Dieta de detoxifiere

Traim intr-o lume plina de contraste. Pe de o parte, suntem digitalizati pana in dinti, ultra-tehnologizati si dotati cu ultimele echipamente si gadgeturi, avand acces la orice informatie prin internet, invingatori in batalia timpului, caci totul e real time. In cealalta parte, suntem nefericiti, goi, obezi, tristi, roboti, traim vieti 9-5, ne luptam pentru mancare proasta si ieftina, reproducerea devine un efort, supravietuim.  La mijloc, observam ca ni s-a dezvoltat un “simt”, care a stat adormit veacuri de randul, cu care nu stim ce sa facem si care ne ne sopteste in urechi  si ne imboldeste tot timpul: Cauta! Cauta! Cauta! Traim o neliniste, o chemare, o cautare de noi, pe care nu am descifrat-o inca.

In aceste zile tulburi, de multe ori confuze, avem nevoie de cat mai multa liniste, de contemplare, de visare, de exercitii de constiinta. In schimb, avem parte de izbucniri in care ego-ul nostru sau al celor din jur striga dupa cineva care vina sa il flateze. Sa il alimenteze. E ca si cum secole de-a randul ne-am drogat cu ego si acum de undeva din interiorul nostru, noi cei adevarati, vrem sa ne nastem. Si toata perioada pe care o traim e un imens proces de dezintoxicare. 

Pentru a reusi, ca in orice dieta, trebuie mai intai sa ne oprim din negare. Sa pornim de la starea de fapt. Sa recunoastem, ca alaturi de toate instrumentele si evolutia noastra digitala, alaturi de o constiinta care se lupta sa invinga stiinta, exista o veriga slaba. Exista un element primitiv si needucat. Retard, grobian si lipsit de maniere. Perfid si capabil sa ia un milion de forme. Si acesta este ego-ul nostru. Avem nevoie de un proces de detoxifiere, de o dieta fara ego si de o scoala de re-educare a ego-ului. Pentru ca el a ramas primitiv intr-o epoca a luminii si a constiintei. 

Asta e motivul pentru care ego-ul nostru nu mai intelege nimic. Nu isi gaseste locul. Nu e updatat. El functioneaza mecanic, avand aceleasi instrumente, exact ca acum doua mii de ani. Pentru el, sursele de informatii sunt cele cinci simturi. De cate ori se instaleaza la conducere, ne invadeaza cu senzatiile si placerile venite de la acestea. Memoria noastra e invadata cu emotii intense, placute si in acelasi timp foarte toxice, cu perceptii fara sens, greu depozitabile si sortabile. Ego-ul impreuna cu ajutoarele lui, simturile, sunt niste conducatori extrem de incompetent, odata ajunsi la putere. Politicieni si demagogi, goi de substanta.

Odata dezintoxicati, curajul si puterea noastra va veni din calm, din centrare, din iubire. Din cunoastere reala si "stiintele" sacre ale naturii. Din contemplare. Din liniste. Scopul vietii e gravat undeva in constiinta noastra. Nu poate fi altfel. Constiinta e firul care ne leaga pe toti de Dumnezeu. E codul nostru de acces la perfectiunea, puterea si frumusetea infinita a universului.