, fara un rost, devine motorul cautarii de sine, a evolutiei si dezvoltarii noastre personale. Facem cursuri, workshopuri, citim, ne rugam, meditam, facem yoga, alergare, arte martiale. muzica. Ne impartim in milioane de locuri, sperand ca atunci cand ne vom aduna particelele, sa descoperim intregul mult visat.

Ne denumim purtatori ai luminii, iluminati, luptatori ai luminii si incepem sa ignoram intunericul. Pretindem ca am descoperit borne de lumina si ne erijam chiar noi in emitatori ai luminii. 

Dar pentru cei ce nu respecta intunericul, experienta luminii nu va fi niciodata intreaga, permanenta sau completa. Lumina exista impreuna cu intunericul, ziua cu noaptea. Stiinta exista impreuna cu nestiinta. Materia cu antimateria. Planetele exista impreuna cu gaurile negre. Vizibilul cu invizibilul. 

Pasii nostri nu au nevoie sa nege intunericul ci au nevoie sa paseasca prin el cu incredere. Nimic nu poate distruge calea unei fiinte, indiferent de cat intuneric sau cata lumina exista de-a lungul drumului, atata timp cat ea are la dispozitie esenta si forta divina, pentru a-si crea destinul. Singurul lucru, care ni se cere, este sa cream drumul gand cu gand, pas cu pas, actiune cu actiune, contemplare cu contemplare. Nici o forta exterioara nu poate devia acest drum, pentru ca vine din sursa divina si nimic nu-i poate sta in cale, atata timp cat asta inseamna forta infinitului.

Ramai credincios fiintei si vocii tale interioare si toate vor veni la tine. Oameni, resurse, bani. Tot ce e nevoie, e deja in tine. Ai bogatia constiintei si energia actiunii. Tot ce avem de facut este sa invatam sa stapanim timpul. Sa il facem sa dispara. Sa nu ne mai conditioneze. Si pentru asta avem nevoie sa stim ca acea bucata de timp pe care o credem o sfoara lineara contine un secret. Timpul este atat de elastic cat vrem noi. Lungimea timpului depinde de noi. O secunda poate desparti intunericul de lumina. Somnul de trezie. Ignoranta de revelatie. Intr-o secunda putem cuceri un suflet sau intreg universul. 

Imbratiseaza totul asa cum e. Lasa toate opiniile sa fie. Si fii atent la drumul tau. De cate ori te vezi prins intr-o pasiune, intr-o dependenta, intr-o scoala, intr-un set de principii si legi, scutura-te si ridica-te la imaginea de ansamblu. Accepta ca mai exista macar o parte, opusa cu cea pe care o vezi tu. Si care are exact acelasi drept sa fie, cat ai si tu. Pastreaza-ti increderea ca vei sti, la momentul potrivit, daca trebuie sa faci stanga sau dreapta, pentru a te intalni cu sau a te feri de ceva. Nu te mai cauta. Pentru ca tu deja esti. Fii prezent. Pentru a auzi in fiecare moment, din interiorul tau, ce ai de facut. 

Foto: Basorelief cu Diagrama Chakrelor, pe peretii Palatului Nord-Vestic al Ashurnasirpal, din Nimrud (in prezent Iraq,) la circa 859 I.H interpretata ca “Fiinta Umana stand intre doua forte"