marți, 27 ianuarie 2015

Fericirea este o alegere














Cum se face ca uneori, un singur element, o privire, un cuvant, o frantura de gand, sunt de ajuns sa ne schimbe cu totul starea? Sa ne arunce din cea mai frumoasa energie, plina de speranta si lumina, in intunericul lipsei de valoare?

Ce echilibru este acesta? Cum se intampla ca uneori, o singura persoana e de ajuns sa te apuce din cadere si sa iti ofere o alta optiune: fie ea, doar o gluma, hilara in sine sau o autoironie ce scoate situatia din haina serioasa si grava si o imbraca in haine de clovn, plus nasul gogosar :-); sau, pur si simplu, iti ofera o noua perspectiva, de la cateva etaje mai sus, un nou context in care sunt altii, si nu putini, care sunt atat de departe de conditiile si resursele, la care noi avem acces si totusi sunt mai luminosi.

Cum se face alteori, ca atunci cand intri intr-un grup, mai mult ca sigur, nivelul de energie va creste. E de ajuns, ca un numar relativ mic de persoane din grup, sa aiba o energie pozitiva, sa aiba zambetul pe fata, sa aiba o atitudine ferma, sa aiba mintea si inima deschise si intreg grupul isi ridica frecventa, intr-o clipita. Cum se face, ca in general, chiar si in grupuri mici, energia se transfera si se multiplica, iar cand pleci, simti ca plutesti, uneori chiar poti sa preiei mai multa energie, decat esti pregatit sa procesezi, si asta poate fi extenuant. 

Si cum facem sa nu cadem cand intr-una, cand in cealalta dintre extreme? Cum facem sa ne pastram echilibrul si starea, fara sa fim afectati de ceilalti intr-o asemenea masura, incat sa ne dezechilibreze? Cum facem sa nu devenim dependenti de una din extreme sau de ambele pe rand? Caci, nu-i asa, depresia e la fel de atractiva si voluptoasa, ca si excesul de bucurie? Si uneori, tendinta noastra este sa cautam acele ganduri, acei oameni, acele locuri, acele lucruri, care ne mentin in starea noastra hipnotica, familiara, de victima.

Cum ne afecteaza starea altor persoane? Suntem vulnerabili sau imuni? 

Cand o persoana intr-o stare proasta, deprimat, pesimist, nervos, iritat, intra in acelasi spatiu, sau sta langa noi, resimtim imediat starea lui. Uneori, aceasta este atat de puternica, incat o preluam fara sa ne dam seama. La fel de bine, intr-o camera plina cu oameni abatuti, intra un optimist, vesel, un om luminos, si in fractiuni de secunda, toti se acordeaza cu el. Vibratia intregii sali se ridica si devine generatoare de energie. 

La nivel inconstient, starea noastra va fluctua mult in functie de mediu. Ne vom orienta in actiunile noastre dupa nivelul energetic care ne atrage cel mai mult in acel moment. 

Ce s-ar intampla insa, daca am constientiza ce simtim? Am fi capabili sa ne mentinem nivelul de energie pozitiva, sau am putea macar sa oprim, sa ne aparam, de energia negativa a celuilalt? 

Toti, emanam energie sub forma de vibratii, in fiecare secunda. Calitatea vibratiilor noastre este definita de gandurile si emotiile predominante din acel moment. Ganduri optimiste, de bucurie, veselie, apreciere, genereaza vibratii inalte, pozitive; ganduri negre, triste, furioase, genereaza vibratii grele, dense, joase. 

Traindu-le pe pilot automat, in caruselul gandurilor si emotiilor servite din inconstient, suntem mult mai vulnerabili la vibratiile celor din jur, si acestea ne afecteaza mult mai mult. Pentru a inceta sa fim la dispozitia altor oameni, avem nevoie sa devenim constienti de propriile noastre ganduri si modul in care acestea ne traseaza starea. Sa ne surprindem exact in momentul marilor treceri de la o stare la alta, si sa prindem acele ganduri in flagrant. Apoi, sa le schimbam constient. Cu puterea alegerii noastre. 

E bine sa evitam capcanele intinse de predictia de autodeterminare, creata de propriile noastre asteptari. Cu cat asteptarile noastre sunt mai bine definite, la un anumit nvel, care ne creioneaza pe noi intr-o lumina favorabila, sau cu cat asteptarile sunt mai mult proiectate pe ceilalti, asteptam mai mult din afara, de la altii, decat de la noi insine, cu atat caderile sunt mai spectaculoase. 

Drumul catre echilibru, incepe cu nivelul personal. Nu se pot obtine multe rezultate, dintr-un punct in care exista tristete, anxietate, vaicareli, depresie. E adevarat ca odata cu noul stil de viata, pentru multi dintre noi, a trai inseamna lupta cu facturile, inchisoarea unui job, compromisuri pentru o rata la banca. Un mod de a trai total nenatural raportat la esenta umana. Un mod de a trai care perpetueaza vibratiile joase si dense si face din ce in ce mai greu de mentinut vibratia pozitiva. 

Si totusi, in ciuda acestui fapt, exista foarte multi oameni care reusesc sa isi apere linistea interioara si momentele de bucurie, indiferent de ce e in jurul lor. Sunt oameni care au ajuns la un nivel, unde vad viata lor dincolo de nevoia de mancare, adapost si sex. Sunt oameni ale caror existente au un scop, fac parte dintr-un plan divin, mai inalt decat nivelul supravietuirii. Sunt oameni care au raspunderea propriei lor fericiri. Si asta este principalul lor job si marea lor contributie la frecventa aceste planete. 

Fericirea este cu siguranta cel mai bun exemplu de “antreprenoriat”. Nu te poti angaja sa lucrezi intr-o fabrica de fericire si sa fii un simplu executant, fara raspundere, iar la capatul liniei de productie, sa rezulte camioane si camioane cu fericire. Daca fericirea ar putea fi ambalata, cred ca s-ar fi inventat demult pastilele respective. Tu esti cel care creaza fericire.

Ceea ce este foarte clar, este ca nevoia de fericire este din ce in ce mai pregnanta. Senzatia de insuportabilitate a negativului, stresului, a lipsei de sens, e din ce in ce mai mare. Suntem toti conectati intre noi. Cand sufera unul, suferim toti. Chiar daca la un nivel subtil, imperceptibil. 

Cea mai importanta informatie despre fericire insa, este ca ea este o alegere. Putem sa schimbam modul in care ne simtim, schimbandu-ne gandurile. Pana la urma, la finalul fiecarei zile, existenta noastra este doar o picatura in marele ocean al universului, dar singura noastra modalitate de a contribui este sa ne pastram nivelul energetic pozitiv.

Din pacate, suntem prea putin constienti de marea diferenta intre cele doua stari. Emotiile pozitive, sentimentul de iubire, apreciere, acel simplu gest de a multumi, au un impact mult mai mare decat ne putem noi imagina. La nivel celular, la nivelul cuantic, aceste caracteristici ale constiintei, joaca un rol foarte important in crearea realitatii noastre de zi cu zi, joaca un rol extrem de important in sanatatea noastra fizica si in atragerea anumitor oameni, lucruri si situatii. 



Fericirea este o alegere. Observatorul creaza realitatea. Observatorul alege ca fotonul sa fie particula, nu unda. Suntem observatori, atunci cand observam si ne observam in mod constient. Cream realitatea asa cum o dorim, atunci cand ne folosim mintea si vointa pentru a manifesta ce este in inima noastra. Cream fericire, atunci cand inima noastra este curatata de reziduurile mintii, iar carma in deriva a subconstientului este preluata de constiinta. 




Photo: Happy-Neutral-Sad by LauraZalenga

Un comentariu:

  1. CINE A SPUS SI ADEVARAT A SPUS CA FERICIREA ESTE UN DRUM NU O DESTINATIE.CINE-TI POATE GARANTA TIE FERICIREA CARE NU E MAI LUNGA DECAT UN RASARIT DE SOARE ,MAI ADINCA DECAT OCEANUL SI MAI TRECATOARE CA ARIPA UNUEI IBIS ?

    RăspundețiȘtergere