Nu trageti in pianist!

  Ne trezim de multe ori revoltati de un cuvant, o actiune, o fapta, un zvon, o afirmatie, o gluma, o intorsatura de evenimente, si pana sa ne dam seama despre ce e vorba, reactionam. Prin violenta verbala, prin sangele fierband, tensiunea crescuta, tremuram, ne trezim atacand si invinuind, improscand cu noroi sau cu grenade defensive in cel care credem noi ca a generat situatia. Incercam sa omoram “pianistul”.

In majoritatea cazurilor, dupa cateva secunde, ne pare rau, ne simtim vinovati si ni se pare ca reactia noastra a fost exagerata. Am vrea sa facem ceva care sa stearga sau sa compenseze iesirea noastra, dar in momentul imediat urmator ne gasim argumente, ne incurajam ca de fapt am avut dreptate si ca in fond nu am gresit cu nimic.

Care este oare adevarul? Ce se intampla cu adevarat? Cum am putea sa facem altfel?

De exemplu, daca descoperi ca reactionezi violent la ceva – poate fi ceva nesemnificativ sau “serios” – fa un pas inapoi si priveste din afara pentru a intelege mai bine ce te deranjeaza sau te irita.

Actiunile sau faptele altora, orice fac, spun sau pun la cale, actioneaza adesea ca o oglinda. De multe ori, reactiile tale au foarte putin sau deloc de-a face cu persoana care tine oglinda si au legatura numai cu tine.

De multe ori, cand reactionezi puternic la ceva, de obicei intr-un mod “negativ”, tinzi sa iti imaginezi ca e din cauza a ceva foarte gresit. Si acel ceva rau, gresit este o alta persoana sau situatie. Mai mult decat atat, ca acea persoana trebuie pusa la punct si situatia trebuie rezolvata.

Exista si situatii care nu au legatura cu tine, adica indiferent daca se intampla sau nu, tu nu esti afectat in nici un fel.

Atunci cand reactioneazi la actiunea altcuiva, actiune care nu te afecteaza in mod direct, tu trimiti inapoi o simpla reflexie. E ca si cum actiunile lor sunt o oglinda aflata in fata ta si incepi sa te uiti in oglinda, la tine, doar ca imaginea-reflexie iti pare foarte distorsionata. Tu esti convins ca reactionezi la situatia sau persoana care tine oglinda, dar de fapt reactionezi la emotiile tale personale si la gandurile pe care le declanseaza in tine propria reflexie. Nu iti place cum arati in acea reflexie, in acea oglinda.

Pe masura ce te schimbi, sensul si misiunea vietii tale devin mai clare si mai puternice atat timp cat mergi pe calea ta si faci ceea ce ti-e menit sa faci.

Si pe masura ce faci ceea ce ai de facut, invelisurile dispar. Adevarurile personale ies la suprafata si nimic din ceea ce nu mai rezoneaza cu tine nu mai poate ajunge la punctul in care sa te deranjeze, sa fie in disonanta cu tine.

Atunci cand blamezi sursa care iti produce disconfortul sau te concentrezi asupra lipsei de armonie pe care o simti in acel moment, confruntandu-te cu interlocutorul, in loc sa te dai putin in spate la o distanta confortabila, pur si simplu nu vei putea sa auzi mesajul, pentru ca stai prea aproape.

Si asta pentru ca, uneori “problema” nu este cel care tine oglinda, “problema” esti chiar tu. Si prin problema intelegem “obstacolul”.

De multe ori suntem pusi in situatii sau ne confruntam cu evenimente despre care credem ca sunt inutile, sunt pierdere de vreme sau pur si simplu nu ne dorim sa participam la ele.

Simtim un conflict interior puternic. O repulsie. Desi am putea alege sa gasim un sens acelor evenimente, preferam sa credem ca sunt lipsite de sens si devenim recalcitranti.

Dar acele evenimente sunt menite sa ne confrunte cu ceva din noi ce trebuia sa invatam cu mult inainte. Refuzand constant lectia, ele tind sa se repete si sa apara din nou. Normal ca facem tot ce putem sa le refuzam, pentru ca ne simtim nepregatiti pentru acea lectie.

Iar prima reactie cand suntem fortati de imprejurari este sa le evitam. Sa gasim o mie de defecte, sa vedem doar ce a fost rau, gresit, urat in acel eveniment – in loc sa ne uitam dincolo de oglinda si sa ne confruntam propriile frici si temeri; lectia pe care trebuie sa o invatam.

Iar reactiile noastre vor fi majoritatea negative la un eveniment care per ansamblu si in sine este pozitiv. Sau cel putin la un evenimentul care pleaca de la o intentie buna.

Uneori avem reactii “viscerale” la ceva pentru ca este intradevar ceva rau sau gresit cu acel lucru. Atunci cand avem o reactie adversa la un comentariu, o situatie sau o fapta pentru ca simtim ca ceva nu e in regula, sau cineva poate fi ranit, atunci interventia este absolut necesara. Dar de obicei, nu este asa.

De retinut, ca atunci cand avem o reactie puternica la ceva, nu inseamna automat ca acel ceva este rau. Poate fi pur si simplu pentru ca acel ceva rezoneaza pe dos cu noi. Intr-un fel, vedem in ceilalti un element la care noi in sinea noastra stim ca avem de lucrat, dar caruia ii opunem rezistenta. Si stim exact cat de incapatanati putem fi uneori.

