joi, 24 iulie 2014

De ce viata bate filmul?

Creierul uman a fost construit sa "vada" doar ceea ce se intampla in jurul nostru atunci cand suntem cu ochii deschisi. 

Vizualul si imaginile care se formeaza in spatele ochilor, reprezinta realitatea noastra. De-a lungul unei zile, imaginea este continua. Noaptea, imaginea e continua si ea, in vis, dar in spatele "cortinei" ochilor. 

Si totusi, filmul unei zile este format din milioane de "fotografii-cadre" pe care creierul le face intre doua clipiri. Filmam, filmam si dintr-o data creierul striga "Cuuut!". Si clipim. 

Cand clipim, creierul nostru pune punct. Taie o secventa si o reia cand deschidem ochii, incercand sa construiasca fragmente cu inteles. Creierul inregistreaza doar segmentele cu "filmare" si de aceea avem senzatia ca realitatea este un continuum, o chestiune inchegata si solida. 

Dar asta e doar o iluzie. Realitatea este creata si redata exact ca un film, cadru cu cadru. Bucati de actiune lipite intre ele si derulate cu viteza, una dupa alta. Creierul conecteaza automat cadrele individuale intr-o poveste. Pe parcurs, pe deasupra lipiturii, adauga un inteles, o semnificatie, o emotie. 

Ce se intampla insa cu pauzele create in momentele in care clipim? Sunt spatii goale din aceeasi material cu noptile. Acele spatii sunt umplute cu sufletul nostru. Ceea ce suntem noi, dincolo de realitate, completeaza spatiul cu bucati din "suflet". Apoi lipeste fragmentele, dandu-le un inteles si un sens pentru noi.

Acele spatii goale, atunci cand clipim, sunt locurile in care apar miracole, in care se formeaza sincronicitati si in care fragmentele se transforma in magia "filmului" pe care il traim fiecare.


Acele spatii sunt o invitatie de a ne "creea" si "viziona" constient viata. Putem face asta schimbandu-ne perceptia, mutandu-ne atentia de la senzatia de "solid" a unei zile, la ceea ce este dincolo de acesta. Permitandu-ne spatii de liniste, fara zgomotul mintii, ne extindem constiinta si catre ceea ce nu se vede in "film". Ne dam voie sa traim viata prin ceea ce "filmul" ne face sa simtim.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu