De la intuneric la lumina

Pentru a se naste, pentru a se transforma, realitatea are nevoie de angajamentul nostru. Nu mai este suficient sa ne dorim. Nu e de ajuns sa ne dorim si sa credem ca asta va schimba realitatea in jurul nostru, croind-o exact dupa caracteristicile dorintei noastre. Dorinta este doar inceputul inceputului. Partea de pregatire a inceputului. Angajamentul, implicarea, prezenta, constienta, dedicarea, crezul, energia, efortul, perseverenta, sunt pasii care transforma potentialul, in drumul catre realitate. 

Pe parcurs, intrebarile trecutului isi gasesc raspunsuri in obiectivele si provocarile mai mici sau mai mari care ni se prezinta aparent din “neant” in fiecare zi. Ramai centrat cu fiinta ta, nu te lasa dezamagit ca poate nu e usor, sau poate nu e frumos inca. Trebuie doar sa ramai conectat cu fiinta ta. Sa ramai deschis la orice raspuns ar veni. Fii pregatit sa mai faci un pas. Sa urci o treapta. Fii pregatit sa intelegi ca, aceasta treapta este raspunsul la o intrebare, pe care ai pus-o in trecut. Fiecare pas se leaga de cel de dinainte. Si impreuna, pas cu pas, se naste drumul tau. Pasii tai il creeaza, nu l-a trasat nimeni inaintea ta. E nevoie pur si simplu sa astepti si sa asculti. Sa ramai deschis la ce vine. Sa nu grabesti nimic. Fiinta isi va putea lua astfel, doar lucrurile care sunt esentiale. 

Nerabdarea, fortarea, bruscarea, sunt voci false, ce pot aparea din cand in cand. Dar atata timp cat poti sa pastrezi sentimentul ca TU ESTI PROPRIUL TAU CENTRU, vei pastra claritatea drumului tau. Lasa grijile sa se evapore. Nu te agata de ele. Nu iti ocupa timpul impletindu-le in posibile scenarii. Lasa sa dispara de unde au aparut. Odata ce esti stapan pe centrul tau, directia nu poate fi decat corecta, si lucrurile se vor desfasura in ritmul lor. Suntem maestri in a ne complica existenta. Suntem maestri in a ne indeparta de simplitate. Suntem maestri in neincredere. 

Rezistentele noastre, grijile noastre, sunt niste ancore in trecut. Cei care nu le vor da drumul, vor ramane impotmoliti in propriile sedimente. Pentru ca, doar fluxul si curentii miscarii, ne pot pot invata flexibilitatea si adaptabilitatea care ne deblocheaza din griji. 

Flexibilitatea este acea indemanare, care ne da curajul sa avem incredere in fiecare pas al nostru. Sa avem incredere, ca nu avem nevoie sa stim de dinainte, dar ca atunci cand vom pasi, vom stii exact ce avem de facut. Flexibilitatea este integrarea intuitiei pe post de sistem GPS al pasilor catre destinul nostru. Uneori, ratiunea si principul ei de baza “nu crede pana nu vezi”, va fi infranta de pasii pe care ii vom face in ceata. Dar ramanand deschisi si in miscare, drumul nostru se va limpezi. Se va lumina incet, incet si intunericul se va transforma in umbra trecutului. 

Chiar daca ne e greu sa realizam, intunericul reprezinta una din sursele puterii noastre. Eroarea pe care o facem este ca nu putem accepta sa ne simtim slabi si vulnerabili in intunericul fiintei. Dar acolo, este locul in care devenim puternici. In intuneric invatam adaptarea si ne ascutim simturile, invatam sa ne ascultam intuitia si ne echipam cu noi si noi abilitati. Fara pregatirea din intuneric, nu am intelege lumina. Nu e de ajuns sa ne dorim lumina. Trebuie sa stim o generam. Sa stim sa gasim pietrele in intuneric (sa stim ca sunt acolo), sa le lovim unele de altele. Increderea noastra totala in noi si actiunea care ne urmeaza dorinta, vor aduce scanteia. Lumina este acel ceva puternic din noi care a crezut, transformat in lumina.




Photo: Extravaganza - Prediction = True,  byPilottage