A fi sau A nu fi Perfect

Cunoasteti desigur, expresia "nimeni nu-i perfect" contrazisa deseori de notiunea de "perfectionist", folosita de multe ori in sens de pseudo-defect. 

Intre cele doua extreme, se afla greselile noastre. Atitudinea noastra fata de greseli, ne traseaza evolutia si modul in care ne bucuram de viata.

Ce sunt de fapt greselile? Sunt un mod de verificare. Sunt o modalitate de feedback. A face greseli si a le corecta, este ceva normal. E un instrument pentru evolutie. Am gresit, corectez. 

In cazul in care pornesc de la prezumtia ca eu sunt atat de perfect, incat nu am voie sa gresesc, greseala e resimtita ca o acuzatie. Acuzatia e insotita de rusine, pentru ca in mintea mea, nu mi-am dat voie sa gresesc. Si mai e insotita de vinovatie, pentru ca nu aveam voie sa gresesc si totusi am gresit. De aici, increderea in sine se erodeaza si va fi inlocuita de nesiguranta. Teama de a nu gresi, ne va face sa fim mai mereu, precauti. Timiditatea sau opusul ei, agresiunea, vor deveni refugiile noastre.

Mai mult decat atat, neacceptarea greselilor din trecut, si rularea lor continua, impreuna cu invinovatirea si resentimentele fata de propria persoana, vor duce negresit la anxietate si la sentimentul de ratare. 

In realitate, nu exista esec. Daca privesti cu sinceritate la greselile facute in trecut, vei observa ca ele nu au facut decat sa te aduca mai aproape de ceea ce vrei tu sa devii. Da, poate ca la momentul respectiv, ai simtit ca ti-au schimbat directia, sau le-ai simtit ca pe o deraiere de la drum. In realitate, ele te-au dus pe o scurtatura, sau te-au ferit de vreun necaz. Poate erai nehotarat si viata a luat hotararile cele mai bune pentru tine. Sau poate nu vroiai sa iti asumi nici o raspundere. Si atunci ai fost invatat ca decizile vin cu tot cu ceea ce urmeaza. 

Cu cat mai mult te concentrezi pe a te invinovati pentru greseli din trecut, cu atat mai mari sunt sansele de a le repeta. De aceea, priveste greselile ca pe niste ghizi, accepta ca a face greseli, e un mod de a invata si a te perfectiona, si apoi da-le drumul, inchide-le. Astfel, vei transforma greseala dintr-un judecator, care te tine in inchisoarea vinovatiei, intr-un prieten care te corecteaza pentru ca iti vrea binele.

Neacceptarea posibilitatii ca TU sa gresesti, vine din dorinta de a controla totul. In loc sa lasi viata sa curga, si intamplarile sa vina catre tine, la fel si reactiile tale, TU vrei ca viata sa se desfasoare conform unui plan, in care TU esti perfect. 

Nu trebuie sa te lupti cu viata, ci sa ai incredere in ea!  Lasa necunoscutul sa faca parte din planul tau. Daca ai cazut, ridica-te, scutura-te de praf si mergi mai departe. 

Daca iti doresti un drum lipsit de greseli, de probleme si de asperitati, va trebui sa renunti la destinatia ta, la dorintele tale. A te feri de greseala, si a parea perfect iti ofera poate, un fel de confort psihic, dar nu te fereste de esec si nici nu te apropie de obiectivul tau. Iti ofera o pseudo senzatie de siguranta, dar te condamna sa iti petreci toata viata intr-un mic tarc, limitandu-ti interactiunile, intalnirile, actiunile. 

Esti sigur ca vrei siguranta, in schimbul libertatii? E ca si cum ai avea o masina frumoasa si puternica si ai sta cu ea in parcare, de teama sa nu se strice, sa nu se zgarie, sa nu se murdareasca. In felul asta, masina ramane perfecta, dar niciodata nu vei simti bucuria drumului sau placerea de a conduce.