Daca, Rudyard Kipling

De poti fi calm, cand toti se pierd cu firea

In jurul tau, si spun ca-i vina ta;

De crezi in tine, chiar cand Omenirea

Nu crede, dar sa-i crezi si ei cumva;

De poti s-astepti, dar nu cu sufletul la gura;

Sa nu dezminti minciuni mintind, ci drept;  

Sa nu raspunzi la ura tot cu ura

Dar nici prea bun sa pari, nici prea-ntelept;

De poti visa, dar nu-ti faci visul astru

de poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De intimpini si Triumful si Dezastrul 

Tratand pe acesti doi impostori la fel;  

De poti s-asculti cum vorba ta-i sucita

De sarlatan, sa-l prinda-n lat pe prost;
De poti ca munca vietii tale, naruita,

Fara nimic, de la-nceput, s-o faci  ce a fost;

De poti agonisita vietii toata

S-o risti si sa o joci pe-un zar

Sa pierzi, si iar sa-ncepi ca intaia data

Dar c-ai pierdut nici un cuvant macar.

De poti sa ceri nerv, inima si vana

Sa te slujeasca dupa ce-au apus

Sa stai tot drept cand nu mai e stapana

Decat vointa ce le spune: Sus!

De poti fi TU in marea gloata

Cu regi, tot TU dar nu strain de ei

Prieten bun, dusman, rani sa nu te poata

De toti sa-ti pese dar de nimeni prea.

De poti prin clipa cea neiertatoare

Sa treci si s-o intreci , gonind mereu

Al tau va fi Pamantul asta mare

Dar mai mult, vei fi OM, baiatul meu!

 

Cred ca o mare parte filozofía vietii se afla in aceste randuri. De fiecare data cand recitesc acest poem, descopar noi sensuri, noi adevaruri, noi revelatii. Sunt foarte multi ani de cand am citi prima data aceste versuri. Si m-au impresionat, m-au pus pe ganduri, m-au entuziasmat. Acum, dupa atatia ani descopar din nou cat de adanc si de frumos este. Mi-e foarte drag poemul asta si m-am gandit ca poate v-ar face placere sa vi-l amintiti si voi.

Da’ de, da’ de devenim mai buni