Ce suntem noi pentru univers?

Ne miscam in cercurile mai mici sau mai mari ale zilelor noastre. Ca niste furnicute sub microscopul universului, ne invartim, simtim, gandim, muncim, cream, distrugem, iubim. 

Dar ce suntem noi pentru Univers?

Daca trasam cu un compas, avandu-ne pe noi ca centru, cercul in care ne miscam, viata noastra se desfasoara pe o arie destul de limitata. Mai mare, mai mica, cu una sau mai multe dimensiuni, in functie de zonele noastre de interes, de focus si legaturile noastre sociale.

Ne miscam intr-o arie bine definita, asemenea unui explorator care si-a fixat baza de explorare si de acolo, face excursii si incursiuni in necunoscut. Sau cerceteaza in adancime o suprafata mica, bine delimitata.

Pentru unii oameni, cercul in care isi petrec viata este unul extrem de mic. Cativa kilometri, reprezentand satucul lor si cel din jur. Pentru unii, cercul se largeste la orasele unei tari. Pentru altii, cercul acopera globul pamantesc sau chiar planetele din jur. Si totusi, daca ne gandim mai bine, in fiecare moment, fiecare dintre noi, acopera doar un mic cerc, reprezentat de campul magnetic al inimii. Indiferent de spatiul total acoperit, actionam ca un cursor. Unii dintre noi pulsand in acelasi loc, in acelasi fel, o viata intreaga. Punand aceasi pata de culoare, in acelasi loc, in fiecare moment. Ceilalti, punand pensula inimii lor, de fiecare data in alta parte.

Rezultatul? Obtinem doua dimensiuni: verticalitatea si orizontalitatea.

Punand bataile inimii in acelasi loc, obtii adancime, profunzime. Ajungi sa cunosti acea palma de lume, extrem de bine. Interactiunile tale, limitate din punct de vedere al numarului, cresc in calitate. Numarul de detalii si cunostintele despre acel loc, devin din ce in ce mai bogate.

Punand bataile inimii azi intr-un loc, maine in alt loc, obtii suprafata. Acoperi cu un strat subtire, o arie mare. Cantitatea este motorul si criteriul tau de performanta. Numarul de conexiuni, numarul de experiente, numarul de locuri, numarul de oameni. Nu conteaza durata si calitatea interactiunii. Conteaza doar distributia. 

Fiecare dintre noi, pulseaza pe aceasta planeta, acoperind-o cu viata. Fiecare dintre noi, este o pensula care atinge panza universului cu viata lui. Fiecare are dreptul sa fie un accent de culoare sau un fundal. Toti avem in noi, intreg curcubeul de emotii, arhetipuri, instrumente. Fiecare dintre noi, alegem acele culori care ne atrag. Folosim acele tehnici care ni se potrivesc. Ne asezam in acele locuri care ne cheama. Ne insotim cu acei oameni care inseamna ceva pentru noi.

Indiferent daca esti vantul care imprastie seminte, sau esti picatura de apa ce croieste drum in munte, pe harta universului esti o inima ce pulseaza in acelasi fel. 

Pentru univers esti in primul rand o sursa de viata. 

Ce simti, ce gandesti, ce iubesti, cat suferi si ce faci, reprezinta modul tau de a experimenta viata. De a crea culoarea, care va ramane in urma ta. Dar pentru univers esti foarte important doar prin faptul ca ESTI. Cum traiesti? Ce culoare esti pe aceasta panza? E alegerea ta! Fii constient ca rolul tau este acela de a purta si a da viata timpului. Onoreaza-ti aceasta responsabilitate fata de univers, cum crezi si stii tu mai bine. Fii!

Proprietarii de momente

Fiecare moment este unic in sine. Fiecare moment e o bucatica de timp, diferit. Timpul face schimbarea posibila, vizibila, inregistrabila. Daca am putea ocupa fiecare secunda cu prezenta noastra, daca am putea vedea frumusetea fiecarui moment, timpul nu ni s-ar mai parea monoton si liniar. 

Daca in fiecare moment, am pune bucuria de a-l consuma traindu-l si recunostinta de a fi parte din acest spectaculos triunghi univers - om - pamant, daca am putea aprecia fiecare moement cu tot ce ne aduce el, ca pe o fateta noua adaugata unui diamant imens, numit viata noastra, timpul nu ar mai fi un sirag monoton si linear.

Fiecare moment ar capata consistenta unei sfere si ar avea o alta culoare, o alta textura, o alta transparenta. Am putea construi dupa voia noastra, modele tridimensionale sau multidimensionale de timp, pe care sa il parcurgem in ritmul nostru. Am putea scurta distanta dintre doua momente care ne plac, sau pe care vrem sa le unim, chemandu-le si asezandu-le unele deasupra celorlalte.  Iar acolo unde va fi nevoie de liniste, vom aseza sferele la distanta, sau in cerc asa cum Brancusi a creat tacerea intre cercul de pietre din "Masa tacerii".

Daca am privi fiecare moment ca pe un prilej de creatie, de bucurie, de contemplare, de joaca, de invatare, de fiintare, si ne-am da seama ca fiecare dintre noi suntem egali de bogati, egal  de dotati, nu ar mai fi timp de pierdut cu invidie, tristete, victimizare.

Daca ne-am da seama ca fiecare dintre noi suntem proprietarii unui depozit de timp primit la nastere, si ca "return on investment" in acest caz, inseamna sa transformam timpul in multumire, fericire, implinire, am fi mai atenti la risipa. La intensitatea, luminozitatea si culoarea timpului nostru. Colectia de momente e singura noastra avere reala. Care ne-a fost data tuturor la fel si gratuit. Precum lumina. Precum constiinta. Precum Pamantul. 

Fa din bucurie si fericire singurele "ceasuri" care pot sa masoare corect timpul tau. Ai grija de colectia ta de momente. Fi atent cu cine faci schimburi si cui vinzi din ea. Fa-ti timp sa multumesti, sa admiri, sa fi recunoscator, sa iubesti si sa fi fericit pana la lacrimi. Acestea sunt singurele lucruri care pot da cu adevarat valoare timpului tau.

Pictura: Glass Balls, Erika Zepezauer (acryilic)

Spirala constiintei

Traim constient sau mai putin constient, pe mai multe nivele de frecvente energetice. 

Traim beatitudinea frumusetii creatiei, atunci cand ne odihnim ochii de-a lungul trupului unui copac infrunzit, pe fundalul unui coltisor de cer. Traim frumusetea creatiei, sorbind soarele din petalele unei flori galbene de camp. 

Ne lasam ochii umeziti de frumusetea si gratia unui calut, care traieste libertatea de a alerga intr-o poiana la poalele cerului. 

Ne infioram la fiecare intrupare a unui spirit, prin iubirea, dragalasenia si atentia pe care o revendica celor din jur, orice pui nou nascut, fie el copil, catel, pisica, vitel, caprior, hipopotam, vlastar de stejar sau boboc de floare. 

Puritatea si perfectiunea creatiei ajunge in aceste momente, intr-un loc din inima noastra in care intram din ce in ce mai rar. Dar care ne ofera o stare, aflata pe acel inel de spirala, care le contine pe toate celelalte de sub el. Le contine, le intelege si le accepta, pentru ca nu te poti afla la inaltimea unui turn, deasupra cupolei lumii, fara sa fi urcat pe o scara spiralata, in care fiecare pas a solicitat efort, fiecare treapta a insemnat un angajament, fiecare nivel cucerit a insemnat vointa si disciplina, fiecare alunecare - o neatentie, o lectie. Iar locul de unde se vede imaginea de ansamblu este dovada credintei care a infrant ispita de a renunta. 

Daca in inima noastra, acel loc, de esenta divina, nu e ferecat cu mii de lacate, si nu il ascundem de noi insine, doar pentru a nu fi vazut de catre ceilalti, acel calcai al lui Ahile, acel loc vulnerabil, dar autentic, ne poate duce in turnul de unde tot ce vine, tot ce se intampla e integrat intr-o imensa pictura. Care se picteaza, dar in sens invers. De la intreg la pata de culoare. Fiecare culoare are deja locul ei. Si e primita sa se aseze pe panza. Caci panza stie ca fiecare atingere de pensula o implineste. Menirea ei este sa devina o pictura.

Si ca orice pictura, are accente mai luminoase sau mai intunecate. Umbrele are rolul lor. Umbrele contureaza partile luminoase si le scot in evidenta. Umbrele sunt cealalta parte a luminii, caci ce ne-am face de ar fi vesnic zi sau vesnic noapte? Noaptea e facuta pentru ca lucrurile sa se aseze. Pentru odihna. Pentru a ne aminti ca in intuneric exista intreg potentialul. Iar ziua, e doamna eleganta. E stralucirea. E ceea ce ai ales.

Realitatea noastra este o fotografie, un instantaneu al balantei de umbra si lumina, pe care o purtam in noi. Cu totii suntem nascuti sa purtam lumina. Dar uneori povestea ne duce pasii catre pesteri in care frica, indoiala, nemultumirea, revolta, agresiunea, nesiguranta, ne inconjoara, ne iau pe sus intr-un vartej descendent, care ne coboara catre adancurile nevindecate ale fiintei noastre. 

De multe ori ne speriem de acesti monstri si in loc sa ii infruntam, si sa acceptam ca sunt doar creatia mintilor noastre si rataciri de moment ale sufletului, noi alegem sa negam insasi existenta lor. Si sa dam vina pe insotitorii nostri. Cu siguranta, ei ne-au purtat pasii catre intunecimea emotiilor noastre. Ei, ne-ridicandu-se la inaltimea asteptarilor noastre, trezesc in noi etichete, iritare, revolta, nemultumire, dezamagire. 

Nu, dragii mei. Insotitorii nostri sunt doar reflexiile noastre. Ei sunt acolo, doar pentru a ne indica cu maxima exact si precis, care sunt zidurile din jurul inimii noastre pe care le mai avem de daramat, care sunt suferintele sufletului pe care le mai avem de desecat, care sunt juramintele din trecut ale caror sfori nu le-am taiat, care sunt monstrii emotionali care atarna pe noi hranindu-se cu gandurile noastre negative, dizarmonice, care stau atat de demult in noi incat locul prin care trecem se incenuseste.

E atat de greu si e atat de simplu, sa deschidem zavoarele, usile, si sa lasam lumina sa inunde toate locurile intunecate, umede si mucegaite din inima noastra. E atat de simplu sa ne surprindem intr-o zi, intr-o clipa, acea scanteie de duiosie. Un varf de sageata inmuiata in fericire, admiratie, iubire neconditionata pe care sa o constientizam. Sa traim lumina acelei clipe in zbor. Sa pastram in noi amprenta ei energetica, ca pe o hartie de turnesol, cu care vom masura de acum incolo gradul de traire pe care ni-l permitem. Iar primul moment in care ne surprindem anxiosi, trist sau furiosi, sa-l ardem in aceasta flacara luminoasa. Dupa ce am capturat in constiinta acel moment luminos, sa alegem sa ramanem pe acea treapta a spiralei care amplifica lumina si nu sa alunecam inapoi in voluptatea neagra a confuziei si a neputintei.

In orice moment al vietii noastre putem sa facem acest reality check, putem sa ne facem niste analize ale sufletului. Si in functie de ce gasim, sa aplicam tratamentul cu lumina. Daca pe lista emotiilor noastre apar frecvent: tristete, disperare, neliniste, frustrare, furie, revolta, agresiune, nedreptate, anxietate, presiune, panica, teama, frica, ne-iubire, e timpul sa ne scuturam straturile grele si imbacsite cu care ne protejam de ceilalti, sa aruncam bagajele trecutului, ale caror greutate ne tine blocati pe aceeasi treapta a spiralei, sau ne trage in jos. Si cu ochii la frumusetea si miracolele pe care fiecare clipa le dezvaluie, sa pasim usori, luminosi, eleganti mai departe pe spirala luminii.

Dar, pentru asta trebuie sa devenim vanatori. Jandarmii propriilor noastre emotii. Si de cate ori apare un element “negativ”, care ne ispiteste la tristete, negativitate, disperare, sa-l depistam si sa-l demascam. “Tu, esti un intrus creat de mintea mea, o diversiune de la fericire. Te accept sa treci acum, dar sunt cu ochii pe tine”.

Pentru ca pana la urma suntem ceea ce alegem sa vedem, sa simtim, sa credem. Si cuvantul cheie este ce alegem. Sa alegi intre "Nu mai pot! De ce mi se intampla mie toate astea?" si intre "Oare la ce lectie incerc sa rezist atat de mult, ce anume vrea aceasta situatie sa imi dezvaluie? Ce anume din mine refuz sa accept, din moment ce genereaza o emotie si o reactie atat de puternica?"

Acesta este momentul in care alegi sa negi negarea. In care iesi din cerculetul mic si stramt, confectionat de minte, dar care iti oferea o senzatia atat de placuta de siguranta, in schimbul negarii. "Uite cat de rau e celalalt" devine "iata inca o pata de intuneric din mine, scoasa la lumina, privita, studiata, vazuta, care se risipeste prin simpla constientizare si acceptare". 

Negarea este rezistenta ego-ului la evolutie. "Eu nu sunt ca cel care ma supara", devine oglinda care deviaza cu succes catre altii, o perioada, raza de lumina ce urma sa iti mai ofere o bucatica de cunoastere de sine. Rezistenta creeaza mai multa rezistenta, iar acel lucru neacceptat e invelit frumos in multe straturi, ca un cocon frumos si azvarlit pe tunelul subconstientului. Subconstientul, constiincios de altfel, ti-l va propune din nou, de o mie de ori, intr-o mie de variante si forme, pana cand, exasperarea te va forta sa calci dincolo de zona de confort si sa poti vindeca acel moment dureros din trecutul tau, care a lasat acea rana deschisa.

Din acest punct, nu te vei mai putea intoarce usor in cerc. Deoarece constiinta puterii de a-ti crea realitatea, te va propulsa catre spirala urmatoare a cunoasterii de sine. Accea care contine toate spiralele de dinainte.

E ca si cum pe drumul tau zilnic, gri de asfalt, la un moment dat, vezi ca a crescut o floare alba, ireal de frumoasa, care a invins asfaltul, pentru ca a avut de impartasit frumusetea ei lumii. Ce importanta are ca doar cativa o vad si ii sorb frumusetea, ducand-o mai departe in privirea lor si daruind-o prin zambet, oamenilor cu care se intalnesc. Asta nu o face cu nimic mai putin frumoasa. Si nu face cu nimic mai putin frumoasa ziua ta. 

Frumusetea unei flori, a unei stari, sunt cai prin care Dumnezeu ne reaminteste ca nu avem nevoie de nimic pentru a fi fericiti. Suntem dotati din “fabricatie” cu tot ce am putea avea nevoie. Nu ai nevoie de nimic pentru a admira frumusetea unei flori. De nici o diploma, de nici o masina sau costum scump. Dumnezeu e acolo unde toti au acces. Si gaseste intotdeauna o cale de a fi peste tot. De a ajunge la fiecare dintre noi.

Ce culoare au gandurile tale astazi?

Albastrul tau e diferit de albastrul meu. Si totusi, in imaginatia amandurora albastrul e cuprins in cer, in mare, in calm, in liniste, in pace. Albastrul reprezinta un cod prin care simturile noastre il recunosc si il experimenteaza. O frecventa. Un anume nivel al vibratiei energiei.

In mod similar, orice gand care ne trece prin minte, este o manifestare fizica a mobilizarii unei energii. 

 

Orice gand pe care il lansam in univers, are o consecinta, exercita un efect. Asupra mea si asupra celor din jur. Orice gand are o culoare.

Dar ce este de fapt, un gand? Cum se naste? Care este traseul unui gand? Ce culori au gandurile noastre? Unde se duc gandurile atunci cand dispar?

Un gand este o activitate electrica a creierului. O interpretare a unor informatii venite din exterior sub forma unor perceptii cu care cele cinci simturi ne alimenteaza constant. Sau poate fi o interpretare a unor emotii, sentimente sau stari. interioare. Poate fi despre noi sau despre altii, despre situatii, trairi, trecut, prezent sau viitor. Dar intotdeauna filtrul mintii noastre, ii va atasa eticheta “subiectiv”.

 

Un gand este o vibratie. De o anumita frecventa. Cu cat frecventa este mai joasa, ea corespunde zonelor energetice mai dense, cum ar fi instinctele noastre, partea corporala, fizica. Materia, corpul, tot ce ne apare ca fiind palpabil, fizic, este o energie cu densitate mare. Gandurile care au legatura cu sexualitatea, instinctele primare, ura, furia, invidia, razbunarea, enervarea, iritarea, perversiunea, ipocrizia, ne imbraca intr-o haina energetica de culoare rosie, cu vibratie joasa.

Cu cat vibratia este mai inalta si gandurile noastre sunt mai apropiate de compasiune, iubire, intelegere, toleranta, ajutor, cu atat energia din care se compun este mai subtila, mai putin densa, mai fluida.

Un gand este o semnatura energetica, lansata in univers, cu o anumita vibratie. Avand o anumita “culoare”. Vor veni catre tine aceia care au aceeasi vibratie, cei care au aceeasi “culoare”.

Spre deosebire de haine, gandurile nu vin cu instructiuni de folosire, spalare si bune maniere in a le purta. Totusi, ar trebui sa le acordam infinit mai multa atentie decat vestmintelor, atunci cand alegem sa le purtam in diferite ocazii,.

De ce ar trebui sa facem asta? In mod paradoxal, in timp ce efectul hainelor asupra noastra se naste si se petrece integral in mintea si psihicul nostru, fara efecte fizice intrinseci,  efectele gandurilor despre cum ne stau hainele (de exemplu), au consecinte foarte reale ca depresia, o revarsare de ego, timiditate sau narcisism. Pot atrage alte ganduri de aceeasi frecventa, generand efecte cat se poate de reale. 

                                                                         

Orice gand care se naste, vine sau revine in mintea noastra, are un efect major in realitatea imediata. Poate conduce la depresie si anxietate, poate sa ne induca in eroare in privinta sub sau supra estimarii sinelui nostru, generand alte ganduri, o serie de cuvinte sau actiuni, cu efecte majore in traseul vietilor noastre. La pol opus ne poate indeparta de realitate, aratandu-ne intotdeauan doar partea plina a paharului.

Gandurile au acelasi efect ca si alimentatia, ne pot intoxica, dezechilibra sau ne pot ilumina in functie de calitatea, frecventa sau culoarea lor.

Uneori, ne permitem sa tinem anumite ganduri, doar  pentru noi. Consideram ca un gand nerostit, ramane inocent, inofensiv si se stinge in neantul din care a aparut. Ei bine, acest gand, ORICE gand, are o consecinta. Iar efectul poate fi petala unei flori sau taisul unui cutit. Un gand e intotdeauna indreptat asupra noastra si contine componenta de boomerang. Chiar daca noi scriem un alt nume la “destinatar”.

Gandurile pe care le trecem sub tacere, nu dispar ci se se duc in inconstient si ne ghideaza viata de acolo. Gandurile noastre, prin vibratia lor, atrag catre noi situatiii, oameni si stari care au frecvente energetice similare. Gandurile noastre pot fi schimbate atata timp cat le constientizam atunci cand apar si ne dam seama ca ne fac rau. Vibratia lor poate fi schimbata, prin alegerea personala.

Una dintre legile fundamentale ale universului este cea a energiei. Totul e energie. Noi suntem energie. Realitatea fizica din imediata noastra apropiere e energie. Copacul din gradina noastra si cea mai indepartata galaxie sunt energie. Iar energia are o calitate unica, indifent de forma pe care o imbraca. indiferent daca e densa si vizibila sau subtila si invizibila. Vibreaza. E in continua miscare. Se poate transforma in materie sau poate ramane o unda, in functie de frecventa ei. Energia comunica.

De ce avem nevoie sa fim atenti cu ce ganduri ne imbracam? Pentru simplul motiv ca asta ne determina cursul vietilor. Gandurile pot fi ca niste catalizatori, gardieni, ingeri sau pot fi niste criminali, vrajitoare sau hiene. Ne pot inalta pana la cer, ne pot lumina zambetele sau ne pot tiri prin cel mai mare noroi, in tara morilor de vant, neimpliniti si cautand o viata intreaga drumul spre succes, relatia perfecta, sensul vietii si mirajul de a castiga la loto.

Daca din suma gandurilor tale, cea mai mare parte e formata din: complexe de inferioritate, vina, neicredere in sine, autopedepsire, victimizare, plangeri despre ceilalti sau despre situatia ta trecuta sau actuala, culoarea gandurilor tale e cam intunecata. Ele vor genera efectul de autodeterminare si se vor materializa intr-o buna zi in exact ce ai gandit. Esti ceea ce crezi ca esti. Iar ceilalti nu pot fi decat ceea ce crezi tu despre ei ca sunt. 

Trecutul, poate genera neacceptare, neiertare, vina, autoblamare, ura, resentimente, si constituie un balast pe care nu doar il cari cu tine peste ani, ci care continua sa te macine in subconstient pana la distrugere.

Dar, momentul de constientizare a puterii gandurilor, iti ofera sansa de a alege sa te imbraci in culori frumoase, sa anulezi gandurile distructive prin constientizare. Alegi astfel, sa vindeci trecutul, sa iti eliberezi prezentul curatand subconstientul de reziduurile care actioneaza asupra ta fara sa stii. Alegi sa iti reiei controlul viitorului, alegi sa il creezi in prezent, constient si in acord cu tine.

Pe scurt…

Gandurile ne imbraca exact ca si hainele.

Putem fi urati, falsi sau frumosi, putem fi noi insine.

Gandurile au efect in realitatea fizica.

Sunt gramajoare de energie. Ele nu dispar in univers dupa ce ne-au trecut prin minte, ci se materializeaza undeva, cumva, afectandu-ne pe noi, pe cei din jur si universul.

Gandurile sunt canale de comunicare.

Aceia cu frecventa similara, se vor prezenta in viata ta, atrasi de gandurile tale. Ca si in cazul frecventelor din televizor, vor alege programul unde se difuzeaza viata ta. Vor fi parte din viata ta.

Suntem in masura sa ne alegem gandurile.

Cu cat le refuzam pe cele care au culori intunecate, cu atat gandurile noastre vor fi mai luminoase, mai fluide si mai usoare. Energia lor va fi mai putin densa. Gandurile se vor inalta ca niste fluturi cautand flori si nectar. Se vor inalta ca niste pasari exersand zborul a carui limita e doar cerul albastru. Se vor imbaia in lumina si lumina vor emite.

Dar pentru asta trebuie sa fim atenti cu ce ganduri ne imbracam. Sa fim designerii propriilor ganduri. E nevoie sa iti surprinzi in flagrant gandurile, indiferent daca sunt grele ca plumbul, negre ca norii de furtuna, sau usoare si luminoase ca petalele unei margarete. Acorda-ti o clipa pentru a afla cum te simti, atunci cand un gand oarecare iti apare in minte. Asa cum iti verifici emailul, din cand in cand verifica-ti gandurile. Poti face asta folosindu-te de emotii. O emotie negativa te face trist. Cauta gandul din spatele ei si anuleaza-l. Esti inspirat si bucuros. Identifica gandul a carui culoare te face sa te simti asa.

Dupa un timp, vei afla ca nu vei mai vrea sa porti roiul de ganduri negre in jurul capului, intunecand locul pe unde treci, ci ca preferi gandurile ce nasc lumina in coltul ochilor si aripi de fluturi in arcul zambetului. Vei acorda permis de libera trecere doar gandurilor care te leaga de visele tale.

Ce culoare imbraca gandurile tale astazi? Cum arata albastrul tau?