Traim adesea senzatia ca
ne aflam intr-o intersectie aglomerata, cu multe strazi care se intretaie,
intr-un oras necunoscut. Peste care se suprapune senzatia stringenta ca trebuie
sa ajungem intr-un anume loc foarte precis. La o ora foarte, foarte exacta.
O intalnire, fixata de demult, poate dinainte de a ne naste, cu
NOI cei impliniti, cei plini de succes. Stand asa in intersectie, suntem
convinsi ca exista cel mai scurt drum, pe care il vrem neaparat, pentru ca
deja, nu prea mai avem timp, nu-i asa? Toate resursele noastre mentale se
concentreaza pe a gasi mai intai, prin metode logice si rationale, acel drum,
acea scurtatura. Si pentru ca timpul trece nemilos pe langa noi, pierdem incet
incet luxul de a o mai lua pe orice drum. Traseul scurt si ideal ramane singura
varianta. In tot acest timp noi ramanem pe loc, explorand variante de a
gasi acea solutie. Unica. Cea mai buna.
In acelasi timp, fiecare
secunda care trece pe langa noi, contine toate variantele cautate, toate raspunsurile in ea. Decizia
noastra este cea care alege un drum. Desi ni se pare ca am gresit drumul, desi
ni se pare ca e lung, neasfaltat, sau ca duce in alta parte, singurul mod in
care putem sa ajungem la varianta noastra, e sa facem un pas. Chiar si
in directia opusa. Chiar si in lateral.
Senzatia de nesiguranta
vine din nevoia noastra de a controla. De a impune modul in care sa se exprime,
sa se manifeste si sa se dezvaluie o anumita semnificatie. Mesajul unei
intamplari. Nevoia noastra de a control se traduce prin impulsul de nestapanit
de a eticheta lucrurile ca fiind bune si rele. Avantajoase sau dezavantajoase.
Frumoase sau urate. Mai bune sau mai putin bune. Aceasra judecata aplicata
asupra deciziilor noastre, asupra intamplarilor din viata noastra, asupra
celorlalti, este energia care trimite obiectul judecatii intr-o extrema. Abia
in acel moment al etichetarii, sa zicem bun, suntem deviati de la drumul
nostru, intrucat bun e echilibrat de rau. Bun, te obliga sa il iei si pe rau.
Judecata este prin natura ei conflictuala.
Constientizarea faptului
ca, judecata este o energie devianta si ca, acceptarea in aceeasi masura a ceea
ce ni se pare bun, cu ceea ce ni se pare rau, ne va tine pe drumul nostru. Atat
timp cat ne miscam, facem pasi si renuntam la nevoia de a impune varianta noastra,
intuitia ne va corecta din mers, iar varianta aleasa, oricare ar fi ea, ne va
duce acolo unde dorim.
Viata e formata uneori
din alb si negru, din contraste, din culori. Unele sunt complementare, altele
sunt stridente si conflictuale. Daca descompui o pictura in fiecare tusa de culoare, adaugata
rand pe rand de pictor, nu va avea nici un inteles. Pentru ca imaginea finala,
intregul se afla in inima artistului, de multe ori sub forma unei emotii si interpretarea in ochii celui care priveste.
Inima este harta pe care
trebuie sa o consultam in acea intersectie. Ea vede imaginea in intregul ei si are
capacitatea de a schimba culorile semafoarelor. Tot ce ni se cere este sa
pasim. Fara sa ne dam cu parerea. Fara sa judecam drumul. Stiind ca important
este mesajul de pe drum si nu traseul.
Toate drumurile sunt la
fel. Pentru ca drumul este ceea ce invatam. E ceea ce experimentam si aflam. Chiar daca drumul ales se afla in timp si spatiu,
destinatia este in constiinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu