Joaca

Suntem copiii fiintei noastre 

pana in momentul in care, 

in joaca dintre “eu" si “ei”, 

invatam sa ne il descoperim 

pe eu in noi. 

Dupa ce l-am invatat pe eu, 

joaca se transforma in creatie. 

Creez din plinul fiintei, 

pentru noi. 

Cat valoreaza fiinta?

Cum se face ca ne permitem sa ne purtam urat, sa fim agresivi, sa ranim, sa incalcam, sa ignoram libertatea, alegerile, frumusetea si modurile de a se exprima si a fi ale unei alte fiinte? 

Ce nevoie launtrica ne face sa ridicam sabia si sa taiem aerul cu vorbe grele, ascutite, cu ganduri si priviri furioase, cu nemultumiri, cu zbucium, cu frustrari? 

Cum ne imaginam ca avem dreptul sa zgariem cu violenta noastra perfectiunea unei fiinte? Si cum ne mintim ca taisul sabiei noastre ataca un altul, cand de fapt ea brazdeaza tot sufletul nostru, lasandu-l ranit si sangerand, cu si mai multa nevoie de a se apara.

Totul pleaca de la valorizare. Mai exact de la propria valorizare. Primim aceasta minune numita viata, gratuit. Primim acest corp minunat capabil sa ne sustina alegerile, dorintele si vointa in fiecare secunda, adaptandu-se la starea chimica pe care i-o dictam prin starile noastre. Fara sa cracneasca si fara sa comenteze. Dedicandu-se mintii si inimii noastre in totalitate. Pana cand ignoranta noastra intru a fi, depaseste granitele materiale si atenteaza la integritatea sufletului. Atunci, undeva, sufletul nostru ia o decizie. Sa ne atentioneze. Sa ne traga de maneca. Sa ne avertizeze. Ca am intrat cu sabia pe teritoriul propriului suflet. Ca atentam la un echilibru mai mare, al universului, al carui ‘management’ nu ne apartine. Iar in acel moment de  decizie, corpul, prietenul nostru, se transforma intr-un semafor. Care ne arata, prin diverse semnale, dureri, boli, locul si modul in care gresim. 

Daca cineva ne-ar fi cerut bani, atunci cand ne-am nascut, daca cineva ne-ar cere bani pentru fiecare respiratie, daca cineva ne-ar taxa gandurile, cati dintre noi am mai avea luxul de a ignora viata, sanatatea, bucuria? Dar pentru ca din iubire totala, am primit viata impreuna cu totala libertate de a ne exprima intr-un mod unic si irepetabil, iata ca ne permitem sa nu ne respectam propria bucurie, propria liniste, propria implinire. Iar acel moment in care incepem sa nu ne mai valorizam pe noi insine, sa nu mai vedem perfectiunea din fiecare milimetru al fiintei noastre, este momentul in care acest lucru il reflectam asupra celorlalti. Incepem sa ne purtam urat, ne impunem propriile pareri, judecam, barfim, tipam, invadam, cerem, ranim, fara sa ne dam seama ca acesta este modul nostru de a le cere cu disperare celorlalti sa ne oglindeasca, sa ne reflecte, sa ne intoarca ‘deserviciile’ pentru a ne face sa intelegem lectia. Regula. Legea. De cate ori ne purtam urat cu cei din jur, e doar un semn, ca iarasi ne-am ratacit de noi insine. Si tipatul nostru care se vrea de lupta, este de fapt un strigat disperat pentru ajutor. Orice agresiune de-a noastra impotriva altora este de fapt modul in care noi comunicam universului statusul nostru. Locul in care sufletul nostru a ajuns. 

Si intotdeauna, acest strigat este auzit si ni se ofera ajutor. Din pacate, nu intotdeauna reusim sa il vedem ca pe o mana intinsa catre noi insine. Dar, mesagerul, mesajul, sprijinul se afla acolo, la vedere, langa noi. Intotdeauna accesibil atunci cand venim cu deschidere. Atunci cand avem urechi sa ascultam. Atunci cand suntem pregatiti sa avansam si in domeniul sufletului, nu doar in ierarhia ego-ului. Atunci cand constientizam ca nu exista o alta fiinta separata de noi. Si ca tot ceea ce facem este sa descoperim de-a lungul unei vieti ca suntem parte din ceilalti si ca orice gand sau actiune de-a noastra reflectata de ceilalti, se intoarce la noi cu aceeasi cantitate de bine sau rau, cu care le-am trimis in afara noastra. 

Foto: Reflection by Ilva Rimicane

Finetea si fragilitatea fiintei

E atat de fina linia intre noi si aerul din jur.

E atat de fina linia intre echilibru si lipsa. 

E atat de fina linia intre iubire si ura. 

E atat de greu sa calculam efectul fiecarei intalniri cu energia din jur, fie ea a unei persoane, unui cuvant, unei idei, unui aliment, a unei brize de vant, a atingerii apei. Si totusi, mintea ne pune la dispozitie vointa, pentru a determina, pentru a impune, pentru a stabili. In acel moment, dansul firesc al autoreglarii fiintei este incetinit sau oprit. Din acel moment, o paranteza e deschisa. "A fi" ramane in afara parantezei, iar in interior apare "a vrea", "a face", "a cere”, “a lua".  Firescul, fluxul, curgerea sunt inlocuite cu forta. Forta este o energie, care executa binele sau raul, lasand in schimb o rana.

Tandretea fiintei insa, cunoaste alte legi, pe care noi nu le putem cuprinde cu mintea. Schimbul acesta gingas pe care noi il facem cu universul, din interiorul lui, e atat de subtil, e atat de complex, e atat de simplu in acelasi timp, incat daca cineva ni l-ar arata intr-o imagine, ne-am tine respiratia pentru a nu-l perturba. Fiecare gand, fiecare stare, fiecare gest, fiecare reactie de aparare, ne schimba compozitia chimica. Pe care o emitem in jurul nostru.

Cei cu care ne intalnim isi vor regla propria stare si vor reactiona, astfel incat sa isi apere echilibrul propriu, sau propriile dezechilbre cu care sunt deja obisnuiti. Brutalitatea creeaza automat nevoia de tandrete. Binele nesolicitat creeaza nevoia de aparare. Caci legea fundamentala a universului e echilibrul. Cei cu care ne intalnim, ne inspira pe noi si se expira pe ei. 

E atat de fin si de subtil schimbul, incat poate calatori pe traseul unei singure priviri. A unui miros. Sau pe aerul impins de un singur gest. Pe unda unui gand, pe care noi il credem bine ferecat in capul nostru. 

Adulmeca finetea fiintei care se misca cu atata gratie prin energia zilei de astazi. Urmareste-o cu atentia ta, cum cucereste, cum seduce, cum se lasa infranta, cum se preda sau cum asteapta doar. Traieste-i starile si las-o sa-si aleaga calitatea si intensitatea schimburilor. 

Artwork by: Valeriemonthuit at Deviantart.com

Semne

Lucrurile neplacute din viata noastra apar atunci cand universul ne avertizeaza prin semne, ca suntem in dezacord cu drumul fiintei noastre. La polul opus, implinirea este matca in care  noi ne intalnim cu destinul nostru intru evolutie si crestere si cele mai bune moduri de a o recunoaste sunt armonia, fluiditatea, usurinta, care o insotesc.

Fie ca e vorba despre un simplu blocaj in trafic, atunci cand trebuie neaparat sa ajungi undeva, sau acel bolovan care ni se aseaza in piept sau in stomac, atunci cand suntem sau urmeaza sa fim intr-un loc nepotrivit, cu cineva nepotrivit, fie oboseala si cascatul atunci cand in jur nu e energie curata, sau noi suntem deconectati de la sursa divina de putere. Sau poate fi un nivel foarte mare de cheltuieli, intr-un moment cand nu sunt venituri, sau acel moment cand te imbolnavesti din senin si boala e mai grava sau dureaza mai mult decat in mod normal. 

Apar in viata ta oameni cu care te certi, pe care ii ranesti sau te supara, te sacaie, te irita. Din interactiunile cu ceilalti te simti sleita, atacat, agresat, invadat. Mici rani, zgarieturi, taieturi, lovituri, vanatai, dureri. Alergii, oboseala, epuizare. Dureri de cap. Pierderi de obiecte, documente, proprietati, prieteni, toate acestea sunt semne ca energia noastra nu e buna.

Sunt mici avertismente ale universului care ne atentioneaza:

- ca suntem deconectati de la noi insine

- ca nu suntem pe drumul nostru

- ca traim cu credinte limitative care ne distorsioneaza perceptia

- ca ne tinem cu ghearele de ceva ce ar trebui lasat sa plece

- ca stam intr-o vibratie joasa de unde nu putem vedea clar drumul

- ca detinem atasamente, dependente, vinovatii, rusine, rani ascunse si nevindecate

- ca blocam cu ceva energia noastra creatoare

- ca negam sau refuzam sa vedem ceva despre noi

Intotdeauna cand ti se intampla lucruri ciudate, evolutii nearmonioase, neprevazute, lipsuri, accidente, senzatii neplacute, nemultumiri, ganduri negre, opreste-te si intreaba-te “ce e in neregula cu mine? ce fac gresit? unde am ratacit drumul? ce nu vad?"

Cere ajutor sinelui tau si universului, pentru a afla constient. Ai cateva instrumente simple, ca toate instrumentele divine, cu care poti sa afli in ce zona se afla eroarea din matricea ta.

De exemplu:

- poti fi atent si observa de-a lungul zilei ce ganduri iti trec prin minte

- atunci cand ti se intampla cate ceva neplacut, aminteste-ti la ce te gandeai

- fii atent in ce zone al corpului simti tensiune, durere, greutate, impietrire si afla corespondenta spirituala a organului respectiv

- observa ce te deranjeaza in jurul tau in mod constant, unde te simti bine si unde te simti rau

- cine iti da putere si cine te lasa fara putere

- in ce context te doare capul, sau simti lipsa de concentrare

- monitorizeaza ce te irita la ceilalti si cu ce intensitate; cauta apoi sa identifici in ce context, tu faci exact acelasi lucru care te irita, cu altcineva

- noteaza-ti momentele in care intri in defensiva, in care simti nevoia sa te aperi, sa-ti aperi imaginea, punctul de vedere sau credintele

- observa momentele de nesiguranta, de ezitare, de evadare, de frica

Fa acest efort de monitorizare, de atentie si constientizare. Creaza o harta a zilelor. Identifica tipare. Identifica varfuri de intensitate. Lasa-ti mintea deschisa sa afle informatiile de care are nevoie sufletul, pentru a se reintoarce pe drumul lui.

De cate ori, lucrurile nu merg fluent, cu usurinta, conecteaza-te la inima ta, respira, primeste, accepta, opreste rezistentele, traieste dizarmonia si las-o sa plece prin fiecare expiratie, las-o sa iasa prin fiecare por, prin degetele de la maini si de la picioare. Lasa orice perturbare sa se stinga, exact ca unda, pe care aruncarea unei pietre o naste intr-o apa limpede. 

In momentele in care ne indepartam de noi si drumul nostru, in jur lucrurile devin neprietenoase, necunoscute, imprevizibile, agresive, nu functioneaza, si incearca sa ne transmita sa ne intoarcem. 

In functie de arhetipul nostru, exista doua tipuri de reactii:

- Sa rezistam, sa luptam, sa inaintam prin forta, sa negam, sa inaintam cu orice pret, sa ne inversunam sau

- Sa acceptam, sa credem, sa primim, sa intelegem, sa iubim, sa iertam

Fii atent la oamenii care apar in viata ta si mesajele pe care le au pentru tine. Unii sunt reflexii ale tale, altii sunt purtatorii unor simboluri, mesaje sau chei de constientizare. Altii sunt sprijin. Fii deschis. In loc sa lasi gandurile negre sa te imbrace si sa te copleseasca, mai bine ramai cu ochii si simturile deschise. Ramai sincer fata de tine. Fara nevoia de a te apara.

Semne exista intotdeauna. Neplacerile si starile negative sunt atingerea universului, care vrea sa te avertizeze ca e timpul sa te intorci la drumul tau. Nu le ignora. Cand esti impiedicat din exterior, cand propria ta intuitie te face sa te indoiesti de ceva, cand ai tendinta sa eviti sau sa amani ceva, cand apare o durere sau un traumatism, cand constructiile tale incep sa cada una cate una, nu te agata. Lasa-le sa plece si priveste tot ce se intampla cu acceptare si compasiune. Lasa-ti inima sa emita iubire, caci asta este menirea ta. Sa fi o mica lumina. Nu intra in disperare, atunci cand  simti ca nu mai emiti. Nu incerca sa te inneci, dand si mai mult din maini si din picioare. Aminteste-ti ca poate ai incercat sa protejezi din frica si ti-ai ascuns cumva inima, de teama sa nu mai fii ranit.

Iarta tot. Observa cum fiinta ta nu are nevoie de nimic din ce pierzi, atunci cand ramai singur cu Dumnezeu. Asculta bataile de aripi ale ingerilor de pe umarul tau.

Photo: Angel feather