In fiecare moment, in
fiecare zi, suntem angajati in acest joc daruiesc-primesc, cu fiecare om
intalnit, cu fiecare incapere in care am intrat. Modul in care aratam, starea
de calm sau agitatie in care ne aflam, cantitatea de prezenta pe care putem sa
o oferim acelui moment, trena noastra de ganduri si culorile acesteia, tonul
vocii, limbajul corpului, armonia gesturilor, deschiderea, toate acestea fac
parte din schimb. Fac parte din ceea ce noi aducem pentru a oferi acelei
interactiuni.
Poate fi o simpla
privire. Un simplu zambet. O imbranceala involuntara, urmata de suieratul
vorbelor printre dinti sau de un zambet care cere scuze in numele stapanului.
Cand intalnim un om intunecat de ganduri, intunericul din ochii lui ne va
afecta si pe noi. Un om agitat, va transfera asupra noastra din miscarea lui
haotica. Un om nervos, va incarca aerul cu electricitate si tensiunea o vom
resimti peste tot in jurul nostru.
Transportam starile
noastre peste tot unde mergem si le depozitam in bratele celorlalti, in
incaperile publice, in birouri, in cafenele in toate locurile unde
interactionam cu ceilalti. In schimbul pe care il facem cu ceilalti, aducem si
"daruim", de cele mai multe ori fara sa constientizam, si reziduurile
si gunoaiele emotiilor noastre. Aducem negarile, defensivele, nesigurantele
noastre. Si acestea vor sta ca un nor deasupra capetelor noastre, asteptand
primul fir de praf din aer, pentru a declansa o descarcare emotionala si/sau
verbala. Plecam de la aceste schimburi si noi si ceilalti, epuizati,
descarcati, cu o energie stranie, grea, neplacuta.
Alteori, intalnim oameni
care impart lumina cu simpla lor prezenta. Ne miram ca ei ne pot schimba starea
doar fiind, prin ceea ce rad, prin ceea ce spun, prin simpla lor prezenta.
Suntem surprinsi placut, ca ei gasesc si declanseaza in noi, resorturi
energetice pe care le simtim imediat. Constiinta se inalta, energia noastra
devine clara si luminoasa, usoara, creativa, de buna calitate. Schimbul se
produce natural, firesc, constructiv si are mereu o directie catre ceva mai
bun. Ne despartim de ei cu greu si ducem cu noi mult timp, amprenta acestei
stari. Simtim cum intreaga fiinta si aerul din jurul nostru au fost purificate
si cineva ne-a pus un zambet pe fata. Compozitia chimica a celulelor noastre
pare sa fie alta. Nu ne mai doare nimic, greutatile sau problemele pe care le
aveam, au disparut in undeva fundal. In schimb totul in jur ni se pare frumos.
Entuziasmul nostru e molipsitor.
Intre noi oamenii, au loc
reactii chimice complexe. In laboratorul sofisticat al organismului uman,
exista senzori care detecteaza urgent "substanta" cu care ne
intalnim, intentiile cu care e impregnata si starea ei. Ne place sau respingem
pe cineva, in primele zece secunde de interactiune. Statistic vorbind, aceasta
sentinta se valideaza, in multe dintre cazuri, si la sfarsitul interactiunii.
De aceea, incercati sa limitati, sau sa va protejati atunci cand simtiti ca cel
din fata voastra a venit la "intalnire" imbracat cu ganduri murdare
sau intunecate. Daca norul deasupra capului sau, e gata sa arunce cu tunete si
fulgere, iar atmosfera se incarca cu tensiune. Daca schimbul pentru el,
inseamna monolog si inventarierea propriilor frustrari si nesigurante.
Faceti-va un obicei din a
va cotrola "tinuta energetica" cand va treziti , cand iesiti pe usa,
inainte si dupa fiecare interactiune. Verificati daca nu cumva cineva a varsat
pe voi din nemultumirile lui. Amintiti-va ca reactia voastra la ce varsa altii,
depinde doar de ce se afla deja in interiorul vostru. Si cautati-i pe aceia pe
care va incanta sufletul, va lumineaza privirea, va ridica greutatile de pe
umeri si va monteaza aripile. Cautati-i pe aceia care in loc sa va invite la o
tranta, va invita la un zbor.
Photo credit: Ingrid Oliphant
cuvantul in zambet si zambetul in cuvant ar trebui sa primeze. problema care respira in acesti ani: exista reciprocitate in daruire materiala si se ignora voluntariatul in daruirea sentimentelor. pozitiv se confunda foarte des cu dominant si asculatarea cu negativ sau fara inger. opinie si atat.
RăspundețiȘtergerefoarte adevarat. cred insa ca este parte din polaritatea existentei. o deformare elastica, totusi, ce se poate intoarce in orice moment. pana la urma, dualitatea este una din caracteristicile noastre de fiinte umane. si poate ca la final, existenta opusului e un apel la puterea noastra de a accepta.
RăspundețiȘtergere