Libertatea de a alege

Nelson Mandela este una dintre figurile marcante, care a invatat omenirea ce inseamna pacea si libertatea. Dar cati mari oameni nu si-au sacrificat libertatea pentru a ne invata ce inseamna libertate? Si mai ales libertatea de a alege. 

In ce masura insa, avem libertatea de a alege? Cat este libertate si cat este destin? Unde se afla mijlocul dintre fatalitate si control deplin? Intre fanatici religiosi si atei? Cum stim ce e bine si ce e rau? Cum putem alege intotdeauna binele? Si de ce am vrea sa il alegem doar pe el?

Sufletul nostru alege inainte ca noi sa ne nastem, destinatia noastra, unde trebuie sa duca viata pe care o traim. Dar modul in care noi vom ajunge acolo si daca vom ajunge, este doar alegerea noastra. Caile, drumurile, combinatia de experiente, timpul, CUM facem asta, sunt parte din  alegerile noastre. Noi, sufletele de dincolo de micile noastre vieti, suntem deasupra dualitatii dintre bine si rau. Pentru suflet, o experienta nu are un semn minus sau plus, indiferent cat de dureroase si intense resimtim noi ca oameni, emotiile si trairea acestora pe pamant. Sufletul nu simte nevoia de a se angaja in aceasta pendulare intre bine si rau. Nu stie sa judece. Si sa eticheteze. Binele si raul nu sunt niste coduri de bare. 

Din punctul de observator, sufletul nostru cuantifica doar experienta ca pe un pas in drumul spre destinatia lui finala. Noi atasam experientei o emotie. Ne incanta, ne face placere, ne simtim extraordinar, ne aduce satisfactie, ne bucura, ne simtim in siguranta? Punem semnul plus. E bine. Ne doare, ne raneste, ne umileste, ne jigneste, ne loveste, ne irita, ne enerveaza, ne revolta? Punem semnul minus. E rau.

Intre bine si rau, pendulam uneori o viata intreaga. In timp, societatea a inceput sa faca statistici. S-a experimentat pe nu stiu cati oameni, si este bine sa faci asa. Nu este bine sa faci altfel. Dupa legile statisticii, daca se strang 20% adepti ai unei ipoteze, aceasta devina regula. Deci, cand s-au strans 20% de fani ai unui comportament,  acesta a devenit norma. Sablon. Norma a primit semnul plus. Dintre cei 80% ramasi, cu siguranta exista macar cativa care nu pot dormi in "Patul lui Procust". Acestia vor fi inscrisi cu fierul rosu ca reprezentand "negativii". 

Intelepciunea populara are o vorba: "In orice rau exista un bine si in orice bine exista un rau". Binele nu poate exista fara rau. Ele vin la pachet. Alegand o experienta pe care noi o consideram buna, primim automat si una din partea cealalta. Cu eticheta rea. Ce inseamna asta? Ca de fapt libertatea de a alege este o iluzie? Ca suntem niste mici papusele care ne infigem propriile ace? 

Nu. Libertatea de a alege este reala. Este ceea ce noi cream din noi. Si mai ales cum. Dar pentru a ne opri din acest oscilant bine-rau, trebuie sa privim din punctul de unde sufletul nostru priveste. Alegand o experienta nu pentru ca e buna sau rea si mergand in acest fel pe mijlocul drumului, pendularea dintr-o extrema in alta isi pierde sensul. 

Mai mult, judecand un lucru, o experienta ca fiind buna, ii dam puterea de a ne face sa ne simtim rau daca o pierdem, daca nu o obtinem. Sau, chiar daca o obtinem vom avea pretentia sa nu se schimbe, pentru ca orice schimbare ne va face sa ne simtim inselati, tradati, dezamagiti, tristi. Judecand ceva ca fiind bun, ne atasam de el. Consideram ca acel ceva ne face fericiti. Fericirea noastra va depinde de acel ceva. Ceea ce inseamna ca in acel moment acceptam si semnam ca acel lucru, care ne face azi atat de fericiti, intr-o zi, ne va face tristi. Pentru ca acel lucru se va schimba, asa cum totul se schimba. 

Solutia pentru a nu trai cand intr-o extrema cand in alta, este sa renuntam la plus si minus si sa urcam un nivel. Pentru a putea avea cu adevarat ceva, trebuie mai intai sa fim dispusi sa nu-l avem. Sa acceptam ca putem sa fim fericiti si fara sa il avem. Abia atunci, cand indepartam atasamentul, vom putea iesi in afara dualitatii bine-rau. Fericirea noastra va fi alegerea noastra, va fi in noi, si nu va mai depinde de existenta sau lipsa unui “ceva” pe care noi il consideram bun sau rau. Abia in acest punct vom cunoaste libertatea. Abia dupa acest punct alegerile noastre vor fi cu adevarat libere.

Matematica emotiilor

Sunt convinsa ca va amintiti din vremea copilariei, sau din postura de parinti, imaginea copilului plangand in hohote pentru ca a cazut si s-a lovit. Pentru el nu exista o tragedie mai mare decat ce i s-a intamplat. 

Expresia fetei, lacrimile si strigatul de ajutor din ochii lui sunt foarte expresive. In fractiuni de secunda, odata cu scalambaielile parintilor, hohotele se transforma in ras, dar distinctia intre ras si plans ramane greu de facut. Pe parcus, micutul isi poate aminti ca el era in mijlocul unei tragedii, el de fapt plangea. Si rasul poate sa se innece din nou in plans. 

Cand eram copil aceasta imagine era descrisa plastic prin expresia "ras cu plans, balega de manz".

Cu totii experimentam in fiecare zi milioane de emotii. De la entuziasmul unei idei la tristetea neimplinirii unei dorinte, de la optimismul pe care ni-l da o reusita, la disperarea de a nu avea solutii. Intr-un moment de furie putem experimenta ura fata de un om, pentru ca a doua zi sa ii oferim ajutorul, iubirea si compasiunea noastra. Putem trece cu viteza luminii de la bucurie la tristetea, de la iubire la ura, de la entuziasm la disperare.  Fericirea si depresia, caldura si frigul, iritarea si calmul, speranta si dezamagirea, mandria si rusinea, pasiunea si indiferenta, curajul si frica, incantarea si dezgustul, sunt doar cateva dintre nuantele de pe paleta emotiilor noastre.

Se spune ca o emotie negativa cantareste de zece ori mai mult decat o emotie pozitiva. Greutatea unei emotii negative este perceputa in inventarul nostru emotional ca fiind mai mare decat cea a unei emotii pozitive. Ne amintim mai usor lucrurile neplacute decat cele placute. Pentru ca ele ne marcheaza.bsi suntem dispusi mai usor sa le atarnam de noi si sa le caram toata viata, sa nu le dam drumul. Dar asta este doar perceptia noastra. E firesc sa fie asa, pentru ca orice emotie negativa este dureroasa, se afla in contradictie cu noi, este un disconfort care ne indeamna sa o ascundem undeva in adancul sufletului si sa fugim repede catre compensarea cu o emotie pozitiva. Autoironia, a face haz de necaz, "caterinca", sunt doar cateva mecanisme de aparare. Care este insa adevarata lor semnificatie?

In realitate, bucuria si tristetea sunt doua capete ale aceleiasi  senzatii. Asa cum orice magnet are doi poli, asa cum frigul si caldura sunt grade diferite cu care masuram temperatura, orice emotie vine cu doua extreme. Iubirea si ura se afla invariabil de o parte si de alta a aceleiasi emotii. Nu exista o separatie intre ele, nu sunt doua emotii diferite, ci este aceasi emotie de o parte si de alta a punctului zero. Atunci cand alegem sa experimentam bucuria, avem la pachet si posibilitatea de a trai tristetea. Primim curajul impreuna cu frica. Ele vin impreuna, pentru ca sunt aceeasi substanta, sunt acelasi lucru. Orice experienta pe care o avem in timpul vietii este neutra in esenta. Semnul pozitiv sau negativ pe care i-o da emotia care o insoteste, este doar un indicator al locului in care ne aflam in acel moment pe traseul vietii si are rolul de a ne semnala ca suntem pe drumul nostru sau trebuie sa schimbam ceva. Interpretarea noastra insa, atunci cand apare o emotie negativa, este ca nu suntem in stare, nu meritam, nu suntem buni.