Este in general un semnal de alarma pentru a-ti atrage atentia asupra unui anumit lucru. Adesea ceva ce ai ignorant sau amanat de mult sau ai ascuns in tine gasind un million de motive. Un aspect al vietii tale sau al misiunii sufletului tau la care esti reticent in a-l aborda frontal. Pur si simplu aflandu-se atat de in afara zonei tale de confort, aproape ca simti ca e o greseala. Ca ai fost ales in mod gresit sa faci acel lucru, ca de fapt nu iti apartine.

Este mult mai simplu sa aratam cu degetul la ce face gresit altcineva decat sa cautam sa lucram cu noi insine. Mai ales atunci cand sarcina pare indoielnica si ne arunca pe un teritoriu necunoscut unde nu stim cu ce tip de raspuns ne vom intalni. Este o reactie fireasca.

De obicei, noi suntem cele mai mari obstacole ale noastre. Si chiar daca nu stim cum vom rezolva problema cu care suntem confruntati, vom fi mai linistiti daca o abordam. Ne vom gasi puterea din curajul celui care tine oglinda. De cele mai multe ori primii pasi vor fi nesiguri, de bebelus. Dar exersand, pasii vor deveni atat de siguri si fermi incat ne vom putea concentra la alte lucruri mai importante de realizat si implinit.

Unii dintre noi se simt adesea blocati, stationari si stiu ca nu e felul lor de a fi sa fie asa.Totul e sa nu uitati ca aveti ceva pretios si valoros de impartasit si de facut, si ca asta poate sa ceara un mod diferit de a fi sau de a face. Un traseu diferit. Unelte diferite. Un limbaj diferit.

Luati-va timp si observati-i pe cei care fac in mod activ acel lucru, mai ales cand simtiti ca nu asta e modul in care voi ati face acel lucru.

Cu cat mai intensa este reactia, cu atat mai multe veti invata despre fricile si blocajele voastre. In plus, eliminati metodele despre care simtiti ca e inutil sa le incercati.

Fiecare dintre noi are misiunea lui. Si nu fiecare misiune va rezona cu noi. Asta nu inseamna ca celelate nu sunt bune si folositoare. Doar ca nu sunt facute pentru noi. Si noi nu suntem facuti pentru ele. Totusi, ar trebui sa le tratam cu respect.

Fiecare se afla la un alt nivel de constiinta, de constientizare si trezire. Unii fac pasi rapizi odata ce si-au descoperit calea si misiunea. Uneori depasindu-i cu mult pe cei care pareau iluminati cu multi ani inaintea lor. Dar si asta e normal sa fie asa. Fiecare se misca in ritmul si cu viteza lui si are de dus propriile bagaje de experiente si invataminte.

Renuntati la tentatia de a judeca pe cineva care se afla pe un drum diferit de al vostru sau pe cei ale caror drumuri s-au despartit de al vostru. Pentru fiecare drumul lui e al lui.

Fiecare are ceva de oferit lumii. Etapele “trezirii” sunt atat de subtile si au efecte atat de ireversibile, incat ai tendinta sa uiti unde erai odata. Cei de langa tine nu pot porni direct din punctul in care esti tu acum. Fiecare trebuie sa inceapa cu inceputul. Si acestia au nevoie de un ghid. Poate ca misiunea ta este sa-i asisti pe ceilalti sa avanseze putin pe drumul lor. Asta nu face lucrurile mai usoare pentru tine. Dimpotriva, s-ar putea ca ceilalti pur si simplu sa nu inteleaga misiunea ta. Dar si asta e firesc si se poate intampla.

Doar pentru ca tu te afli dincolo de anumite lucruri acum (le-ai experimentat déjà) nu inseamna ca toata lumea se afla acolo si vede exact ce vezi tu.

Cand te uiti in oglinda pe care altcineva o tine in fata ta si nu iti place ce vezi sau ce simti, in loc sa spargi oglinda si sa-l ataci pe purtator, incearca sa ramai tacut cateva secunde, in liniste, uita-te in proprii ochi din acea imagine si du-te in interior, in adancul tau ca sa vezi reflexia adevarata, adevaratul mesaj pe care ti-l arata oglinda.

E ca si cum ai avea o pereche noua de ochi. Da-le timp sa se acomodeze cu acest nou mod de a vedea si distorsiunile vor disparea ca prin minune.

In concluzie, ganditi-va bine inainte sa trageti in "pianist"! Poate ca intradevar "Pianul este cadoul facut de Dumnezeu muzicii" si voi sunteti pe cale sa pierdeti, prin reactia voastra, o mare bucurie si o mare usurare pe care „pianistul” are misiunea de a v-o face cadou.

Afirmatia din titlu ii apartine lui Mark Twain, celebrul scriitor fiind recunoscut pentru relatia "complicata" cu un instrument pe care obisnuia sa il critice, desi, atat el, cat si fiica si sora lui mai mare cantau la pian. Iar continuarea "Pianul este cadoul facut de Dumnezeu muzicii"-ii apartine lui Lou Mason.