marți, 7 februarie 2017

Ce te face sa te simti viu?



Pe tine ce te face sa te simti viu?

Traim de multe ori pe pilot automat. Ne dedicam rutinei. Intram intr-un ritm constant. Ca orice ritm constant, aceasta devine oarecum hipnotizant. 
 
Ne trezim dimineata, zilele se intrec in a trece mai repede si mai repede, e seara. Incercam sa prelungim zilele cu ore tarzii din noapte, cu mintea amortita de intriga interesanta a vreunui serial politist. 


Zilele trec. Si nuantele dintre ele se vad din ce in ce mai sters. 


Singura care ramane este senzatia de gol din noi. Lipsa de sens.
De ce-ul? 


Si pentru ca  nu avem un raspuns la de ce traim, traim pe pilot automat. Ne dedicam unei rutine care ne ofera siguranta. Aparent, asta ne face viata mai suportabila. Ne protejeaza de vartejurile de necunoscut care ne-ar putea aduce fericire, dar ar putea fi si foarte periculoase. 


Percepem necunoscutul ca fiind in primul rand amenintator. Infricosator. Opusul confortului. Si cumva e amplasat in cadranul negativ si intunecat.

Necunoscutul iti cere sa ai incredere. In primul rand in tine. Ca vei sti exact ce ai de facut atata timp cat iti asculti inima. Dar pentru a putea avea incredere in tine insuti, trebuie mai intai sa te cunosti. 


Ceea ce ni se pare sigur, este controlul. Acel scenariu pe care noi il scriem vietii si incercam sa facem lumea sa se potriveasca cu el. Controlul inseamna sa stim totul dinainte. Si daca nu stim, macar sa anticipam posibile variante. Sa fim tot timpul cu un episod in fata vietii. Iar pentru un maxim de confort psihic, sa avem macar doua-trei planuri de rezerva. Insa pentru a putea intretine o industria controlului, avem nevoie sa fim in siguranta. 
 
Si cand suntem in siguranta? Suntem in siguranta in rutina. Suntem in siguranta cand nu ne mai lasa timp sa traim. Suntem in siguranta cand stim ce va urma. Chiar daca pentru fi siguri in fiecare zi ca avem suficiente masuri de siguranta, ne consumam tot timpul.


De ce ne e frica sa traim?

De ce ajungem uneori sa uitam despre ce este viata?

De ce ajungem sa stingem bucuria din ochi?

De ce uneori ne lasam coplesiti de depresie, de disperare sau de frica?  Si mai grava decat frica, e resemnarea. Iar resemnarea e anticamera mortii. 


De ce uitam ca noi suntem aici ca sa ne bucuram de viata, in fiecare secunda, in fiecare zi? 


Energia vietii e alimentata cu entuziasm. Aceea e linia de start. De fiecare data cand celulele noastre detecteaza entuziasm in inima, un generator imens se porneste si ne alimenteaza cu energie in cantitatea si intensitatea de care avem nevoie, fara ca noi sa fim nevoiti sa facem eforturi disperate, sa cerem sau sa calculam ceva.


Timpul este suspendat. Bucuria entuziasmului este seva ce trezeste copacii la viata primavara. Ea urca fara efort, contra gravitatiei, uneori pe verticala unor copaci inalti de zeci de metri. Si da viata fiecarui mugur, fiecarei crengute. Verdele frunzelor se transforma in frumusetea florilor, apoi in bogatia fructelor. Iar dupa rod, viata se intoarce din nou in seminte.


Entuziasmul si bucuria sunt seva vietii.

Iubirea este confirmarea ca am inteles ce e viata. 



~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Daca vrei mai mult, daca vrei sa afli ce te face sa te simti viu, daca vrei afli ce anume iti poate trezi entuziasmul, astfel incat sa poti sa iti pui pasiunea in slujba unui ideal mai mare, pe care sa il faci misiunea vietii tale, vino la workshop.



Mai multe detalii si cum sa te inregistrezi, gasesti aici:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu