Ce te face sa te simti viu?

Pe tine ce te face sa te simti viu?

Traim de multe ori pe pilot automat. Ne dedicam rutinei. Intram intr-un ritm constant. Ca orice ritm constant, aceasta devine oarecum hipnotizant. 

 

Ne trezim dimineata, zilele se intrec in a trece mai repede si mai repede, e seara. Incercam sa prelungim zilele cu ore tarzii din noapte, cu mintea amortita de intriga interesanta a vreunui serial politist. 

Zilele trec. Si nuantele dintre ele se vad din ce in ce mai sters. 

Singura care ramane este senzatia de gol din noi. Lipsa de sens.
De ce-ul? 

Si pentru ca  nu avem un raspuns la de ce traim, traim pe pilot automat. Ne dedicam unei rutine care ne ofera siguranta. Aparent, asta ne face viata mai suportabila. Ne protejeaza de vartejurile de necunoscut care ne-ar putea aduce fericire, dar ar putea fi si foarte periculoase. 

Percepem necunoscutul ca fiind in primul rand amenintator. Infricosator. Opusul confortului. Si cumva e amplasat in cadranul negativ si intunecat.

Necunoscutul iti cere sa ai incredere. In primul rand in tine. Ca vei sti exact ce ai de facut atata timp cat iti asculti inima. Dar pentru a putea avea incredere in tine insuti, trebuie mai intai sa te cunosti. 

Ceea ce ni se pare sigur, este controlul. Acel scenariu pe care noi il scriem vietii si incercam sa facem lumea sa se potriveasca cu el. Controlul inseamna sa stim totul dinainte. Si daca nu stim, macar sa anticipam posibile variante. Sa fim tot timpul cu un episod in fata vietii. Iar pentru un maxim de confort psihic, sa avem macar doua-trei planuri de rezerva. Insa pentru a putea intretine o industria controlului, avem nevoie sa fim in siguranta. 

 

Si cand suntem in siguranta? Suntem in siguranta in rutina. Suntem in siguranta cand nu ne mai lasa timp sa traim. Suntem in siguranta cand stim ce va urma. Chiar daca pentru fi siguri in fiecare zi ca avem suficiente masuri de siguranta, ne consumam tot timpul.

De ce ne e frica sa traim?

De ce ajungem uneori sa uitam despre ce este viata?

De ce ajungem sa stingem bucuria din ochi?

De ce uneori ne lasam coplesiti de depresie, de disperare sau de frica?  Si mai grava decat frica, e resemnarea. Iar resemnarea e anticamera mortii. 

De ce uitam ca noi suntem aici ca sa ne bucuram de viata, in fiecare secunda, in fiecare zi? 

Energia vietii e alimentata cu entuziasm. Aceea e linia de start. De fiecare data cand celulele noastre detecteaza entuziasm in inima, un generator imens se porneste si ne alimenteaza cu energie in cantitatea si intensitatea de care avem nevoie, fara ca noi sa fim nevoiti sa facem eforturi disperate, sa cerem sau sa calculam ceva.

Timpul este suspendat. Bucuria entuziasmului este seva ce trezeste copacii la viata primavara. Ea urca fara efort, contra gravitatiei, uneori pe verticala unor copaci inalti de zeci de metri. Si da viata fiecarui mugur, fiecarei crengute. Verdele frunzelor se transforma in frumusetea florilor, apoi in bogatia fructelor. Iar dupa rod, viata se intoarce din nou in seminte.

Entuziasmul si bucuria sunt seva vietii.

Iubirea este confirmarea ca am inteles ce e viata. 

Alchimia intalnirilor noastre

Exista oameni care te fac intotdeauna sa te simti la fel.

Usor, luminos, puternic, pur.

Care prin simpla lor prezenta, cu  un cuvant, cu o poveste sau doar cu o privire reusesc sa-ti ia sufletul in palma si sa il umple de lumina.

Intalnirea cu ei e ca atingerea unui fulg care se topeste usor si se contopeste cu tine, daruindu-si frumusetea si unicitatea clipei, fie ea atunci cand iti este daruita direct, fie momentul creatiei.

Contactul cu ei ne lasa zburand, usori, visatori, cu certitudinea ca in acel moment putem face orice, putem fi oricine si mai ales putem fi noi.

Urma lor ramane in noi pentru totdeauna aceeasi, pastrand culoarea, caldura, lumina si intensitatea. Amintirea intalnirii cu ei renaste de fiecare data, doar reascultand un fragment din muzica lor, recitind inlantuirea unui gand pe hartie sau doar intalnindu-le numele, intamplator.

Sunt multi oameni care si-au lasat amprenta in sufletul meu, si vreau sa le dedic acest moment de recunostinta.

Le multumesc ca exista, ca au avut generozitatea sa se intalneasca cu mine si ca mi-au daruit acele momente magice, de intalnire cu ei, cu proza lor, cu muzica lor, cu pictura lor sau doar cu prezenta lor. Cu gandurile, cuvintele, ideile lor insirate de-a lungul minutelor unui ceas, pe care frumusetea momentelor le-a dizolvat ca trecere, transformandu-le in mici bijuterii, sclipitoare, intr-o montura superba de umanitate. Bijuterii pe care poti oricand sa le admiri in amintire si pe care le porti de atunci, mereu cu tine. 

De unde vin acesti oameni? Cum ajung ei in viata noastra? Si ce le da puterea de a transforma timpul intr-un superb sir de perle, asemenea alchimistilor ce stapaneau aurul si il gaseau in orice.

Cred ca sunt momente, in care anumiti oamenii transcend timpul si reusesc sa comunice doar cu inima, abandonandu-se unui prezent care se sustrage nimicirii si alege sa se transforme in eternitate.

M-am intrebat intotdeauna care este secretul lor, care este misterul acestor momente?

Splendoarea, naturaletea si forta lor se naste din pasiune, din talent, din har, din daruirea intru clipa, intru puritate si vulnerabilitate, din puterea mesajului pe care il au de transmis, din grija pentru frumusete si pentru oameni. Din abandonul total catre fiinta si creatie, fara preocuparea momentului imediat urmator.

Asa cum forta unei fotografii sta in ochiul fotografului, care se uita prin obiectiv cu inima si iti creeaza intr-o fractiune de secunda scena unui teatru cu povestea, atmosfera, personajele si intriga;  iti ofera cateva minute de contemplatie;  naste o intrebare in tine sau iti ofera inceputul unei povesti, lasandu-ti tie placerea de a descoperi continuarea, asa se nasc si aceste intalniri. Revelatii in spirit si dezvaluiri de mistere, ele se aseaza pe drumul nostru ca niste puncte de reper, la care te poti intoarce oricand simti ca te-ai ratacit.

De fapt, acesti ingeri iti dau intalnire cu frumusetea din tine, creand cadrul si atmosfera in care tu sa te intalnesti, asa cum esti: intreg, frumos, puternic si pur. Cu precizia unei sageti, cu efectul razei de soare care strapunge ceata si inunda in culoare tot ce e in jurul tau, te fac sa descoperi o poteca suava catre divinul din tine. Aceasta e intalnirea si fiecare om are parte de ingerii sai, presarati pe drumul catre propriul suflet.

Tuturor celor care mi-au daruit in timp aceste bijuterii abandonate in palma mea (si ei se vor recunoaste usor), dar si acelora care s-au nascut in alte epoci si au calatorit cumva pana la intalnirea cu mine, le multumesc ca sunt acum parte din infinitul pe care l-am primit sa-l port cu mine in aceasta viata.