Fiecare dintre noi, avem doua drumuri de strabatut in aceasta viata. Drumul care il gaseste pe Dumnezeu sau acea forta care conduce infinitul si drumul catre noi insine.
Al doilea, este cel mai greu. Chiar daca ne dam seama care ar fi misiunea noastra si rolul nostru in Univers, milioanele de detalii ale vietii noastre de zi cu zi, vor incerca sa ne distraga. Micile griji, dorinte vechi, anxietati, frici, depresii, reactii anormale, nevoia de protectie, sunt toate mici obstacole, care ne distrag atentia de la adevarata noastra esenta. De la fundatia noastra.
Drumul catre noi, se bazeaza pe aceasta fundatie si se naste moment cu moment, eveniment cu eveniment, pas cu pas, alegere cu alegere. Oricat de predictibil ni s-ar parea viitorul si oricate planuri perfecte am face, intotdeauna pot aparea elemente noi, surprinzatoare, care sa-i schimbe directia. In fiecare zi, vor veni catre noi, o multime de lucruri: lucruri frumoase, lucruri importante, decizii esentiale. Toate acestea vor sta in fata noastra, solicitandu-ne evaluare, alegere si actiune. Dar noi nu avem cum sa le intelegem pe deplin. Caci ele sunt parti aparent fara de inteles in intelesul mare. Fiecare moment e un drum in sine. Fecare moment are nevoie de noi in totalitate, pentru ca drumul sa fie al nostru si nu croit de altii. De multe ori, cand nu vom stii incotro sa pasim, multi dintre pasi nostri vor fi facuti de slabiciunile noastre. Apasand butoanele slabiciunilor si facandu-ne vulnerabili, suntem constransi sa inaintam. Sa reactionam autentic, din mijlocul ranilor noastre. E un soi de purificare, al carui rost fuge departe de intelegerea noastra de moment, pentru ca e prea dureros. Dar in acele momente de vulnerabilitate, drumul nostru este cel mai sigur. Pentru ca nu ni se ofera multe optiuni. Avem de ales cel mai bun raspuns.
Abia cand ne vom da seama ca, tot ce ni se intampla noua sau celorlalti, e parte din acelasi organism unic si tot ce ne afecteaza pe noi, ii afecteaza pe ceilalti, iar ce ii afecteaza pe ei, se intoarce la noi, vom intelege ca pentru a merge cu adevarat pe drumul nostru, trebuie sa avem incredere noi, in fiecare moment. Sa il alegem si sa il traim impacati si asumandu-ne alegerea. Fiecare moment, ce se aseaza pe drumul nostru, cere curajul si hotararea noastra. Odata ales, mergi impacat pana la urmatorul pas. Nu te intoarce, nu te indoi de tine. Nu incerca sa muti piatra ce tocmai a fost asezata, astfel incat sa arate mai bine. Lasa piatra sa paveze drumul tau. Dupa meandre si asperitati, drumul tau va arata din ce in ce mai sigur, mai drept, mai deschis, va fi din ce in ce mai lat, daca vreei sa inviti si pe altii. Pe marginea lui, gandurile tale pozitive, vor aseza flori si verde, umbra si adapost. Cand te vei uita in urma, vei fi mandru de tine si il vei accepta ca fiind drumul tau, cu bune si rele, cu greutati sau fara. E drumul tau. Experienta ta. Bagajul tau de trairi.
Cand vei privi in zare, vei sti ca acest drum care tot merge catre tine, se va rafina cu timpul, pana cand va ajunge la esenta ta. Si ca intotdeauna pasii tai vor fi in cel mai potrivit loc. Asa ca plonjeaza si implica-te in absolut fiecare moment, nu evita nimic, nici o experienta pe care drumul ti-o propune. Nu incerca sa te protejezi. Atata timp cat parte din sufletul tau se va afla in prezentul ce se consuma, indiferent de natura experientei, el se va transforma in energie. Fiecare gand si fiecare actiune, croieste din nimic, din necunoscut, drumul tau. Care se va intersecta cu drumul celorlalti. Intr-o infinit de frumoasa retea de energie vie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu