Fii propriul tau model

Relatiile noastre sunt o alta modalitate de a ne descoperi in raport cu o alta fiinta. Ne cream de multe ori un invelis din elementele care credem noi ca i-ar placea celuilalt si mascam trasaturile adevarate sub un strat de machiaj. Innabusim niste reactii, pe care le intoarcem insper noi ca pe niste arme si incercam sa le anihilam, sa le procesam. 

Dar, organismul nostru nu e pregatit pentru atat de multa lipsa de iubire. Si celulele sale se intoxica rand pe rand. 

Devenim pe de o parte din ce in ce mai falsi si cream mici nise prin care sa eliminam cu cat mai multa forta, negativul din noi. Fie in izbucniri virulente, fie intr-un aspect fizic deteriorat, fie prin gandurile cenusii care alearga pe o roata invizibila, fara oprire.

Nimic nu pare ca se va indrepta vreodata, artificialul isi construieste un castel in noi si isi afiseaza o firma ca sa ne impace cu "normal". Frustrarea de a ceda din tine tot timpul, este cel mai periculos combustibil pentru greseli. Pentru inraire. Pentru autopedepsire in toate formele. Mergi pe langa tine, desi te mutileaza, pentru ca ai credinta ca daca reactionezi cum simti, faci cum crezi, esti tu, ceilalti nu te vor mai "recunoaste", nu te vor mai "placea". Ajungi sa crezi ca platind cu tine insuti e un troc pana la urma cinstit pentru a fi acceptat, pentru a merita sa fi, pentru a face pe plac celorlalti. 

Si vine o zi in care cei din relatiile tale nu mai sunt multumiti cu imaginea ta, platita cu marele pret al frustrarilor tale. Si nu ii intelegi. Daca faci ce crezi, daca faci pentru tine, vei fi considerat egoist si nu meriti sa faci parte din relatie. Daca faci pe placul lor, nu va fi de ajuns. Cum se poate strapunge aceasta dilema? 

Pentru a sti ce meriti de la viata si de la o relatie, trebuie sa te cunosti, respecti, iubesti pe tine mai intai. Sa stii ca meriti, sa te astepti la tot ce meriti si sa stii sa primesti. Daca esti in cautarea cuiva care sa te iubeasca fara ca tu sa te iubesti mai intai, din acea relatie va lipsi intotdeauna ceva. Vei lipsi TU. Pentru ca neurmandu-ti inima, nu vei avea ocazia de a te construi pe tine, de a te implini pe tine, de a fi tu. Vei fi intotdeauna cel care face pe plac, cel care sare in ajutor, cei care striga dupa atentie, cel care neavand un EU in care sa investeasca, traieste portiuni din vietile altora. Dar, din acest mozaic se va destrama pe masura ce fiecare personaj isi va lua piesele si va pleca. 

In urma, ramane golul. Nimicul. Vidul. Ramane frica de a descoperi ca nu e nimic. Totul e dat. Totul e vant. 

In locul servitorului care se serveste pe tava oricui doreste si oricui nu doreste, alege sa te construiesti pe tine. Sa te descoperi. Sa te intelegi. Sa te respecti. Alege sa fi cale de urmat pentru altii. Asa nu vei fi nevoit sa spui altora cum sa fie, cum sa se comporte, cum sa te asculte. Te vor urma singuri, te vor admira. Le vei fi model. 

Dar mai intai trebuie sa iti fi model tie insusi. 

Photo: Mirrored reflection by Lotta

Impression Management (2)

Nu e nimic rau in a vrea sa arati partile tale frumoase si bune, si sa ascunzi ceea ce e mai putin placut vederii. Nimeni nu vrea sa vada partea ta intunecata.

Si totusi, poate fi destul de obositor sa fi manager tot timpul. Manager al tuturor impresiilor pe care ceilalti le au despre tine. La un moment dat, cineva te va prinde cu garda jos, sau, si mai probabil, iti va inscena un zvon sau va picta o imagine in care chipul tau va parea desprins dintr-o pictura de Hieronymus Bosch (celebru prin accentuarea unei trasaturi umane, de obicei grotesti). Nu conteaza modul in care lectia se va intoarce la tine. De obicei, se va intoarce atunci cand esti chiar nevinovat si va masca prin revolta pe care o simti, adevarata semnificatie a „notei de plata”.

Si daca acest joc al managementului impresiilor este unul periculos sau obositor, mai ales atunci cand diferenta pe care o afisam, este mare, comparativ cu realitatea noastra interioara, ce ne ramane de facut?

Congruenta

Ne ramane sa ne intoarcem la matematica elementara. Si sa descoperim cu bucurie ca notiunile abstracte care ne-au “chinuit” copilaria, se aplica in domenii considerate opuse, nu? Psihologie,filosofie, coaching,  dar mai mult, se aplica in viata noastra de zi cu zi.

Va amintiti nu-i asa conceptul de congruenta din geometrie? Două figuri care au aceeași formă și mărime, dar poziții diferite, sunt congruente. Cu alte cuvinte, din orice unghi am fi vazuti, in orice domeniu ni s-ar auzi vocea, oriunde am aparea, orice fateta a noastra ar trebui sa ne exprime astfel incat noi sa fim aceeasi, egali cu noi insine. Sa fim echivalenti cu noi. Tot timpul. Atentie! Nu e de ajunsa sa fim de aceeasi forma, dar de simensiuni mai mici sau mai mari. Nu. Trebuie sa fim exact la fel cu ceea ce vad ceilalti.

Suntem congruenti atunci cand totul se potriveste la noi. Cand cineva din exterior primeste un mesaj armonios. Nu frumos. Un mesaj in care elementele nu se contrazic intre ele. Cand expresia fetei, tonul vocii, gesturile si continutul discursului nostru spun acelasi lucru. Indiferent ca suntem veseli, tristi, preocupati sau fericiti. Cand suntem noi insine. Cand suntem autentici. Atunci suntem congruenti.

Iata cateva din cele mai frecvente greseli pe care le facem pentru a ne pastra imaginea:

1.    Nu spunem ce gandim. Pentru a nu-l supara pe cel din fata noastra. Aici intervine tacerea interpretata din partea celuilat ca fiind un fel de aprobare. Zambetul politicos, cand colturile gurii o iau in sus, in timp ce expresia ochilor ramane fidela parerii noastre reale.

2.    Nu vrem sa parem ca nu am inteles. Similara cu teama de a nu pune intrebari pentru a nu parea ca esti prost. Preferam sa lasam impresia ca stim despre ce e vorba si aprobam, dand usor din cap, in timp ce expresia fetei spune clar ca totul e neclar.

3.    Vrem sa limitam o interactiune. Preferam atunci sa dam impresia ca suntem de acord, pentru a evita o discutie in contradictoriu, care ar putea avea ca efect deteriorarea relatiei noastre cu interlocutorul. Da, da...e ceea ce spunem, in timp ce totul transmite din noi ”Da’ de unde!”

4.    Aprobam complimentele exagerate ale celorlati, chiar daca stim ca suntem mai putin decat spun ele. Ne lasam flatati si ne simtim bine ca aparem intr-o lumina mai buna decat am fi sperat. Mai mult, ne intrebam daca nu cumva chiar asa este. Si pornim cu imaginea noastra rozalie din acel punct mai departe. Transformam complimentul in imagine, adaugand un efect de stralucire. E ca atunci cand iti alegi fotografia in care arati cel mai bine, chiar daca intre timp ai facut rost de niste cearcane sau riduri.

5.    Spunem lucruri interesante fara sa le intelegem. Opinii, pareri, citate, luate de la altii (celebri sau nu), le transmitem mai departe, fara sa le intelegem sau scotandu-le din context. Vom parea interesanti daca nivelul pe care comunicam ramane cel superficial. Cu totul altceva este atunci cand rezonezi cu un articol, cu un citat, cand atinge ceva in tine care exista deja. Documentat sau nu, atunci cand ai inteles, nu te mai poate pune nimeni in incurcatura.

6.   Gandim ceva, spunem exact pe dos. Se intampla des in relatiile cu superiorii, colegii sau chiar subordonatii. Se intampla cu prietenii, cu rudele, cu necunoscutii. Nu vrem sa le ranim sentimentele, sa le retezam aripile sau sa ii facem sa ne urasca. De acord. Suntem animale sociale, nu? Si cum ramane cu ce simtim noi cu adevarat? Le facem intradevar un bine, lasandu-i sa creada ca ii aprobam?

7.   Spunem sau facem ceva pentru ca asa trebuie. Mai mult decat atat ne gasim o mie de argumente, cum ca ar fi si bine. Sa pastram o relatie care pare perfecta din exterior, sa facem intr-un anume fel pentru ca asa ni s-a spus. Sau pentru ca astea sunt conditiile pentru a obtine aprobarea sociala. Pentru ca nu suntem de capul nostru. Si mintea, saritoare, ne ajuta imediat: e chiar mai bine asa. Desi nodul din gat sau piatra din stomac, ne spune ca parca ar fi exact invers.

8.    Ne proiectam dorintele si aspiratiile asupra celorlati. As vrea ca tu sa fi modelul meu, omul in care sa am incredere 100%, sa stiu ca m-am asociat cu integritatea si sinceritatea insasi. Nu tin cont ce vrei tu, pentru mine asta esti. Ti-am facut contract de colaborare si iti spun ce trebuie sa faci, cum trebuie sa fi ca eu sa pot sa imi mentin increderea in tine. Si ai grija, in cazul in care strici imaginea pe care am creat-o in mintea mea despre tine, o sa ma dezamagesti profund si vei suporta consecintele furiei mele. Cat de egoisti sa fim sa le cerem celorlalti sa se aseze in „Patul lui Procust” pe care noi l-am pregatit cu atat grija in mintea noastra pentru ei? Si mai pretindem ca ii si iubim.

9.    Ne cautam si ne stabilm reperele doar in exterior. Suntem zilnic bombardati cu informatii si imagini ale oamenilor de succes. Domnisoare care la douazeci si sapte de ani, conduc afaceri internationale, fac multi bani si au mii de conexiuni cu oameni importanti. Domni care ne privesc din spatele costumelor Armani cu un zambet pe care scrie CEO, la doar treizeci de ani. Hmm, ce facem atunci? Ne uitam in buletin, si daca scrie ceva peste treizeci, ne dezumflam brusc si constatam ca valoarea noastra la bursa de succes, a scazut brusc. Ne spunem ca numai la programul rabla mai putem avea succes. Si ne scadem propriile standarde. Ne multumim cu putin, pentru ca nu-i asa, nu meritam mai mult. Sau incercam sa devenim un surogat al acestor modele, sa facem rost de 500 de conexiuni pe LinkedIn sau 10000 pe Facebook si cautam sa fim promovati intr-o multinationala pana la fotografia cu modelul nostru de succes. Dar daca noi avem talent la pictura? Sau la poezie? Sau la visare? Ei bine, nu conteaza! Il ingropam. Facem o inmormantare intima, fara sa spunem nimanui si fara sa ne strigam plansul dupa ceea ce ne face cu adevarat placere. Imaginea model arata prea bine.

10. Umplem sticla cu pietris si nisip si nu mai avem unde sa punem pietrele mari. Va amintiti nu-i asa, imaginea cu viata noastra ca un pahar imens de sticla in care punem pietrele mari, lucrurile importante – familia, prietenii, pasiunile noastre si apoi presaram cu pietre din ce in ce mai mici pana la nisip: munca (in cazul in care este diferita de pasiune), chestiile obligatorii, jocul social, jocurile de noroc, cunoscutii, amicii, relatiile din interes, navigatul pe internet doar pentru a ne umple timpul. La sfarsit vom avea un castel de nisip si nu o ikebana.

11.  Facem lucruri fara sens pentru noi. Facem shopping si vitrining, doar ca sa fim la moda sau sa fim vazuti in mall. Facem act de prezenta la intalniri sociale, doar ca sa fim vazuti in preajma celor importanti. Impartim complimente, asteptand sa se intoarca la noi privilegii. Facem si ne purtam asa cum se asteapta ceilalti de la noi, cum da bine, cum face toata lumea. Pierdem semnificatiile pe care lucrurile si oamenii le au pentru noi. Si ne trezim intr-o buna zi intrebandu-ne „care este drumul meu?” „cine sunt eu?” si „ cine sunt toti strainii astia din jurul meu?”.

Nu uitati ca domnisoara sau domnul din fotografie, s-ar putea sa ajunga acasa la ora zece seara, cautand cu o fata haituita ceva de mancare la un supermarket, uitandu-se cu spaima in jur sa nu fie recunoscuti. Nu uitati ca viata modelelor din poze, nu este atat de roz cum va imaginati. In spatele figurilor de succes si a banilor, sunt tot niste oameni care poate s-au refugiat de problemele si inadaptarile lor personale sau care nu mai au viata personala.

Fiecare om are o valoare intrinseca. Care nu e cotata pe Wall Street ci la bursa personala. Conteaza cum ii influentezi pe cei din jurul tau, cat timp din viata iti petreci simtindu-te bine cu tine si cu ceilalti. Cat din tine daruiesti cu adevarat lumii. Indiferent sub ce forma. Indiferent cat de neinsemnat pot parea, masurate cu ruleta succesului social, un gest, un cuvant, o privire, o imbratisare, un gand, o ora petrecuta pictand, scriind, cantand sau povestind, acestea sunt cele care conteaza la bursa personala.

De cate ori nu sunteti congruenti cu voi, si sunteti tentati sa trisati fata de voi insiva, oricat de putin, in relatia voastra cea mai apropiata, in orice relatie, sau in orice faceti, in acel moment in care nu ati ascultat de vocea voastra interioara (e adevarat ca trebuie sa fiti foarte atenti, mintea are statie de sonorizareJ), ati semnat practic o foaie prin care consimtiti ca acea lectie sa va mai fie predata o data. Bineinteles, ea nu se va intoarce in acelasi fel la voi. Va incerca alte metode, se va intoarce prin alti mesageri si in cu totul alte situatii. Dar se va intoarce, si intr-o buna zi, nu veti mai avea unde sa evadati sau sa fugiti. Va veti aseza atunci, din nou, cuminti, in banca din clasa a V-a sau a VI-a si veti invata congruenta.

Fiti voi insiva. Nu aveti cum sa gresiti.

Impression Management (1)

Impression management este procesul constient sau inconstient prin care o persoana controleaza informatiile pe care le expune despre ea insasi in interactiunile sociale, pentru a influenta in bine rezultatul perceptiei despre sine si pentru a obtine un rezultat.

Tot ce facem astazi, in cadrul vietii noastre sociale, fie intalniri de afaceri, pagina de facebook, cercul de prieteni, intalnirea cu o persoana necunoscuta, interviul pentru un job, transfera asupra noastra o presiune uriasa de a arata cat mai bine, de a avea o imagine buna, ne impune un standard al aparentelor foarte ridicat. Mintea intra pe pilot automat si isi face rapid, in fractiuni de secunda un profil cu care noi credem ca trebuie sa ne afisam in situatia respectiva. O masca mai mult sau mai putin “lucrata”, mai mult sau mai putin asemanatoare cu noi, cei reali.

Impression management sau managementul impresiilor functioneaza in ambele sensuri. Judecam si suntem judecati. Ne gandim cum am vrea sau credem ca ar vrea ceilalti sa fim si in acelasi moment ii scanam si incepem sa emitem judecati de valoare despre ceilalti.

De exemplu, la prima intalnire cu o persoana pe care nu am mai vazut-o pana atunci. Instantaneu, analizam cateva aspecte de baza despre acea persoana. Mai intai, ceea ce vedem: cati ani are, barbat sau femeie, alb, negru sau asiatic, accentul. Urmeaza ce putem deduce sau presupune in accord cu propriile noastre conceptii: cum e imbracat, cum e tuns, ce accesorii poarta pentru a-l introduce intr-o categorie sociala. Ce spune, cum spune pentru a-i stabili gradul de inteligenta si mai important(!) gradul de inteligenta comparativ cu al nostru (asa vom sti daca incepem sa-l admiram sau ne suim in capul lui cu bocancii plini de noroi!). Continuam cu cat pare de prietenos,  daca e frumos  si poate cateva date legate de preocupari , religie, valori sau orientare politica. Ca judecatori, ne permitem sa fim foarte subiectivi, iar comportamentul si atitudinea noastra isi stabilesc directia, semnul si intensitatea in acest prim moment.

Efectul de halo

Psihologia a identificat un set de factori care influenteaza prima impresie si faptul ca aceasta ramane cea mai persistenta.

Prima impresie genereaza “efectul de halo”. Primul lucru pe care il afli despre o persoana influenteaza toate celelalte informatii despre ea. De exemplu daca lista cineva ne prezinta o persoana si incepe caracterizand-o drept “fermecatoare” , iar alta cu “ cu toane”, tot ce va urma pe fiecare din cele doua liste va avea nuanta coloristica a primelor descrieri.

Prejudecata asemanarilor

Prima impresie mai poate fi influentata de “prejudecata asemanarilor”. Presupui de multe ori, corect sau foarte  incorect, ca o persoana pe care o intalnesti pentru prima data are aceleasi calitati, valori, preocupari si credinte ca si tine. Stai la intrare la un concert si coada pare interminabila. Furios, te intorci catre persoana de langa tine si iti exprimi nemultumirea “ Organizatorii astia habar nu au. Uite ce coada interminabila este. O sa stam minim 15 minute aici” asteptandu-te ca celalalt sa te sustina si sa iti impartaseasca opiniile. Neluand in considerare ca poate cealalta persoana se bucura de cele 15 minute de pauza si chiar nu se grabeste nicaieri. Isi doreste doar sa se bucure de concert si toata starea lui de spirit e invadata de acest sentiment. Doar pentru ca va aflati in aceeasi situatie nu inseamna ca aveti aceeasi parere.

Prima impresie a celorlati despre tine poate fi afectata de asemenea de aceste doua elemente. Daca ai inceput conversatia cu o gluma, printr-un efect de halo pozitiv, ceilalti pot presupune ca esti un om expansiv si vesel. Sau  daca in prima faza ai preferat sa asculti mai mult decat sa vorbesti, pornind de la prejudecata asemanarii, isi inchipuie ca esti la fel de plictisitor ca si ei.

Cum putem sa folosim aceste mecanisme astfel incat sa avem un impact favorabil asupra celor cu care ne intalnim. In special, acolo unde avem un interes major. Un angajator, un partener de business, un posibil partener de viata?

Teoriile despre “Impression Management” sunt construite in jurul premizei ca noi putem controla in totalitate modul in care suntem perceputi de ceilalti. Multe dintre elemente se regasesc in controlul limbajului non verbal, incluzand contactul vizual, gesturi, limbajul corpului, tonul vocii si expresia fetei. Asa cum spuneam intr-un post mai vechi (A fi in control), majoritatea informatiilor sunt transmise prin limbajul non verbal. Desigur, ceea ce spui are o greutate foarte mare. Dar, trebuie sa tii cont de aceste doua elemente “efectul de halo” si “prejudecata asemanarii”, daca vrei sa te prezinti in cea mai buna lumina posibila.

Uzul si uzufructul

Poti sa faci “efectul de halo” sa lucreze in avantajul tau, folosind o tactica binecunoscuta jucatorilor de bridge “ joaca-ti cartile bune”. Atunci cand te prezinti intr-un CV, cand completezi un formular, intr-un email sau intr-o scrisoare, incepe descrierea ta cu punctele tale cele mai tari. Nu le lasa la sfarsit, pentru ca astfel “efectul de halo” va lucra impotriva ta.

Pentru a contracara prejudecata asemanarii, trebuie sa ai in minte ca poate cel din fata ta, nu vede lucrurile din aceeasi perspectiva ca si tine. Fii pregatit pentru asta si nu te baza pe faptul ca are aceleasi pareri, convingeri sau apreciaza aceleasi lucruri ca si tine.

Ispita

De ce avem nevoie de managementul impresiilor? De ce nu putem fi pur si simplu noi insine? De ce trebuie sa manipulam imaginea noastra doar pentru a obtine un rezultat? Exista mai multe tipuri de abordari: cea asertiva, care evidentiaza doar lucrurile frumoase, promoveaza o imagine de sine foarte buna, doar pentru a-I face pe ceilalti sa il placa si cea defensiva, prin care sunt prezentate din start toate greselile din trecut cu explicatii si justificari, sau chiar cu minciuni.

Natura artificiala a managmentului impresiilor te poate pune in incurcatura de multe ori. Daca te pui intr-o lumina mult prea favorabila, poti avea necazuri mai tarziu cand se va dovedi ca nu esti chiar atat de briliant cum ai vrut sa pari. Sau, la polul opus, sa ai senzatia ca esti o marfa expirata doar pentru ca nu ai reusit sa scoti in evidenta adevaratele tale calitati.

Cea mai mare tentatie de a folosi managementul impresiilor ne- o ofera, evident, mediul virtual. In spatele unui cont de facebook, twitter, linkedin sau a unui blog poti sa zugravesti imaginea idilica a unei persoane perfecte, asertive, super profesioniste, cu autoritate, certificari, hartii, titluri si scoli pompoase. Numai calitati si nici un defect.

The dark side

Putem sa cadem in capcana acestei tentatii din mai multe motive. In general, nu rezistam dorintei de a parea mai buni, mai inteligenti, mai frumosi, construim o imagine pe care o admiram si ne atasam de ea, jucand un rol. Rolul pe care ni l-am dorit toata viata. Prezentam in locul nostru, aspirational, persoana care ne-am dori sa fim. O alta situatie poate fi “oglinda deformata”. Ne uitam in oglinda si in loc sa ne vedem asa cum suntem, cu bune si cu rele, ne vedem asa cum vrem sa credem ca suntem, negandu-ne cu celebrul denial, partile slabe sau defectele(un fel de photoshop care iti scoate pistruii si celulita). Sau pe principiul “Oglinda oglinjoara? Cine e cea mai frumoasa…?”

A ne dori sa aparem in ochii celorlalti mai buni decat in realitate, este un impuls instinctiv. Mai ales, ca in vremurile pe care le traim, aparentele sunt cele care fac regulile. Angajatorul nu iti mai cere CV-ul, iti cere link-ul profilului tau pe linkedin, prietenii nu te mai intreaba cine esti ci se intalnesc cu tine pe facebook. Aparentele fac pre-selectia. Actioneaza ca o sita care ii cerne pe cei care prezinta in aparenta o imagine buna de cei care fac asta. Daca nu ai o imagine beton pregatita undeva, nu existi. Si atunci managementul impresiilor poate face diferenta intre a avea un job si a fi somer, a avea un cerc social sau a fi singur.

Etica

Si totusi, cum putem folosi managementul impresiilor sa lucreze in favoarea noastra ramanand in acelasi timp fideli propriei noastre identitati:

1. Prima impresie e cea mai persistenta . Joaca-ti cartile bune la inceput! A fi sincer nu inseamna sa iti pui defectele primele. Stiind ca cel mai mare impact il are prima impresie, nu ai vrea sa nu mai afle nimeni despre ceea ce ai tu mai bun si ceea ce stii foarte bine.

 2. Nu te baza pe faptul ca ceilalti sunt ca tine. Desi exista sanse egale sa ai multe lucruri in comun cu o persoana pe care o intalnesti prima data, nu te baza pe asta. Paharul poate fi pe jumatate plin sau pe jumatate gol. Nu te baza pe jumatatea goala.

 3. Fii sincer si realist.  Pericolul oglinzii deformate ne pandeste tot timpul. Impuneti sa fi realist in descrierea ta. Nu trebuie sa cazi in extrema cealalta, sa fi prea dur cu tine insuti si sa te justifici. Fiind sincer, vei evita asteptarile celorlati create artificial si dezamagirile inutile care le insotesc.

4. Genereaza un efect de halo pozitiv. Incepe convesatia, lista sau scrisoarea cu ceva care sa creeze o stare pozitiva. Asta nu te va impiedica sa fi sincer in continuare. Vei evita doar asocierile negative care ar putea sa se propage de la un start mai putin reusit.

5. Eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca stii...Nu uita ca si ceilalti joaca acelasi joc. In situatiile in care tu esti cel care judeca, fi atent la indicii care te ajuta sa detectezi impresiile falsificate. Vei evita astfel dezamagirile legate de persoana respectiva, care pot aparea mai tarziu.

Managementul impresiilor este o arma cu doua taisuri

Atata timp cat doar constientizezi cum functioneaza mecanismele si folosesti aceste strategii doar  pentru a evita sa fi victima nevinovata a unor efecte negative care tin de modul de functionare al creierului uman, esti in siguranta. Atata timp cat iti pastrezi intentia de onestitate si sinceritate, esti in siguranta.

Atunci cand te lasi corupt de puterea, privilegiile si avantajele pe care ti le poate oferi o imagine foarte frumos zugravita, dar falsa (chiar si prin omisiune), cand incepi sa profiti de puterea ta de a manipula perceptiile, parerile si sentimentele celorlalti, cand uiti ca de fapt imaginea pe care o prezinti este doar aspiratia ta si nu esti tu cel real, esti in pericol. Atunci cand incepi sa te confunzi cu personajul creat de tine, nemairecunoscand granita dintre realitate si fictiune, esti in pericol. Nu in pericol fizic. Esti in pericol sa construiesti pe nisip. Fara fundatie. Si orice zvon, orice dezamagire pe care o produci cuiva, orice val mai maricel va sterge de pe fata pamantului castelul tau de nisip.

Pentru ca asa functioneaza lumea. Un observator superior, independent si care in general se afla muuult deasupra noastra (in analogia noastra, Luna) genereaza atat flux cat si reflux.

(va urma)