Bine, rau sau altceva

De multe ori, modul in care influentam un rezultat sta in mici detalii. 

Cuvinte folosite. Etichete. Judecati. Catalogare mentala. Semnificatia cu care investim o intamplare. Pozitia in care ne amplasam fata de o situatie si un rezultat. 

Si din acel mic moment energetic, toata constructia se prabuseste. Fie ea o dorinta, un obiectiv sau o relatie.

Pentru a putea controla un rezultat, avem nevoie sa incetam sa mai etichetam lucrurile, oamenii, gandurile, actiunile si dorintele noastre cu bune si rele. In momentul in care etichetam o dorinta ca fiind buna, declansam existenta simultana a celuilalt capat care este "rau".

Ne atasam de partea "buna" si incepem sa "luptam", sa "rezistam" impotriva capatului "rau". Ii daruim dorintei noastre semnul plus egal bine,  iar opusului semnul minus egal rau. Cu cat investim mai multa incrancenare in plus cu atat minusul devine mai atras de acesta. Iar noi ne vom trezi penduland intre atasamentul nostru si indoielile produse de opusul lui.

Am creat astfel doua tabere, doar impartind tricouri albe cu bine si tricouri negre cu rau, si tinand evident cu "albii". Si totusi? Exista si o alta varianta?

Raspunsul este da. Ridicandu-ne deasupra acestei competitii, si permitand sa castige cel mai bun, acesta va fi de fapt cel mai bun rezultat pentru noi. Acceptand rezultatul ca pe o experienta care ne va imbogati oricum, eliminam tendinta noastra de a manipula. Acceptand orice rezultat, ne pune automat in pozitia de a putea alege rezultatul. Pentru ca nu mai pendulam intre bine si rau ci ne aflam deasupra lor.

Traim intr-o realitate iluzorie a lumii materiale. Tot ce are un corp material, pare real. Si totusi, panoul de comanda nu se afla la acest nivel. Atunci cand intelegem ca noi si constiinta noastra suntem mult deasupra materialului, vom putea incepe sa influentam realitatea din jurul nostru. 

Pentru asta trebuie sa ne ridicam deasupra iluziei. Deasupra emotiilor. Deasupra dorintelor. Deasupra gandurilor. De acolo, realitatea fizica e maleabila. Tu alegi cum va arata cu puterea vointei.

Iar perspectiva e diferita. Cand stai jos si materia are putere, o stanca ce vine catre tine te striveste. Atunci cand stai deasupra, poti dirija stanca sa cada unde vrei.

E simplu, dar nu e usor. Ne supunem prea adesea emotiilor si mai ales emotiilor produse de propriile ganduri, in loc sa ne suflecam manecile si sa hotaram cum vrem sa arate realitatea noastra. 

Libertatea de a alege

Nelson Mandela este una dintre figurile marcante, care a invatat omenirea ce inseamna pacea si libertatea. Dar cati mari oameni nu si-au sacrificat libertatea pentru a ne invata ce inseamna libertate? Si mai ales libertatea de a alege. 

In ce masura insa, avem libertatea de a alege? Cat este libertate si cat este destin? Unde se afla mijlocul dintre fatalitate si control deplin? Intre fanatici religiosi si atei? Cum stim ce e bine si ce e rau? Cum putem alege intotdeauna binele? Si de ce am vrea sa il alegem doar pe el?

Sufletul nostru alege inainte ca noi sa ne nastem, destinatia noastra, unde trebuie sa duca viata pe care o traim. Dar modul in care noi vom ajunge acolo si daca vom ajunge, este doar alegerea noastra. Caile, drumurile, combinatia de experiente, timpul, CUM facem asta, sunt parte din  alegerile noastre. Noi, sufletele de dincolo de micile noastre vieti, suntem deasupra dualitatii dintre bine si rau. Pentru suflet, o experienta nu are un semn minus sau plus, indiferent cat de dureroase si intense resimtim noi ca oameni, emotiile si trairea acestora pe pamant. Sufletul nu simte nevoia de a se angaja in aceasta pendulare intre bine si rau. Nu stie sa judece. Si sa eticheteze. Binele si raul nu sunt niste coduri de bare. 

Din punctul de observator, sufletul nostru cuantifica doar experienta ca pe un pas in drumul spre destinatia lui finala. Noi atasam experientei o emotie. Ne incanta, ne face placere, ne simtim extraordinar, ne aduce satisfactie, ne bucura, ne simtim in siguranta? Punem semnul plus. E bine. Ne doare, ne raneste, ne umileste, ne jigneste, ne loveste, ne irita, ne enerveaza, ne revolta? Punem semnul minus. E rau.

Intre bine si rau, pendulam uneori o viata intreaga. In timp, societatea a inceput sa faca statistici. S-a experimentat pe nu stiu cati oameni, si este bine sa faci asa. Nu este bine sa faci altfel. Dupa legile statisticii, daca se strang 20% adepti ai unei ipoteze, aceasta devina regula. Deci, cand s-au strans 20% de fani ai unui comportament,  acesta a devenit norma. Sablon. Norma a primit semnul plus. Dintre cei 80% ramasi, cu siguranta exista macar cativa care nu pot dormi in "Patul lui Procust". Acestia vor fi inscrisi cu fierul rosu ca reprezentand "negativii". 

Intelepciunea populara are o vorba: "In orice rau exista un bine si in orice bine exista un rau". Binele nu poate exista fara rau. Ele vin la pachet. Alegand o experienta pe care noi o consideram buna, primim automat si una din partea cealalta. Cu eticheta rea. Ce inseamna asta? Ca de fapt libertatea de a alege este o iluzie? Ca suntem niste mici papusele care ne infigem propriile ace? 

Nu. Libertatea de a alege este reala. Este ceea ce noi cream din noi. Si mai ales cum. Dar pentru a ne opri din acest oscilant bine-rau, trebuie sa privim din punctul de unde sufletul nostru priveste. Alegand o experienta nu pentru ca e buna sau rea si mergand in acest fel pe mijlocul drumului, pendularea dintr-o extrema in alta isi pierde sensul. 

Mai mult, judecand un lucru, o experienta ca fiind buna, ii dam puterea de a ne face sa ne simtim rau daca o pierdem, daca nu o obtinem. Sau, chiar daca o obtinem vom avea pretentia sa nu se schimbe, pentru ca orice schimbare ne va face sa ne simtim inselati, tradati, dezamagiti, tristi. Judecand ceva ca fiind bun, ne atasam de el. Consideram ca acel ceva ne face fericiti. Fericirea noastra va depinde de acel ceva. Ceea ce inseamna ca in acel moment acceptam si semnam ca acel lucru, care ne face azi atat de fericiti, intr-o zi, ne va face tristi. Pentru ca acel lucru se va schimba, asa cum totul se schimba. 

Solutia pentru a nu trai cand intr-o extrema cand in alta, este sa renuntam la plus si minus si sa urcam un nivel. Pentru a putea avea cu adevarat ceva, trebuie mai intai sa fim dispusi sa nu-l avem. Sa acceptam ca putem sa fim fericiti si fara sa il avem. Abia atunci, cand indepartam atasamentul, vom putea iesi in afara dualitatii bine-rau. Fericirea noastra va fi alegerea noastra, va fi in noi, si nu va mai depinde de existenta sau lipsa unui “ceva” pe care noi il consideram bun sau rau. Abia in acest punct vom cunoaste libertatea. Abia dupa acest punct alegerile noastre vor fi cu adevarat libere.