Relatiile noastre sunt o alta modalitate de a ne descoperi in raport cu o alta fiinta. Ne cream de multe ori un invelis din elementele care credem noi ca i-ar placea celuilalt si mascam trasaturile adevarate sub un strat de machiaj. Innabusim niste reactii, pe care le intoarcem insper noi ca pe niste arme si incercam sa le anihilam, sa le procesam.
Dar, organismul nostru nu e pregatit pentru atat de multa lipsa de iubire. Si celulele sale se intoxica rand pe rand.
Devenim pe de o parte din ce in ce mai falsi si cream mici nise prin care sa eliminam cu cat mai multa forta, negativul din noi. Fie in izbucniri virulente, fie intr-un aspect fizic deteriorat, fie prin gandurile cenusii care alearga pe o roata invizibila, fara oprire.
Nimic nu pare ca se va indrepta vreodata, artificialul isi construieste un castel in noi si isi afiseaza o firma ca sa ne impace cu "normal". Frustrarea de a ceda din tine tot timpul, este cel mai periculos combustibil pentru greseli. Pentru inraire. Pentru autopedepsire in toate formele. Mergi pe langa tine, desi te mutileaza, pentru ca ai credinta ca daca reactionezi cum simti, faci cum crezi, esti tu, ceilalti nu te vor mai "recunoaste", nu te vor mai "placea". Ajungi sa crezi ca platind cu tine insuti e un troc pana la urma cinstit pentru a fi acceptat, pentru a merita sa fi, pentru a face pe plac celorlalti.
Si vine o zi in care cei din relatiile tale nu mai sunt multumiti cu imaginea ta, platita cu marele pret al frustrarilor tale. Si nu ii intelegi. Daca faci ce crezi, daca faci pentru tine, vei fi considerat egoist si nu meriti sa faci parte din relatie. Daca faci pe placul lor, nu va fi de ajuns. Cum se poate strapunge aceasta dilema?
Pentru a sti ce meriti de la viata si de la o relatie, trebuie sa te cunosti, respecti, iubesti pe tine mai intai. Sa stii ca meriti, sa te astepti la tot ce meriti si sa stii sa primesti. Daca esti in cautarea cuiva care sa te iubeasca fara ca tu sa te iubesti mai intai, din acea relatie va lipsi intotdeauna ceva. Vei lipsi TU. Pentru ca neurmandu-ti inima, nu vei avea ocazia de a te construi pe tine, de a te implini pe tine, de a fi tu. Vei fi intotdeauna cel care face pe plac, cel care sare in ajutor, cei care striga dupa atentie, cel care neavand un EU in care sa investeasca, traieste portiuni din vietile altora. Dar, din acest mozaic se va destrama pe masura ce fiecare personaj isi va lua piesele si va pleca.
In urma, ramane golul. Nimicul. Vidul. Ramane frica de a descoperi ca nu e nimic. Totul e dat. Totul e vant.
In locul servitorului care se serveste pe tava oricui doreste si oricui nu doreste, alege sa te construiesti pe tine. Sa te descoperi. Sa te intelegi. Sa te respecti. Alege sa fi cale de urmat pentru altii. Asa nu vei fi nevoit sa spui altora cum sa fie, cum sa se comporte, cum sa te asculte. Te vor urma singuri, te vor admira. Le vei fi model.
Dar mai intai trebuie sa iti fi model tie insusi.
Photo: Mirrored reflection by Lotta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu