Fiecaruia dintre noi, i s-au dat cateva elemente. Un corp. O minte. Un suflet. Un spirit. Niste emotii. Cateva sentimente. O bucata de timp. Sau mai bine zis, un cursor de prezent, care se misca pe o bucata de timp. In urma lui, un trecut care creste. In fata, un viitor care se micsoreaza. Venim dintr-un loc misterios, printr-o poarta de care nu ne amintim. Nasterea. Plecam intr-un loc misterios, printr-o poarta despre care nu stim nimic. Moartea. Intre ele, aceeasi bucata de timp. Viata.
Pornim la drum, avand intreaga intelepciune la dispozitie, dar neputinciosi, fara a stapani instrumentele de a o manifesta. O perioada in care suntem centrati integral pe nevoile noastre. Mama, tata, bunicii si bona sunt servitorii si ghizii nostri, care au rolul de a ne satisface nevoia de hrana, de siguranta si de iubire. Copilaria frageda.
Incepem apoi sa ne deschidem ochii catre lumea din jur. Descoperim nu doar ca universul nu are centrul in buricul nostru, ci ne trezim direct in mijlocul unei competitii acerbe care are ca miza o "coronita" si “locul intai”. O miza ravnita de multi altii ca noi. Nevoile noastre incep a fi ignorate si noi incepem sa existam in raport cu ceilalti.
Ajungem in zona in care apare prima mare intrebare. "Cine sunt eu?" Si asemenea cautatorilor de aur, ne lansam in cautarea identitatii proprii. "Cine sunt eu" trece prin nevoia de modele, adica "Ca cine as vrea eu sa fiu" sau "Cu cine nu as vrea sigur sa seman" si prin gasirea unui rol in "haita”. Putem sa trecem prin mai multe roluri. Liderul. Rebelul. Urmaritorul. Bufonul. Si multe altele.
Apoi, dintr-o data "micul intreg" realizeaza ca singur nu este chiar intreg si isi cauta o "jumatate" feminina sau masculina, care sa il completeze. Experienta iubirii e menita sa ne invete la scara redusa ce inseamna sa fii "intreg ca parte dintr-un intreg mai mare". Din pacate, probleme nerezolvate din trecutul mic-copilarie si trecutul extins al altor vieti, ne impiedica de multe ori sa gasim menirea acestei experiente. Ne impiedica sa vedem punctele comune si cele care se completeaza, si uite asa, alegem sa re-traim competitia. Frustrarea, dezamagirea, pasii inapoi, resentimentele, fac ca trecutul sa devina greu, apasator si limitativ. Anii devin apoi cautarea libertatii si a reintregirii. Apare cea de-a doua mare intrebare “Care este menirea mea?”. Care este rostul bucatii de timp primite si ce am de facut cu ea?
Constientizarea faptului ca toata aceasta pregatire, toate aceste instrumente perfecte: corp, minte, suflet, spirit nu pot fi fara un inteles, fara un rost, devine motorul cautarii de sine, a evolutiei si dezvoltarii noastre personale. Facem cursuri, workshopuri, citim, ne rugam, meditam, facem yoga, alergare, arte martiale. muzica. Ne impartim in milioane de locuri, sperand ca atunci cand ne vom aduna particelele, sa descoperim intregul mult visat.
Ne denumim purtatori ai luminii, iluminati, luptatori ai luminii si incepem sa ignoram intunericul. Pretindem ca am descoperit borne de lumina si ne erijam chiar noi in emitatori ai luminii.
Dar pentru cei ce nu respecta intunericul, experienta luminii nu va fi niciodata intreaga, permanenta sau completa. Lumina exista impreuna cu intunericul, ziua cu noaptea. Stiinta exista impreuna cu nestiinta. Materia cu antimateria. Planetele exista impreuna cu gaurile negre. Vizibilul cu invizibilul.
Pasii nostri nu au nevoie sa nege intunericul ci au nevoie sa paseasca prin el cu incredere. Nimic nu poate distruge calea unei fiinte, indiferent de cat intuneric sau cata lumina exista de-a lungul drumului, atata timp cat ea are la dispozitie esenta si forta divina, pentru a-si crea destinul. Singurul lucru, care ni se cere, este sa cream drumul gand cu gand, pas cu pas, actiune cu actiune, contemplare cu contemplare. Nici o forta exterioara nu poate devia acest drum, pentru ca vine din sursa divina si nimic nu-i poate sta in cale, atata timp cat asta inseamna forta infinitului.
Ramai credincios fiintei si vocii tale interioare si toate vor veni la tine. Oameni, resurse, bani. Tot ce e nevoie, e deja in tine. Ai bogatia constiintei si energia actiunii. Tot ce avem de facut este sa invatam sa stapanim timpul. Sa il facem sa dispara. Sa nu ne mai conditioneze. Si pentru asta avem nevoie sa stim ca acea bucata de timp pe care o credem o sfoara lineara contine un secret. Timpul este atat de elastic cat vrem noi. Lungimea timpului depinde de noi. O secunda poate desparti intunericul de lumina. Somnul de trezie. Ignoranta de revelatie. Intr-o secunda putem cuceri un suflet sau intreg universul.
Imbratiseaza totul asa cum e. Lasa toate opiniile sa fie. Si fii atent la drumul tau. De cate ori te vezi prins intr-o pasiune, intr-o dependenta, intr-o scoala, intr-un set de principii si legi, scutura-te si ridica-te la imaginea de ansamblu. Accepta ca mai exista macar o parte, opusa cu cea pe care o vezi tu. Si care are exact acelasi drept sa fie, cat ai si tu. Pastreaza-ti increderea ca vei sti, la momentul potrivit, daca trebuie sa faci stanga sau dreapta, pentru a te intalni cu sau a te feri de ceva. Nu te mai cauta. Pentru ca tu deja esti. Fii prezent. Pentru a auzi in fiecare moment, din interiorul tau, ce ai de facut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu