Cine ne modeleaza realitatea?

Exista situatii familiare care ne fac sa credem ca stim mai multe lucruri despre ele decat e adevarat.

Exista oameni pe care ii vedem zi de zi si despre care credem ca ii cunoastem foarte bine. Ii numim cunostinte, apoi prieteni sau apropiati.

Mintea noastra se bazeaza si cauta in permanenta stabilitatea. Isi doreste sa vada in fiecare zi acelasi decor, sa se poata baza pe aceleasi reactii, sa aiba un set minim de date, care sa ramana acelasi. Iar schimbarile sa le facem noi, sa avem in permanenta maneta si butonul de comanda. Realitatea sa ramana in exterior, dar sub controlul, nu si raspunderea noastra.

Si totusi, e o iluzie ca lucrurile raman la fel. De cate ori nu ati trecut prin urmatoarele situatii?

In fiecare dimineata, conduc masina catre birou, intr-un lung si aglomerat sir de masini. In fata mea, un golf rosu in care o domnisoara eleganta, isi mai verifica din cand in cand, perfectiunea buclelor in oglinda retrovizoare. In stanga mea, un domn impozant intr-o masina mare, un mercedes negru, imbracat impecabil, gata pentru a semna un contract de milioane de euro, in camasa bleu, costum negru elegant, ceas cu curea de piele si ochelari de soare, ce ii pastreaza identitatea departe de ochii curiosilor. In spatele meu un cuplu, doi tineri, intr-un opel bleumarin, care dezbat o tema ramasa probabil de la micul dejun, miscandu-se in continuu. Ea, in dreapta, isi cauta ceva in geanta, el invarte de butoanle radioului. Ea gaseste telefonul in geanta si suna pe cineva uitandu-se departe in zare. El deschide geamul din dreapta si mai regleaza putin oglinda retrovizoare. 

In timp ce inaintam, locul din fata e luat de o masina sport, gri, condusa de un tip musculos, care in timp ce isi verifica telefonul, da din cap aprobator la muzica tare care se razbate prin garniturile bine etansate sub forma unor zvacnituri de tabla.

Inaintez si pentru un timp sunt absorbita de trecerea de pe o banda pe alta, de versurile unei melodii cunoscute ce tocmai a inceput si scap din vedere pe cei care deja incepeam sa ii cunosc. In dreapta mea, alte masini, in stanga mea la doua masini mai in fata e tipul cu masina sport, zaresc cuplul agitat, e la doar o masina mai in spate in stanga mea. 

Si brusc, imi dau seama ca toati acest oameni, oarecum imi lipsesc, ca inconstient, incerc sa urmaresc golful rosu, opelul gri si sa stau in rand cu ei. Oarecum ii cunosteam deja, nu-i asa? Ne oprim la semafor. Gesturile celor doi tineri, imi par deja familiare. In oglinda din dreapta zaresc buclele blonde alaturi de culoarea rosie. Trec de giratoriu, drumurile noastre se despart si imi dau seama ca daca ii voi intalni maine in masina sau pe strada, imi vor fi deja cunoscuti.

Sau, sa luam un alt exemplu. 

Aproape zilnic, ma opresc la MegaImage-ul de langa mine, pentru cumparaturile de rutina. Stiu deja care din casierite este cea mai draguta, cea mai zambitoare si care este neprietenoasa. Ma amuz, ca in fiecare zi, una dintre ele este la fel de plictisita si egala cu ea din ziua anterioara, incat uneori ma intreb ce zi este. Ies din magazin, trec pe langa unul dintre cei doi jandarmi care stau cu mainle la spate. Astazi cel care e la post, da indicatii despre parcare. O familie cunoscuta, se urca in masina. In aceeasi masina neagra care duce doua fetite la aerobic, o tanara mama, imbracata extrem de sportiv, cu un mers sigur se indreapta catre intrare si lista poate continua. Cu unii dintre ei ma intalnesc o data pe saptamana, cu cei mai multi aproape zilnic. Uneori aproape imi vine sa ii salut. Unora le stiu si numele.

Imi sunt atat de cunoscuti, incat ma surprind uneori, avand deja asteptari de la ei, cum sa se imbrace, cum sa se comporte, cum sa reactioneze. De cele mai multe ori, asteptarile imi sunt validate, Dar uneori, reactiile lor nu se potrivesc. Uneori, casierita mea preferata nu apare cu zilele, si ma trezesc ca tot ce nu se potriveste “previziunilor mele” emotionale, ma dezamageste cumva, imi ia din puterea sentimentului de “cunoscut” de “familiar” de “mediu controlat”.

Zambesc apoi, cand constientizez ca fiecare dintre noi are dreptul la schimbare. La zile libere, la oboseala, la zambet, la a fi excesiv de preocupat sau absent din peisaj, la a fi oricum, indiferent daca asta se potriveste sau nu cu imaginea asteptata de cei din jur. Realitatea este mereu in schimbare. Fiecare moment este impregnat cu energia noastra. Daca eu aplic frustrare pe interactiunea mea cu o persoana, doar pentru ca nu s-a comportat asa cum ma asteptam, ii voi transmite asta, iar ea va reactiona in consecinta pentru a-mi oferi frustrarea cu care au am etichetat deja momentul.

Constient sau inconstient, obiceiurile vechi, credintele rigide, adanc inradacinate, ne vor spune in fiecare moment ce asteptam de la realitatea noastra. Fiecare persoana este ocupata 100% din timp, sa isi emita pretentiile de la realitatea ei, sa isi creeze realitatea personala (reala sau imaginara) pe baza imaginilor, perceptiilor, credintelor pe care le are.

Stiu, gandul ca ne re-cream mediul, realitatea, viata in fiecare moment, poate fi un pic coplesitoare. Poate fi nu-foarte-atractiva pentru noi care cautam confortul in stabilitate, in ne-schimbare, in rutina. Acest gand, poate genera conflicte intre ceea ce credem noi ca stim despre realitatea din jur si ceea ce se intampla la nivel cosmic cu aceasta realitate.

Fizica cuantica spune ca fiecare moment este energie pura, pe care noi o transformam in particula sau in unda. Alegerea uneia sau alteia dintre stari, poate fi determinata de ganduri constiente sau inconstiente. Fiecare moment este la dipsozitia ta, asteptadu-ti comanda.

Indiferent de conditiile fiecarui om, de starea lui dintr-un moment sau altul, indiferent daca o casierita e trista sau vesela, daca are probleme financiare, personale sau cu copilul acasa, in interactiunea cu tine va fi ceea ce alegi tu sa fie. Tu stabilesti amprenta energetica a acelui moment, prin eticheta constienta sau inconstienta aplicata energiei, gandului, asteptarilor, perceptiilor tale despre cum ar trebui sa arate realitatea ta.

Deschide ochii mari si ia-ti raspunderea fiecarui moment. Tu esti cel care stabilesti gandul care se va trasnforma in realitate. Tu esti cel care pui eticheta energetica pe fiecare moment. Iar atunci cand nu iti amintesti sa fi contribuit constient la un rezultat neplacut, si totusi acesta apare, cauta in inconstient…s-ar putea sa fie o emotie refuzata, care in drumul ei energetic catre univers isi doreste sa fie traita de tine. 

Tu esti cel care modeleaza si sculpteaza energia care se transforma apoi in realitatea din jurul tau.

Scupltura de Antony Gormley

Alege-ti alegerile. Buna dimineata Malmö!

Pentru ca esentialul poate fi gasit in micile detalii si pentru ca divinitatea locuieste si ea in apropiere, iata ce am primit in dar, de la micile stradute si piatete ale unui fost oras industrial, ce inca mai pastreaza printre dalele de piatra cubica, urmele pasilor milioanelor de vieti, insemnate sau neinsemnate, traite de oamenii nordului. Cu linistea din ochii lor, cu usurinta cu care transforma efortul in obicei, cu gesturile aparent marunte si banale, te invata in tacere lectii de viata. Iata ce poti vedea pe strada, intr-un oras obisnuit de la Marea Nordului.

Ochii luminosi ai unei tinere fete de douazeci de ani, care se indreapta tacuta cu un sandwich si un zambet mare in mana, catre un barbat la cincizeci de ani ce incalzeste strada cu note muzicale  ademenite sa ia forma unui vals din miscarile brute ale unui acordeon, in intunericul unei seri de duminica, cand strada e din ce in ce mai pustie.

Pasiunea ce tasneste din bagheta unui profesor de muzica, ce isi traieste weekendurile modeland din postura de dirijor, caracterul elevilor sai. Cu ochii, cu zambetul, cu talentul, cu efortul fizic, cu intreaga lui fiinta, punand in fiecare secunda, in fiecare gest, tot ce are mai bun, pentru a le fi model.

Hotararea din pasii alergatorului care stie ca acei kilometri pe care ii parcurge in fiecare dimineata, sunt datoria lui fata de el insusi si fata de ceilalti. Sunt limpezime pentru creier, sunt liniste pentru inima, sunt binecuvantare pentru corp, sunt disciplina pentru minte. Sunt un tribut pe care il plateste cu drag, pentru a fi mai bun. Sunt masura placerii lui de a se intalni cu natura si cu el insusi.

Constructorul. Gunoierul. Vanzatorul. Ingrijitorul de flori. Cel care intretine curatenia in parc. Conductorul de tren. Jandarmul. Mama. Bucatarul. Ghidul. Soferul de autobuz.

Milioanele de biciclete, din orice colt al orasului, si acea naturalete totala a fiecarui biciclist care alege libertatea in fata confortului, alege natura in locul poluarii, alege miscarea, indiferent de vreme, de temperatura, de locul unde trebuie sa ajunga, de eventualele minute in plus pe care trebuie sa le plateasca, de hainele in plus pe care trebuie sa le imbrace. 

Alegerea de a construi lucruri si locuri pentru ca oamenii sa poata reveni la ei insisi. Alegerea de a primi, a folosi si intretine cu bucurie aceste lucruri si locuri. 

Alegerea de a investi in acel ceva in plus, de exemplu designul unei cladiri, al unui birou sau al unei piese de mobilier, care nu are neaparat o functionalitate intrinseca, dar ofera intotdeauna un schimb. Intre energia pe designerul a investit-o pentru a crea si adauga acea forma unui obiect banal si incantarea, bucuria, surpriza le care o produce fiecare intalnire cu acel obiect. Sau loc. 

Conexiunea cu sine si cu esentialul, care se citeste in calmul din privirea lor. 

Acestea sunt lectiile pe care oamenii le-au invatat aici de la nordul friguros si exigent. Acestea sunt victoriile lor intr-un mediu nu foarte prietenos si comod, dar generos si recunoscator cu efortul, disciplina si munca. 

M-am intrebat de multe ori, care este pana la urma si cum isi afla fiecare din noi, rostul fiecarei zile si mai ales rostul din insiruirea de zile de-a lungul unei vieti. Cum poate exista egalitate de sanse intre un profesor dintr-un mic satuc cu cateva sute de familii, intre preotul unei mici comunitati, intre gunoier, intre cel care tunde iarba intr-un parc, intre vanzator, intre soferul de autobuz, intre pilotul de avion, intre presedintele celei mai puternice natiuni, intre cel mai bogat om de pe planeta, intre agentul de bursa care castiga milioane intr-o secunda, intre betivul de la coltul strazii, intre muncitorul care merge in fiecare zi intr-o fabrica, intre print si cersetor. 

Fiecare are la dispozitie acelasi numar de secunde. Fiecare are la dispozitie aceeasi paleta de trairi. Anuntate prin aceeasi gama de emotii. Fiecare are la dispozitie niste contexte, niste conjucturi, niste oportunitati. Niste porti deschise, niste maini intinse, niste informatii. 

Fiecare are la dispozitie niste alegeri.  

Fiecare dintre noi poate alege modul in care isi interpreteaza emotiile. Poate alege sa isi inteleaga trairile. Poate sa aleaga ce ganduri permite sa locuiasca in mintea lui. Ce sentimente sa gazduiasca in sufletul lui. Poate sa aleaga sa isi intoarca fata cand semnificatia si sensul i se arata sub forma altui om sau a unei intamplari. 

Sau poate sa traiasca fiecare secunda, stiind ca viata e un sir de intalniri cu Dumnezeu care au loc nu pe o scena, nu in titlurile unor ziare, nu pe ecranele televizoarelor, nu pe stadioane, ci in inima lui. 

Alege-ti alegerile. Buna dimineata Malmö!

Photo:

Red dots by Håkan Dahlström, Malmö Harbour, 2010

Ia-ti puterea inapoi

Intotdeauna raman foarte multe de facut pentru viata ta. Mult de dezvoltat, mult de invatat, mult de aplicat. Niciodata insa nu ne propunem insa "mult de relaxat". Parca intotdeauna inainte de asta, mai e ceva de facut, ceva de pregatit, ceva de pus la punct, ceva de realizat. 

Si totusi, tensiunea si presiunea care face parte din cotidian, trebuie eliminata. Eliberata. E nevoie de relaxare pentru ca nivelul urmator  sa poata fi accesat. 

Daca ne uitam in urma noastra, ne dam seama cat de mult am inaintat in zece ani, in cinci ani, intr-un an. Cate emotii vechi am scos la suprafata si cu cat de multa intelegere le-am inlocuit? Cate schimbari am facut. 

Cat de frica ne-a fost. Si cate satisfactii ne-au adus aceste schimbari. 

De ce oare, ne este atat de greu sa ne adaptam la sentimente ca fericirea si implinirea? De ce ne vine usor sa rezistam in fata fericirii?

Daca inchidem ochii pentru o clipa si ascultam vocea care ne vorbeste, vom vedea ca cea care ne spune ca nu meritam emotii atat de frumoase, ca acestea nu dureaza, si mai mult, ca ne fac rau, este vinovatia. 

Dar, sa nu uitam ca o emotie, oricare ar fi ea, chiar asa se manifesta. Apare spontan, pe termen scurt, curgand prin noi tot timpul si adaptandu-si culorile dupa ce simtim in situatiile prin care trecem. Emotiile ne dau informatii despre noi in fiecare moment. Si ele se schimba instant si continuu. Acest proces este foarte firesc si natural. Vinovatia insa, vrea sa il opreasca.

Vinovatia vine de obicei din trecut. Va amintiti probabil, cand vi s-a spus, sau ati fost facuti sa credeti ca ati incalcat regulile. In ciuda a ce se crede, regulile nu sunt facute a fi incalcate, regulile sunt facute pentru a controla. Uneori in favoarea noastra, alteori in devafoarea noastra. De-a lungul timpului, toti am incalcat la un moment dat niste reguli. Si ce ni s-a spus atunci? "Esti de vina" si "meriti sa fi pedepsit".

Fiecare incalcare, pune in miscare cele doua instrumente de control: vinovatia si autoblamarea. 

Mecanismul a fost creat in trecut si actioneaza de unul singur, pana cand va fi constientizat si dezactivat. Iar mare parte din tensiunea si presiunea pe care o simtim zi de zi, se bazeaza pe acesti doi gardieni fiorosi. 

E timpul sa faci un pas in lateral si sa ocupi pozitia de observator. Observa cum in jurul tau, lumea este intr-o competitie continua. O cursa nebuna, nebuna, in care fiecare lupta pentru ceva, alearga catre ceva.

Opreste-te si intreaba-te care e rolul tau in aceasta cursa? Ce vrei tu cu adevarat? Contempla in liniste care iti sunt optiunile. Daca simti furie si agresiune, acestea sunt rezultatul fricii atat de esec, cat si de succes. Ele vin sa protejeze confortul tau psihic. Ia la cunostinta de prezenta lor si continua. Recastiga-ti increderea. 

Aminteste-ti ca puterea ta sta in lucrurile care nu se vad. Sta in cantecul pe care il fredonezi din inima, sta in gandurile care iti trec prin minte, sta in imaginile in care iti visezi viata. Aminteste-ti ca tu ai pus acel cantec in inima ta, gandurile in capul tau si imaginile in visul tau. Aminteste-ti ca de acolo vine puterea ta si motivatia ta. Din lucrurile care iti fac placere, care iti produc bucurie si pe care le visezi. Acolo este generatorul tau de putere. Intoarce-te in acel loc, de cate ori vinovatia iti bate la usa. 

Ia-ti puterea inapoi. E dreptul tau din nastere. La fel cum fericirea si implinirea sunt atat dreptul cat si raspunderea ta. 

"A da" versus "a primi"

Ce este o relatie? Este un contract? Este un joc? O aventura? Un ritual? Este un schimb? 

In orice caz, independent de imaginea pe care o avem fiecare despre acestea, o relatie inseamna in primul rand un flux de energie care circula. Dam si primim. In mod normal, asta este ceea ce facem cu totii in toate relatiile noastre. Una dintre cele mai comune situatii este atunci cand acest echilibru intre ceea ce dam si ceea ce primim nu exista. Sau mai bine zis, simtim ca dam mai mult decat primim.

Totusi, cum am putea contoriza un asemenea schimb extrem de subtil? Cateodata cineva da mai mult. Il vom numi Donator. Cateodata o persoana ia si nu da nimic inapoi. Il vom numi Acaparator.

Cum diferentiem insa intre a primi si a da? Cum putem sti care e momentul in care ar trebui sa ne oprim sa dam si cum primim de la ceilalti? Toate acestea fac parte din dinamica unei relatii.

Indiferent de calculele intermediare, pe ansamblu, fluxul de energie in orice relatie trebuie sa asigure un echilibrat. Asta nu inseamna ca fiecare va da aceeasi cantitate de energie tot timpul, ci inseamna ca exista un echilibru natural, astfel incat fiecare dintre cei implicati in relatie sa simta ca ceea ce primeste este echivalent cumva cu ceea ce da. Echivalent nu inseamna egal, ci de aceeasi valoare. Astfel, nimeni nu se simte inselat si nu simte ca da tot timpul, mai mult decat ar trebui sau decat ar vrea. Inseamna ca toata lumea participa si simte ca energia este distribuita egal si circula cu usurinta, echilibrat.

Nu avem cum sa contorizam energia pas cu pas. Nu ar fi relevant, pentru ca intr-o relatie fiecare este mai bun, mai talentat, are abilitati mai dezvoltate in anumite domenii. Partenerul care stie sa gateasca, si il pasioneaza sa gateasca, va face asta in mod natural intr-o relatie, in timp ce celalalt nu va gati poate deloc. In alte cazuri, acela care e pasionat de gradinarit, se va ocupa de asta. Cel care e obsedat de curatenie, va face mai multa curatenie. In momentul, insa, in care tot dam, unei persoane care doar ia pentru el si nu simte sa primeasca sau sa dea inapoi, lucrurile incep sa scartaie.

Cel care primeste, este cineva care poate si returneaza o cantitate echivalenta de energie celui care a dat, astfel incat fluxul sa ramana in echilibru. Cel care doar ia, este cineva care nu returneaza energia in nici un fel. Din diverse motive: nu poate, nu vrea, nu crede ca poate, nu stie cum, nu isi da seama. Prima reactie aDonatorului, in momentul in care intalneste o persoana care doar ia este sa dea ea mai mult si mai mult, pentru ca energia sa nu se termine, sa circule, pentru ca relatia sa existe, asteptand momentul in care va primi si el. In general, Acaparatorii nu vor returna niciodata energia, dimpotriva vor lua in continuare, pana cand frustrarile donatorilor se vor acumula atat de mult, incat vor opri si vor hotari sa nu mai intretina acest schimb pagubos pentru ei. Ce vor face Acaparatorii? Vor gasi un alt donator. Cei care sunt donatori, nu se pot transforma niciodata in persoane care doar iau. Pentru ca asta implica alegeri care se fac la un alt nivel. 

Problema insa nu e integral doar a Acaparatorului. Acesta are intradevar niste credinte limitative, prin care nimic din ce primeste nu este de ajuns, ei insisi nu isi sunt de ajuns, nu au putere suficienta, si au probleme de auto-evaluare, de stabilire a valorii intrinseci a lor ca persoane si considera ca merita orice, oricat, nelimitat. Donatorul are si el partea lui de "contributie". El isi alege adesea intentionat un Acaparator, caruia sa ii poata da, pentru ca el insusi are probleme cu "a primi" si cu "a merita". Donatorii nu dau nici o valoarea lucrurilor pe care le dau sau nu cred in adevarata valoare a acestora si a lor.

Acaparatorii sunt asemenea unor aspiratoare puternice care aspira tot ce le dai fara sa returneze nimic. Ei nu dau nimic inapoi, pentru ca nu considera ca au ceva de dat, sunt neimpliniti, au un vid interior pe care nu il poate umple nimeni, oricat ar da, in adancul lor se simt inferiori, chiar daca se simt bine si se folosesc de energia primita, pe care o aspira cu mare placere.

Ce e de facut? Exista oare vreo solutie la aceasta situatie atat de des intalnita? Exista. Si tine doar de fiecare dintre noi. Exista doua etape care pot fi parcurse pentru a avea relatii echilibrate energetic, in care circula fluxuri de energie echivalente. 

Prima etapa este a invata sa primesti. Indiferent daca esti Donator sau Acaparator ai nevoie de capacitatea sau stiinta de a primi(in loc de a da prea mult sau doar a lua). Aceasta abilitate este cea care creeaza echilibru sau in lipsa, dezechilibru.

A doua etapa este sa lucrezi la propria stima de sine. Trebuie sa stii ca meriti, cat meriti si cat valorezi.

Ceea ce ne impiedica sa putem primi, indiferent daca in acest moment suntem Donatori sau Acaparatori, este paradoxal acelasi lucru: propriile dificultati de a ne evalua cat meritam si cat valoram. Acesta este punctul in care de naste dezechilibrul, fie intr-o relatie personala, fie profesionala. Problemele de putere apar, atunci cand ambele persoane insista sa Donatori tot timpul, intrucat cel care da controleaza cantitatea, momentul, fluxul si directia in care se duce energia intr-o relatie. 

Si iata, doi pasi care tin doar de noi. Integral. Si care ne pot imbunatati radical calitatea relatiilor, iar in locul frustrarilor putem castiga un sentiment placut de implinire. Permite-ti atat sa dai cat si sa primesti. Alege-ti partenerii care participa cu energie in relatie si invata sa te bucuri de acest schimb minunat si subtil de energie, care in cele mai rafinate cazuri se transforma in sinergie. 

Daruieste intotdeauna cu inima dechisa, fara sa ai asteptari, dar lasa deschisa si dorinta fireasca de a primi. O relatie este un flux de energie in dinamica. Nu este un troc, nu este o negociere. Este un dans. Echilibru si armonie in miscare. 

Fotografie de Fabian Oefner

Bine, rau sau altceva

De multe ori, modul in care influentam un rezultat sta in mici detalii. 

Cuvinte folosite. Etichete. Judecati. Catalogare mentala. Semnificatia cu care investim o intamplare. Pozitia in care ne amplasam fata de o situatie si un rezultat. 

Si din acel mic moment energetic, toata constructia se prabuseste. Fie ea o dorinta, un obiectiv sau o relatie.

Pentru a putea controla un rezultat, avem nevoie sa incetam sa mai etichetam lucrurile, oamenii, gandurile, actiunile si dorintele noastre cu bune si rele. In momentul in care etichetam o dorinta ca fiind buna, declansam existenta simultana a celuilalt capat care este "rau".

Ne atasam de partea "buna" si incepem sa "luptam", sa "rezistam" impotriva capatului "rau". Ii daruim dorintei noastre semnul plus egal bine,  iar opusului semnul minus egal rau. Cu cat investim mai multa incrancenare in plus cu atat minusul devine mai atras de acesta. Iar noi ne vom trezi penduland intre atasamentul nostru si indoielile produse de opusul lui.

Am creat astfel doua tabere, doar impartind tricouri albe cu bine si tricouri negre cu rau, si tinand evident cu "albii". Si totusi? Exista si o alta varianta?

Raspunsul este da. Ridicandu-ne deasupra acestei competitii, si permitand sa castige cel mai bun, acesta va fi de fapt cel mai bun rezultat pentru noi. Acceptand rezultatul ca pe o experienta care ne va imbogati oricum, eliminam tendinta noastra de a manipula. Acceptand orice rezultat, ne pune automat in pozitia de a putea alege rezultatul. Pentru ca nu mai pendulam intre bine si rau ci ne aflam deasupra lor.

Traim intr-o realitate iluzorie a lumii materiale. Tot ce are un corp material, pare real. Si totusi, panoul de comanda nu se afla la acest nivel. Atunci cand intelegem ca noi si constiinta noastra suntem mult deasupra materialului, vom putea incepe sa influentam realitatea din jurul nostru. 

Pentru asta trebuie sa ne ridicam deasupra iluziei. Deasupra emotiilor. Deasupra dorintelor. Deasupra gandurilor. De acolo, realitatea fizica e maleabila. Tu alegi cum va arata cu puterea vointei.

Iar perspectiva e diferita. Cand stai jos si materia are putere, o stanca ce vine catre tine te striveste. Atunci cand stai deasupra, poti dirija stanca sa cada unde vrei.

E simplu, dar nu e usor. Ne supunem prea adesea emotiilor si mai ales emotiilor produse de propriile ganduri, in loc sa ne suflecam manecile si sa hotaram cum vrem sa arate realitatea noastra. 

Fii propriul tau model

Relatiile noastre sunt o alta modalitate de a ne descoperi in raport cu o alta fiinta. Ne cream de multe ori un invelis din elementele care credem noi ca i-ar placea celuilalt si mascam trasaturile adevarate sub un strat de machiaj. Innabusim niste reactii, pe care le intoarcem insper noi ca pe niste arme si incercam sa le anihilam, sa le procesam. 

Dar, organismul nostru nu e pregatit pentru atat de multa lipsa de iubire. Si celulele sale se intoxica rand pe rand. 

Devenim pe de o parte din ce in ce mai falsi si cream mici nise prin care sa eliminam cu cat mai multa forta, negativul din noi. Fie in izbucniri virulente, fie intr-un aspect fizic deteriorat, fie prin gandurile cenusii care alearga pe o roata invizibila, fara oprire.

Nimic nu pare ca se va indrepta vreodata, artificialul isi construieste un castel in noi si isi afiseaza o firma ca sa ne impace cu "normal". Frustrarea de a ceda din tine tot timpul, este cel mai periculos combustibil pentru greseli. Pentru inraire. Pentru autopedepsire in toate formele. Mergi pe langa tine, desi te mutileaza, pentru ca ai credinta ca daca reactionezi cum simti, faci cum crezi, esti tu, ceilalti nu te vor mai "recunoaste", nu te vor mai "placea". Ajungi sa crezi ca platind cu tine insuti e un troc pana la urma cinstit pentru a fi acceptat, pentru a merita sa fi, pentru a face pe plac celorlalti. 

Si vine o zi in care cei din relatiile tale nu mai sunt multumiti cu imaginea ta, platita cu marele pret al frustrarilor tale. Si nu ii intelegi. Daca faci ce crezi, daca faci pentru tine, vei fi considerat egoist si nu meriti sa faci parte din relatie. Daca faci pe placul lor, nu va fi de ajuns. Cum se poate strapunge aceasta dilema? 

Pentru a sti ce meriti de la viata si de la o relatie, trebuie sa te cunosti, respecti, iubesti pe tine mai intai. Sa stii ca meriti, sa te astepti la tot ce meriti si sa stii sa primesti. Daca esti in cautarea cuiva care sa te iubeasca fara ca tu sa te iubesti mai intai, din acea relatie va lipsi intotdeauna ceva. Vei lipsi TU. Pentru ca neurmandu-ti inima, nu vei avea ocazia de a te construi pe tine, de a te implini pe tine, de a fi tu. Vei fi intotdeauna cel care face pe plac, cel care sare in ajutor, cei care striga dupa atentie, cel care neavand un EU in care sa investeasca, traieste portiuni din vietile altora. Dar, din acest mozaic se va destrama pe masura ce fiecare personaj isi va lua piesele si va pleca. 

In urma, ramane golul. Nimicul. Vidul. Ramane frica de a descoperi ca nu e nimic. Totul e dat. Totul e vant. 

In locul servitorului care se serveste pe tava oricui doreste si oricui nu doreste, alege sa te construiesti pe tine. Sa te descoperi. Sa te intelegi. Sa te respecti. Alege sa fi cale de urmat pentru altii. Asa nu vei fi nevoit sa spui altora cum sa fie, cum sa se comporte, cum sa te asculte. Te vor urma singuri, te vor admira. Le vei fi model. 

Dar mai intai trebuie sa iti fi model tie insusi. 

Photo: Mirrored reflection by Lotta

Toate diminetile lumii

Te-ai gandit oare ca pentru a incepe o dimineata noua, nu ai nevoie de nici un motiv? Nu ai nevoie sa dai nici un examen, nu esti supus nici unui test. Nu ai nevoie de avere, nu ai nevoie de studii. De titluri sau proprietati. 

Dimineata vine la tine oricine ai fi. Dimineata se naste in ochii tai. Lumina se strecoara din intuneric si iti asterne dimineata la picioare. Pe masura ce faci primii pasi, dimineata te invaluie si te insoteste. Dimineata are rabdare cu tine, sa-i sorbi energia, sa iti intinzi privirea in zare, sa adulmeci aerul zilei ce va veni. 

Dimineata trebuie gustata, trebuie imbracata asemenea unui voal. Lumina trebuie sorbita incetul cu incetul si muzica diminetii are o ordine anume de a pune stapanire pe tacere. Mai intai se trezesc pasarile mari, care traseaza in inalt liniile mari ale zilei la primele scantei de lumina. Apoi vin turturelele cu ciripitul lor marunt si colorat, plin de detalii. Cateii si pisicile fac si ele ochi si totul se trezeste treptat - treptat la viata. 

Daca am trai intr-o lume microscopica am auzi poate sunetul fotonilor care sparg invelisul intunericului. Am auzi zgomotul picaturilor de roua cazand in iarba. Am auzi pamantul uscandu-se in soare. Am auzi norii chemandu-si picaturile de apa inapoi din tarana. Din tacerea noptii s-ar naste sunetul sevei urcand in turnul copacilor. Fosnetul frunzelor sub cantecul pasarilor. Firul de iarba intinzandu-se somnoros catre cer. Si sfiala florilor inaintea primei bai de soare. 

Fiecare dimineata ti-e cunoscuta. Si totusi nici o dimineata nu e la fel. In fiecare dimineata esti acelasi si totusi esti altcineva fata de ieri.

Lasa-te invaluit de fiecare dimineata. Primeste-i muzica, soarbe-i energia, lasa-te scaldat in lumina proaspat nascuta. Ofera-i atentie. Ofera-i zambetul tau. Ofera-i o intentie pe care sa o duca universului. Ofera-i acel minut de liniste in care ea sa se poata aseza in sufletul tau. 

Traieste-le, caci "toate diminetile lumii se duc pe un drum fara intoarcere", nu-i asa ? Dar toate diminetile trec prin tine. 

In bucla timpului

Ne e greu sa ne realizam ca totul in jurul nostru, la un moment dat, sta intr-o balanta perfecta. Ca la fel de usor ar putea sa se dezechilibreze intr-o fractiune de secunda, iar noi sa fim pusi in situatia de a gestiona o multitudine de factori necunoscuti pana atunci. Am fi pusi in situatia de a fi coplesiti. Depasiti. Uneori aceasta lectie ni se serveste brusc, fara introducere. Iar asta ne lasa dezarmati. Pana cand invatam ca echilibrul il generam noi. Mai intai in interior.

Atunci cand ne schimbam, cand evoluam, cand suntem pregatiti pentru o noua etapa, in jurul nostru se intampla un cutremur. Spatiul nostru, realitatea noastra se re-aseaza. Si undeva, pe acest drum, exista o senzatie de haos. Fireasca. Toate celulele noastre se reinventeaza in cautarea unui nou echilibru.

In aceasta trecere, ne e greu sa admitem existenta acelei granite intre benefic si toxic, intre normal si patologic, intre exact cat trebuie si prea mult. In psihologie diferenta intre oamenii sanatosi si cei care au o problema este doar  cantitatea de emotii, sau intensitatea unei emotii, pe care toti oamenii le traiesc in doze moderate. Ceea ce nu constientizam noi este ca toti manifestam intr-o oarecare masura (considerata normala) aceleasi simptome ca si “bolnavii”, diferenta constand doar in cantitate, in proportii si intensitate. In medicina, o substanta, chiar naturala, de exemplu veninul, sau un drog, sau anti-oxidantii, sunt benefice intr-o anumita cantitate, sau un amestec este bun in anumite proportii, dupa care devine toxic si iti poate periclita viata.

Acelasi lucru, la un nivel mult mai profund si intim se intampla cu relatiile. Intr-o relatie, il inspiri pe celalalt cu totul. Zi de zi. Gand de gand. Stare de stare. Emotie de emotie. Atunci cand esti in echilibru, doza de celalalt este benefica. Sistemul tau “imunitar” poate transforma exact ca in cazul nutrientilor din alimente, ceea ce ai tu nevoie. Cresti si te dezvolti. Cand echilibrul s-a pierdut din nici nu mai conteaza ce motiv, dozele devin nocive si nu fac decat sa mareasca dezechilibrul. Obisnuinta, dependenta si atasamentele te imping sa iti obtii in continuare doza din celalalt. Dar nu mai e un proces organic si frumos. Ci un proces de vanatoare, de devorare, o reactie de aparare in fata propriului dezechilibru. Si pentru ca nu mai ai la dispozitie un schimb natural, incepi sa te hranesti cu suferinta celuilalt. Pe care esti dispus sa i-o produci chiar tu.

Suntem dispusi sa intelegem rational tot ce este in jurul nostru, toate rationamentele stiintifice ni se par logice, atata timp cat raman la un nivel abstract in raport cu noi. Atata timp cat nu ni se intampla noua. Din acel moment obiectivitatea noastra se dizolva. Negarea, neacceptarea, neiertarea, toate rezistentele noastre ne fac din ce in ce mai toxici. Devenim toxici chiar si pentru noi insine. Pana cand, neprelucrata, neprocesata, ne-acceptata, schimbarea si dezechilibrul produs de ea se va transforma intr-un vid care va atrage o noua relatie. Cu acelasi tipar. Iluzia noului echilibru, vine doar din iluzia cunoscuta a sigurantei. Ceea ce se intampla cu adevarat este ca in acel moment, timpul face o bucla. 

Cum schimbam lumea?

Multa vreme am crezut ca trebuie sa fac ceva pentru a schimba lumea. Simteam nevoia de o schimba in bine. 

Mi-am dat seama dupa un timp, ca misiunea mea nu era sa schimb lumea. 

Misiunea mea era sa ma schimb pe mine. Sa ma cunosc atat de bine, incat sa pot schimba realitatea din jurul meu, calitatea oamenilor si a vietilor lor, schimbandu-ma doar eu.

Credinte limitative. Stim cu totii ca trebuie sa renuntam la ele, pentru ca ne opresc si ne limiteaza cresterea. Si totusi avem nevoie de niste principii si un set de credinte cu care sa ne cream realitatea din jur. Ceea ce putem face, este sa inlocuim vechiul set de principii cu care mintea noastra era programata, aliniindu-ne cu unele care sa ne foloseasca la binele nostru cel mai mare - care este intotdeauna in armonie cu binele celorlalti.

Misiunea noastra este de a re-programa mintea de la credintele limitative si mecanismele inconstiente, astfel incat sa ne ridicam deasupra mecanismelor vechi, limitative, care ne-au creat pana acum realitatea. Pe masura ce le inlocuim una cate una, si ne apropiem de o constiinta mai inalta, vibratia noastra creste. Orice crestere a vibratiei are efect imediat in reorganizarea realitatii din jurul nostru - a noii realitati. Acesta este mecanismul simplu prin care ne putem implini misiunile. 

Ce se intampla insa, cu cei care nu-si "updateaza softul" si raman cu programele vechi, limitative? Zi de zi interactionam cu multe persoane, aflate pe diferite nivele de constiinta. Si totusi, cum se face ca, pentru aceia care aleg un nivel al constiintei mai inalt, credintele celor cu vibratie mai joasa nu interfereaza cu realitatea lor? 

Experientele noastre fiind integral subiective, exista atatea versiuni ale realitatii, exact cate fiinte umane exista. Pe masura ce vibratia si nivelul nostru de constiinta creste, experimentam o versiune mai “inalta” a realitatii, care include toti oamenii pe care ii cunoastem. 

In momentul in care intalnesti un om si nu iti place cum se manifesta in jurul tau, ai doua variante:

1. Ii ceri direct sau indirect, activ-agresiv sau pasiv-reactiv, sa se schimbe

2. Te schimbi tu, ridicandu-ti nivelul de constiinta si vibratia

Ce se intampla in prima varianta? Incercand sa rezolvi o problema, te aliniezi cu problema si te concentrezi pe ea. Cu cat iti doresti mai mult sa o schimbi, cu atat creezi mai multe probleme. Interlocutorul tau va simti ca ai introdus elementul forta, ca vrei sa ii impui o anumita reactie, conduita sau mod de a gandi. Automat, se declanseaza rezistenta si efortul de a conserva setul propriu de credinte. Aceasta varianta nu va functiona niciodata bine.

In a doua varianta, tu esti cel care isi schimba “frecventa”. Cresterea nivelului de constiinta iti permite sa te ridici deasupra problemei si sa te aliniezi cu solutia. Un nivel mai inalt al constiintei, acceseaza o versiunea superioara a celui cu care interactionezi. Pentru a putea comunica cu tine, isi va creste automat vibratia la nivelul tau. Vei sti imediat daca ti-ai ridicat suficient de mult nivelul de constiinta fata de o anumita persoana, pentru ca vei observa schimbari semnificative in comportamentul lui sau al ei, direct, cu tine, fara ca persoana respectiva sa fi facut vreo schimbare si fara ca tu sa ii fi cerut sa se schimbe. Tu esti cel care ai facut schimbarea. 

Nivelul tau de constiinta determina calitatea reactiei celuilalt si calitatea interactiunii. “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” - spunea Ghandi. Doar asa putem schimba realitatea din jurul nostru, si intr-un final lumea.

Prima si cea mai importanta misiune a noastra este sa ne cunoastem, sa ne dezvoltam, sa traim dintr-un punct mai inalt al constiintei. Astfel, cei din jurul nostru vor fi si ei chemati sa creasca pentru a ne putea reflecta cu acuratete. Cea mai inalta vibratie o are iubirea. Tot ce nu este iubire are o vibratie mai joasa. Aici intra desigur frica, gelozia, furia, frustrarea, judecatile, indoielile…si multe altele.

Cum putem insa trece de la o vibratie mai joasa la una mai inalta?

Nu exista o singura tehnica, nu exista retete sau pastile de crescut vibratia. Este o calatorie a fiecaruia in lumea gandurilor proprii. Este intradevar dificil sa treci de la ganduri care provoaca furie la ganduri care aduc iubire. Din fericire, exista totusi o “strategie” care ne permite sa renuntam imediat la furie si la alte emotii de vibratie joasa si sa accesam vibratia mai inalta a iubirii. 

Aceasta tehnica este iertarea. Iertarea este o forma de eliberare. Cand te ierti pe tine sau pe altul, eliberezi vibratia joasa a emotiei care insoteste povestea respectiva. In mod natural vibratia ta creste si te amplaseaza intr-o stare de constiinta inalta si automat intr-o versiune a ta superioara.

De aici, din acest punct, realitatea este diferita. Esti la un alt nivel. Culmea este ca nu trebuie sa cedezi nimic. Aceste stari de constiinta sunt accesibile de fiecare data cand alegi iubirea in locul satisfactiei de moment  promisa de oricare din emotiile joase. Foloseste-le. Alege cu inima. Lasa versiunea ta cea mai buna sa faca alegerile. 

Photo by Deborah Tindle

Remember: Profetiile de la Celestine

Cu foarte multi in urma, imi cadea in mana o carte. Nu mai tin minte exact cine a fost mesagerul care mi-a adus-o, dar tin minte puterea cu care aceasta carte a deschis in mine, multe porti. Senzatii, simtiri, trairi pe care le banuiam, le stiam, le simteam, dar nu le putea defini, se transfomau in cuvinte, informatii si imagini. In certitudini. 

Intre timp, multe dintre revelatiile de atunci au devenit parte din viata de zi cu zi. Au devenit "banalitati". Dar mie mi-au revelat noi si noi sensuri. Am regasit-o astazi, si pentru ca nu cred in “intamplare", am decis sa v-o reamintesc si voua. 

Este vorba despre “Profeţiile de la Celestine”, scrisa de James Redfield.

Profetiile de la Celestine, au fost descoperite intr-un manuscris in limba aramaica, la Templele Ceresti (Celestine) din Peru. Limba aramaica este aceeasi in care a fost scrisa o parte din Vechiul Testament. Manuscrisul dateaza de la 600 I.Hr. si prezice transformarile uriase care se vor intampla in societatea umana. In principal, este vorba despre renasterea constiintei, ca experienta nu religioasa ci spirituala. Manuscrisul este impartit in mai multe parti, fiecareia corespunzandu-i o viziune, o intuitie, o profetie. 

Iata cele unsprezece viziuni. 

De cate ori nu v-a iesit in cale o persoana, necunoscuta sau cunoscuta pe care nu ati mai vazut-o de mult, exact in momentul in care aveati cea mai mare nevoie de ea. Ca si cum persoana respectiva ar fi avut misiunea de a va ajuta exact in acel moment. De cate ori, cand lucrurile pareau fara solutii, cand peretii si tavanul se strangeau in jurul vostru, nu s-a deschis brusc o usa iar solutia era chiar acolo? De cate ori, la marginea unei etape, nu a aparut un semn, un ghid care sa ne arate unde sa punem piciorul pe o treapta mai sus?

1. MASA CRITICA

Prima viziune apare atunci cand ajungem la o masa minima de oameni, care descoperim că traim într-o lume profund misterioasa, plin de coincidențe neasteptate si intalniri sincrone care par a fi destinate, programate, ca si cum viata ne-ar fi condusa de o forta inexplicabila. Aceste coincidente anunta primele existenta a ceva spiritual, dincolo de ceea ce este vizibil. Apare un sentiment al misterului impreuna cu o cunoastere transmisa intr-o clipa revelatoare, cunoastere dupa care incepem sa alergam si sa ne-o dorim prezenta in fiecare clipa.

 ~~~

De cate ori nu ati avut surpriza placuta sa observati ceva din zona invizibilului si peste cateva clipe, timp care nu ati stiut daca sa spuneti cu voce aptare sau nu, altcineva sa mentioneze acelasi lucru? De cate ori nu v-ati intalnit cu persoane care pareau sa recite din gandurile voastre? De cate ori nu ati rezonat cu cei din jur fie in modul vorbit, scris sau facut? De cate ori nu ati observat ca sunt din ce in ce mai multi aceea care au preocupari de a se dezvolta, preocupari spirituale in toate formele de la nutritie, la sport sau in zona sufleteasca si asta v-a bucurat enorm?

2. IMAGINEA UNEI LUMI NOI

Pe masura ce mai multi se trezesc, vom crea o viziune complet noua asupra lumii - redefinind universul ca fiind ceva plin de energie si sacru. Constientizarile noastre sunt puse intr-un context mai larg. Ne dam seama ca viata inseamna mai mult decat supravietuire si confort, inseamna o calatorie spirituala. 

~~~

De cate ori nu am folosit gandirea pozitiva, pentru a indeparta frica? De cate ori iubirea nu ne-a protejat sau i-a protejat pe cei dragi? De cate ori am simtit o energie perfect compatibila cu a noastra ca pur si simplu ne ridica? De cate ori nu am facut un gest frumos si am primit energia recunostintei la schimb?

3. TOTUL ESTE ENERGIE

Vom descoperi ca totul în jurul nostru, toată materia, consta din si provine dintr-o energie divina pe care am inceput sa o vedem si sa o intelegem. Prima cale prin care incepem sa percepem totul ca fiind energie este cultivarea sensibilitatii la perceptia frumusetii. Frumusetea nu inseamna standarde facute de altii, inseamna ceea ce simti tu in apropierea divinului din fiecare particula de energie.

~~~

Ati asistat desigur, implicati sau din pozitia de observatori, la multe tipuri de agresiune. Verbala, fizica, din priviri, atitudine sau gesturi. Combinatii. Va amintiti poate din ambele parti, cum v-ati simtit. In postura de agresor, privire taioasa si dura, muschii incordati, corpul usor aplecat catre celalalt, gesturi sacadate, voce metalica. Din partea cealalta, senzatia ca te lovesti de un zid, apasare, dorinta de a pleca, furie, umilinta, frica. De fapt miza luptei era energia. Dominantul este cel deconectat de la sursa de energie a universului si care se alimenteaza cu energia altor oameni.

4. LUPTA PENTRU PUTERE

Oamenii s-au simtit mereu nesiguri si deconectati de la această sursa sacra, si au incercat sa ia energie dominandu-se unii pe altii. Această lupta este cauza tuturor conflictelor. Lumea este vazuta ca o imensa competitie pentru energie si prin urmare putere. Cel care controleaza energia, detine puterea. Si totusi, a trai permanent pe un camp de razboi, nu e nici o placere. Evolutia inseamna a gasi alte surse mai inalte de energie, regenerabile si nelimitate. 

~~~

Cei multi care simt nevoia de a explora, de a se dezvolta, de a creste, de a-si gasi misiunea, de a cauta sa fie mai  buni si mai buni in fiecare zi, sunt aceia care au inteles ca fiecare are dreptul la o cantitate nelimitata de implinire. Nu e nevoie sa furam energia altcuiva pentru a ne hrani. E nevoie doar sa ne re-conectam la energia universului. 

5. CONECTAREA CU TOT CE E IN JUR

Singura solutie este de a cultiva o reconectare personala cu divinul, o transformare mistica care ne umple cu energie nelimitată si dragoste, ne extinde perceptia asupra frumusetii si ne ridica printr-o auto-conștientizare puternica. 

~~~

De cate ori nu ati trait incrancenarea de a tine toate lucrurile sub control. Si de cate ori, exact acele lucruri pe care credeati ca le controlati cel mai tare, v-au scapat de sub control? Sau pentru ca ati dorit un anume rezultat si nu v-a iesit in mod repetat, ati renuntat. Iar cand ati renuntat la acel rezultat anume, ori s-a realizat, ori s-a realizat ceva si mai bun?

6. CURATAREA TRECUTULUI

De-a lungul vietii interpretam mai multe roluri. Cele mai importante sunt cele de: intimidator, interogator, distant si bietul-de-mine. Daca reusim sa le constientizam si sa le transcendem, putem elibera propriile noastre tipare de control din trecutul mostenit și putem descoperi un adevăr al nostru, o misiune, pentru care noi suntem aici. Iar impartasind-o, ajutăm omenirea să evolueze spre acest nou nivel al realitatii. 

~~~

Daca facem acel lucru pentru care avem chemare, acel lucru care ne face intregi, care ne umple de energie si prin care simtim ca putem sa aducem o contributie acestei lumi, nu ne vom rataci niciodata. Intuitia ne va ghida catre toate resursele de care avem nevoie pentru asta. 

7. ANGAJAREA IN FLUX

Urmarindu-ne misiunea, putem avea parte de intuitie care sa ne arate exact unde sa mergem si ce sa facem, iar dacă atitudinea noastra va fi pozitiva pe tot parcursul acestui proces, vom genera un flux de coincidente care sa deschida usile astfel incat misiunea noastră să se manifeste. Nu e suficient sa simti iubire din cand in cand. Iubirea trebuie lasata sa intre, repetata si abia apoi manifestata in exterior. 

~~~

Suntem pregatiti atunci cand vedem relatiile dintre noi si ceilalti ca un mod de a potenta energia si nu de a muta energia de la unul la celallat. Evolutia noastra se opreste in momentul in care se instaleaza dependenta de o alta persoana. De multe ori, te ve trezi in postura de lider. Atata timp cat vei conduce pentru ca intuitia ta este cea mai puternica in acel moment, fara sa te indragostesti de puterea ta asupra celorlati, esti pe drumul cresterii tale. Atata timp cat vei renunta sa iti alimentezi ego-ul si vei simti cand sa predai stafeta cuiva care are mai multe de spus in acel moment, vei creste.

8. ETICA PERSONALA

Suntem pregatiti atunci cand dam energie din postura de lideri, constienti fiind ca ceilalti te sustin cu energie, cand suntem capabili sa predam stafeta si sa alimentam cu energie, atunci cand altul se afla la conducere. Si asta este valabil pentru toate relatiile noastre. Trebuie sa fi capabil sa primesti si sa dai energie. Sa intelegi cum se construieste energia. 

~~~

De cate ori nu vi s-a intamplat sa dati ultimii vostri bani cuiva care avea mare nevoie, iar in secunda urmatoare sa primiti mai multi de altundeva, intr-un mod neasteptat? De cate ori nu vi s-a intamplat sa ajutati pe cineva, fara sa ii cereti nimic in schimb, uneori chiar persoane necunoscute? Iar apoi in perioada urmatoare, aparent fara nici o legatura sa vi se intample numai lucruri bune care v-au deschis noi si noi oportunitati? 

9. O NOUA CULTURA 

Cea mai puternica profetie spune ca in viitor oamenilor le vor fi satisfacute toate nevoile. Nivelul de constienta va fi atat de ridicat incat atunci cand se vor intalni doua persoane, vor sti din campul energetic al fiecaruia, semnificatia intalnirii lor. Manipularile si tentatia de furt energetic vor fi demascate usor si vor disparea. Principiul universal care va fi activat,  este acela pe care se bazeaza de mii de ani biserica. Atunci cand daruim, primim inapoi. In momentul in care vom darui constant, se va intoarce catre noi, mai mult decat dam noi.

~~~

Cu siguranta daca nu sunteti creatorul unei comunitati, sunteti parte din una sau mai multe grupuri de oameni carora le plac aceleasi lucruri, care fac aceleasi lucruri, cauta aceleasi raspunsuri, functioneaza dupa aceleasi adevaruri.

10. MENTINEREA VIZIUNII COLECTIVE

Dincolo de misiunea personala, ne-am nascut in aceleasi timpuri pentru ca avem o misiune colectiva de indeplinit.

~~~

Am gasit cu totii de-a lungul timpului diverse metode de a ne mentine pe calea viziunii si misiunii noastre personale sau de grup. Prin intelepciunea de mii de ani, am aflat ca puterea mintii poate in mod misterios modifica viitorul. Am numit-o  credinta, gandire pozitiva, puterea rugaciunii. Si totusi, asta s-a intamplat la nivel personal, in familii si grupuri mici, in privat. Ceea ce se intampla acum este expansiunea acestei puteri in public si la constiinta de masa.

11. PUTEREA INTENTIEI COLECTIVE

Un ideal colectiv poate mobiliza cantitati imense de energie. Intentia este purtatoare de energie, rugaciunea, credinta si actiunea intru acestea sunt forte creatoare de o putere imesa. Atunci cand ne conectam unii cu ceilalti printr-un ideal, puterea creste exponential. De aici, se aduna toate resursele pentru ca acest ideal sa se materializeze la scara mare. Sa devina realitatea din jurul nostru.

~~~

Poate e un moment de bilant personal si colectiv al ultimilor unsprezece ani. Va las pe voi sa descoperiti mesajele personale si recunoasteti locul unde va aflati si locurile care va mai dau din cand in cand de furca. Dar si sa recunoasteti cat de mult ati parcurs pe acest drum frumos, pe care se intampla sa mergem cu totii, impreuna.  

Pentru cei care doreresc, cartea se gaseste in librarii.

Pentru cei care prefera filmul il gasesc pe http://www.filmeonline3d.ro/the-celestine-prophecy/

• Trailer
• Server 1
• Server 2