Tabloul imaginar

Traim intr-o zona temporala de intensitate mare. Sau cel putin asta e ceea ce percepem. 

Zi de zi, orele devin din ce in ce mai grele si mai neincapatoare. Nevoia de productivitate, dar si neputinta noastra, sunt din ce in ce mai mari. 

Incercam prin organizare, sa mai castigam spatiu in acest timp linear, deci limitat, pe care ni l-am facut "cadou". Castigam prin disciplina, putina ordine, aranjand cutiile cu informatii si sarcinile, unele peste altele, pe culori, pe marimi, astfel incat sa mai obtinem putin loc. Asta functioneaza pana la un moment dat, dar problema principala ramane. Pentru a nu ne simti coplesiti, si apasati, avem nevoie de mai mult spatiu. 

Instrumentul prin care putem obtine mai mult spatiu (timp sau ce vrem noi) este sa permitem tuturor acestor cutii cu informatii sa fie. A permite, inseamna a nu te opune la nimic. Atunci cand ne plangem ca nu avem timp, ne impotrivim existentei, de fapt a unor informatii si actiuni din programul nostru. Ne luptam cu ele. Daca le-am permite sa existe, automat, am face loc. 

A permite inseamna a renunta la rezistenta, la bariere, la diverse speculatii si  explicatii mentale, la ganduri, la sisteme defensive si mecanisme de aparare, care te ajutau sa iti construiesti ziduri de protectie, atat fizice cat si mentale.

Ce-ar fi sa inspiram fara sa conditionam prin nici un filtru, ceea ce intra odata cu aerul? Sa expiram fara a controla ceea ce iese. Sa permitem schimbul intreg cu exteriorul nostru, fara a avea nevoie sa ne protejam sau sa controlam.

Prin acest exercitiu, nu facem decat sa ne permitem sa fim noi insine. Nu putem sa punem conditii in ceea ce ne priveste. Trebuie sa ne ingaduim integral, cu tot ce suntem. Simplu, fara sa gandim prea mult. 

A permite tot are de venit, e instrumentul perfect pentru atunci cand nu mai stii ce sa faci. Cand ai indoieli. Sau cand te afli in mijlocul unei furtuni, unui conflict, unei intamplari zbuciumate, careia nu stii cum sa ii faci fata.  

E simplu. Preda rezistenta. Renunta la acel anume rezultat, suspenda actiunea de a gandi pentru cateva minute, respira adanc si da voie oricarui rezultat. Fa ceva placut: asculta muzica, plimba-te, fa un dus, contempla. Paradoxal, acest gest, va curata spatiu, pentru ca tu sa poti primi solutia. 

In momentul in care iesi din modulul de lupta si faci un pic de spatiu, acel spatiu va fi ocupat doar de tine. Nu trebuie sa te temi ca va fi ocupat de ceva din exterior sau de altii, asta ar insemna sa gandesti prea mult si sa vrei controlul inapoi.

A permite lucrurilor sa se intample, a permite orice situatie si posibilitatea oricarui rezultat, inseamna a te intoarce la simplu. A-ti aminti ca toate adevarurile si bucuria sunt simple. Si nu ai nimic de sacrificat pentru ele. Daca situatia, ziua, viata, orice, ti se par complicate, grele, incarcate, aglomerate, inseamna ca undeva, un capat al fluxului e blocat de rezistenta ta. E timpul sa permiti intoarcerea la simplitate. Curatenia. Spatiul. Si o data cu ele sa te permiti pe tine. 

Da jos de pe perete tabloul imaginar, idealizat si fa din rama ferestrei sau a usii un frumos tablou, in care sa se aseze natural, ceea ce are de oferit ziua sau situatia respectiva, fara sa te amesteci in compozitie. Daca te uiti  bine, tabloul tau va face armonios parte din intreg, iar limitele “ramei” imaginare, nu isi vor mai gasi rostul.