Fiecare zi

Nu exista lucruri speciale. Toate sunt extraordinare. 

Fiecare zi contine bogatie. 

Fiecare zi produce energie. Pentru a nu rata insa bucuria fiecarei zile avem nevoie sa o privim ca pe o sursa de miracol, ca pe un semn despre schimbarile ce se petrec in noi. 

Fiecare zi este un pas, o pagina, o taietura de dalta, o slefuire de diamant. Nu exista o zi care sa nu ne apropie de perfectiune.

Fiecare zi este un semn. Pentru ne bucura de fiecare zi din plin, avem nevoie sa ne scufundam in prezent. In adancimea fiecarui moment si a fiintei noastre. Sa renuntam la anxietate si la nerabdare. Sa avem in minte drumul nostru. Iar atunci cand lumea ne impinge de la spate, sa absorbim incet imbrancelile si sa mergem mai departe. 

Ramai pe drumul tau. Adapteaza-te din mers. Nu te opri in statia frustrarii. Continua, chiar daca ai nevoie de un ocol. In miscare, vei corecta mult mai usor directia si viteza. 

Fiecare zi ne aseaza la portile constiintei diferite lucruri, diferite pericole, diferite posibilitati. Toate sunt oportunitati prin care noi, in mod constient sa folosim aceste resurse. Zilele noastre au luat prea mult forma unor asteptari. Asteptam sa fim bogati, asteptam relatia perfecta, asteptam jobul ideal, asteptam conditii optime. Asezam zi dupa zi, precum cartile dintr-un domino gata sa se prabuseasca la atingerea primei nereusite. A primei amanari. A neintamplarii. A prelungirii asteptarii noastre. A neimplinirii ei. 

Inlocuim astfel, trairea prezentului cu nerabdarea. Si ne lasam cuceriti de psihologia jocurilor de noroc. Toate asteptarile, toate trairile pierdute, se cumuleaza si suntem tentati, din ce in ce mai mult, sa pariem pe un singur zar. Ziua de maine. Exact ca la ruleta ruseasca, pierdem din nou. Vointa si actiunea constienta inceteaza sa mai fie motivatia noastra. Singura noastra optiune devine sa pariem pe acel zar. Locul vointei este luat de panica, disperare si nerabdare. 

Nerabdarea este o forma de hipnoza, caracterizata de lipsa atentiei. Nerabdarea ne face creduli, usor de manipulat si gata sa platim preturi uriase pentru iluzia unui “castig” imens. Nerabdarea face ca orice problema minora sa ne deranjeze enorm. Nerabdarea ne arunca intr-o inertie ce ne paralizeaza vointa. Iar vointa este directia constiintei noastre. Fara ea, plutim in deriva, punandu-ne speranta in orice pala de vant. Nerabdarea blocheaza curgerea fireasca a energiei zilei prin noi. In loc sa fim alimentati si propulsati de forta ei, ne luptam cu ea, consumandu-ne, opunandu-i o inutila rezistenta.

Renuntam astfel, la prezent. Pierdem moment dupa moment, zi dupa zi, netraind. Alergam dupa o himera din ce in ce mai mare. In timp ce viata trece usor-usor pe langa noi. In timp ce uitam, ca esenta ei sta in intensitatea cu care ne investim noi insine in momentul prezent. In usurinta cu care lasam fiecare moment sa vina, sa se dezvaluie si sa se lase trait. 

Contraintuitiv, singura energie care se lasa traita, folosita si stapanita, care aduce valoare si potenteaza, este energia libera. Energia care e lasata sa curga liber. Indiferent de natura si semnul ei. 

Vazul, auzul, mirosul, gustul, atingerea sunt moduri prin care noi percepem realitatea. Informatiile pe care le primim de la simturi, nasc senzatii. Senzatiile, sentimentele reprezinta informatii despre noi. Emotiile sunt modalitatea in care aceste informatii sunt descrise. Nu avem nevoie sa blocam emotiile negative. Ele vin doar sa ne spuna ca locul in care ne aflam, nu este potrivit cu drumul nostru. Avem nevoie doar sa “citim”  si sa “decodificam" aceasta informatie si sa actionam constient. Nu e nevoie sa le opunem rezistenta, blocand astfel curgerea energiei.

Trairea, bucuria, primirea darurilor pe care fiecare zi ni le aduce, vin din echilibrul si curiozitatea cu care o privim, ii observam curgerea si in loc sa ne luptam, mergem cu ea, atenti, la adancimea si frumusetea fiecarui moment.

Photo by Andy Hooker, LensScaper