joi, 22 decembrie 2011

Povestea unui fulg începător


















Un strop micuț din roua dimineții
Se minuna  “Ia uite, curg!”
Și-n timp ce savura căderea
Își promitea “Eu o să devin un fulg”

Cu fața spartă în bucăți
Trezit de bușitura cruntă
Și speriat de întunecime
Își spuse-n gând “Uf, ce mai trântă!”

Mic și firav, dar luptător
Se cățără pe-o rădăcină
Dar în curând îl absorbi
O salcie cântând: ”Eu nu-s de vină”

În timp ce urca el cu liftul
Într-un tunel îngust și lung,
Îi auzea pe cei din jur
Strigând și văicărindu-se prelung.

“Ce întuneric, ce condiții,
Asta nu-i viață de trăit!
Hai să plecăm în altă parte,
Unde un strop este cu-adevărat bine plătit!”

Tânărul  strop era confuz
“De ce să fi atât de pesimist?”
El își dorea un singur lucru
Să fie un fulg de nea profesionist.

O scenă albă, pe un cer imens,
De mii de dansatori  înconjurat
Iar el, făcând spectaculoase piruete,
Să zboare, la nesfârșit aplaudat.

Privi în jur cu amărăciune.
"Și visul meu? Ce o să fac cu el?
Dacă voi merge zi de zi cu liftul,
Și voi sfârși un strop bătrân și chel?"

Atunci luă o hotărâre mare:
Să fugă și de undeva să-nceapă.
Visându-și visul zi și noapte,
Munci pe rând ca abur, cub de gheață, apă.

Și într-o zi, pe fruntea unui alpinist
Ce-și încerca norocu-n depărtare,
A prins un vânt accelerat din nord
Care l-a dus pe scena vieții sale.

Și chiar de părul lui cărunt
Tot încerca să îl trădeze
Fără să vadă șirul de vedete așteptând,
Intră pe scenă-n ritmuri irlandeze.

Primi pe loc un croitor de seamă,
Pentru costumul nou de fulg profesionist.
Își admiră-ndelung ținuta argintie
Unică-n lume: “Nu-s două la fel”.

A doua zi, trezit de dimineață
Își spuse: “In seara asta este seara mea!
Voi fi pe cea mai mare scenă
Și visul meu se va împlini așa.”

Emoționat, nerăbdător, grăbit,
Se furișă tiptil, crezând în vis.
“Ce-ar fi să fac o mică repetiție?”
Și se-aruncă dansând într-un abis.

Trăindu-și visul lui de strop
Îl cuprinsese o fericire mare
Dansa și țopăia, plutind ușor
Având o lume-ntreagă la picioare.

Zburda și chiuia ca un copil
Râzând, rotindu-se mereu
Și brusc, fără să mă întrebe
Se prăbuși topit, pe-obrazul meu.


Din categoria "Joacă pentru joacă!"



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu