Identitatea de imprumut

Una dintre caracteristicile lumii pe care am venit sa o experimentam, este dualitatea. 

Suntem fiinte duale. Pendulam intre trasaturile pozitive si cele negative ale personalitatii noastre. Toti putem fi buni si rai. In fiecare dintre noi, exista atat lumina cat si intuneric. 

Fiecare a simtit intr-un anumit moment reactia distrugatoare a partii intunecate. 

Motivul umbrei care ne insoteste permanent, nu mai e demult unul nou.

De multe ori insa, partea frumoasa din noi nu vrea sa accepte partea noastra intunecata. Umbra. In acel moment, in noi se naste un conflict. Care ne tulbura pacea. Pentru ca nu mai stim cine suntem. Ani la rand, am cautat sa aratam doar partea noastra frumoasa. Ani la rand ni s-a spus sa fim doar buni. Si totusi, din cand in cand, in momente de intensitate, in momente de nesiguranta, in momente de aparare, monstrul din noi, iese la suprafata. Uneori cu forta bruta. Alteori cu sete de sange. Uneori cu violenta verbala sau cinism. Intotdeauna cu sageti distrugatoare indreptate catre cei din jur.

Din acest razboi, in care partea frumoasa incearca sa innabuse reactia umbrei, sa ignore nevoia de violenta, sa ascunda cutitele din cuvinte sau privire, avem cate ceva de pierdut. 

Neacceptand ca in noi locuieste cu aceleasi drepturi si o parte intunecata, incercam sa exageram, sa dublam, sa triplam, partea pe care o consideram buna. Straduinta noastra are ca unic scop speranta ca, facandu-ne foarte placuti, fiind disponibili tot timpul, punandu-ne in slujba altora, evitand sa ranim sentimentele cuiva cu parerile noastre, ceilalti nu vor observa partea noastra intunecata.  Iar daca au vazut-o, macar sa o compensam cu faptele bune. Alegem astfel, sa oferim energie suplimentara partii bune, pe care va trebui totusi, sa o platim cumva, partii intunecate, pentru a ramane in echilibru. 

Alegem astfel, sa devenim ceva ce nu suntem. Ne imbracam intr-o identitate de imprumut, pe care o preluam ca fiind a noastra. Zi de zi, o exersam si ii dam putere, reactionand de fiecare data la fel, in ciuda semnalelor intuitiei, care ne atentioneaza ca am calcat peste noi, cei adevarati.

In functie de tipul de personalitate, avem tendinta de a manifesta identitati compensatorii diferite. Tipul idealist, se va teme sa faca greseli. Iar reactia de aparare va fi sa critice si sa devina perfectionisti.

Tipul empatic, in mod natural sincer si cald, poate cadea usor in capcana de a face complimente, de a flata si a face pe placul celorlalti, doar pentru a fi validat si iubit.

Tipul ambitios, de succes, competent, poate deveni obsedat de imagine, workaholic si ultra-competitiv.

Tipul sensibil, rezervat si introvertit, poate recurge la izolare pentru a nu fi nevoit sa se simta vulnerabil si defect. T

Tipul curios, cerebral, alert, investigator, poate deveni sclavul propriilor idei si constructii mentale.

Tipul loial, de incredere, orientat catre siguranta, responsabil, poate deveni evaziv, anxios, rebel si sfidator.

Entuziastul este tipul productiv, extrovertit, versatil, optimist, dar poate trece cu usurinta in partea cealalta devenind supra-incarcat, ocupat, aferat si nedisciplinat. Cautarea constinua de noi si noi experiente, il poate distrage de la adevaratul lui drum.

Tipul puternic, asertiv, increzator, direct si decisiv se poate transforma in egocentric si dominator. Nevoia de a controla si intimida ascunde problema lui de a-si permite sa fie vulnerabil.

Tipul pacifist, echilibrat, increzator, de treaba, poate sa exagereze pentru a mentine pacea cu orice pret. Isi doreste doar sa evite conflictul, devenind distant emotional, simplificand totul si ignorand orice poate sa il supere. 

Fiecare dintre noi avem cate o mica parte din fiecare tip de personalitate, si in anumite perioade sau momente, una sau alta dintre ele, simte nevoia sa se manifeste mai puternic. 

Oricare ar fi identitatea de imprumut cu care incercam sa compensam partea noastra mai intunecata, va provoc sa o observati astazi, atunci cand are tendinta sa se manifeste si sa actionati in opozitie cu tiparul vostru de personalitate. De exemplu, daca sunteti tipul empatic, abtineti-va sa faceti automat pe plac celorlalti si vedeti ce se intampla. Observati cum va simtiti.

Nu e nevoie sa negam umbra din noi. Avem nevoie sa o cunoastem, lasand-o sa iasa la suprafata, si sa o acceptam fara nevoia de a o judeca si a o ascunde. Secretul experientei noastre in dualitate, este sa gasim linia de mijloc. Echilibrul intre cele doua laturi opuse ale noastre.