Vanatoarea de emotii pozitive, fericire, entuziasm, iubire, bucurie, satisfactie, incantare, veselie devine doar o fuga de emotiile pe care le consideram opuse, anxietate, apatie, manie, dezamagire, dezgust, tristete, pe care nu le intelegem, sunt dureroase si incercam sa le ocolim, sau sa le limitam prezenta. Intelegand insa ca nu exista bun fara rau, pozitiv fara negativ, ne putem ridica de pe axa polaritatii emotiilor si din calitatea de observator detasat de intensitatea unei extreme sau a celeilalte sa cautam semnificatia emotiilor.

Imaginati-va o axa matematica orizontala, pe care aplicam o sinusoida. Drumul nostru este drept pe axa, noi suntem axa. Ganditi-va ca parcurgeti drumul drept de la un capat la altul, fara abateri, fara intreruperi. Acum imaginati-va ca pentru a ajunge in acelasi loc parcurgeti drumul pe sinusoida, cazand de la inaltimea unei emotii puternice si pozitive in cea mai adanca depresie din capatul celalat. Nu doar ca drumul ni se va parea muuuult mai lung, ci efortul de a urca pe sinusoida de la o emotie negativa la una pozitiva este mult mai mare, iar caderea de la una pozitiva la una negativa va fi multa mai rapida.

Intelegand polaritatea emotiilor, le putem trai fara disperare, fara a oscila ca un pendul intre agonie si extaz, putem sa traim triumful si dezastrul "tratand pe-acesti doi impostori la fel" (Rudyard Kipling-Daca). Asteptarile noastre nu trebuie sa fie amplasate intr-o zona in care exista doar fericire, doar bucurie, doar veselie si cantec. Pur si simplu, ridicand nivelul de constiinta, nu inseamna ca vei trai intr-o fericire continua. Nu exista asa ceva. Dar inseamna ca vei sti, atunci cand emotia negativa va aparea, ca trebuie sa o traiesti, pentru ca acela e locul in care esti in acel moment. E ca si cum ai vrea sa ajungi la mare, dar nu vrei sa treci printr-un satuc mizerabil, plin de cocioabe. Te dezgusta mizeria si te opresti, te intorci si o iei la fuga, crezand ca ai gresit drumul. Si te vei intreba de ce nu ajungi niciodata la mare, acolo unde ti-ai dorit.

Fiecare dintre noi traieste pe parcursul vietii atat dulcele cat si amarul unei emotii. Nimeni ne este ferit de cele negative. Doar ca acceptandu-le ca parte din noi, ca limbaj al corpului nostru prin care ni se trimit niste mesaje, traindu-le in valoare absoluta, fara atasamentul intensitatii semnului plus sau minus, le vom putea folosi ca pe niste indicatoare. Cand apare o emotie negativa, vom sti ca ea va trece si vom avea parte automat si de partea ei pozitiva. Pentru ca ele sunt una si aceeasi substanta.

In concluzie,

• fiecare emotie are doi poli, unul pozitiv si unul negativ; bucuria si tristea sunt doua fatete ale aceleiasi emotii.
• nu exista doar fericire, bucurie, veselie; atunci cand alegi bucuria, alegi si tristetea
• greutatea unei emotii este data de perceptia noastra; daca o vedem ca pe un indicator, nu ne va putea abate din drum; din contra, ne va ghida pe drumul nostru
• emotiile negative ca si cele pozitive trebuie traite; ele nu ne pot caracteriza ca identitate; ele ne semnaleaza ca suntem pe drumul cel bun sau nu, dar nu ne hotarasc destinul sau identitatea.
• orice experienta este neutra, indiferent daca emotia care o insoteste este pozitiva sau negativa.
• dezvoltarea personala, spiritualitatea, o constiinta superioara, nu inseamna ca vom trai fericirea continua ; sunt doua lucruri diferite, nu confundati asteptarile
• detasandu-ne de greutatea emotionala, concentrandu-ne pe pozitiv chiar si atunci cand lucrurile par fara iesire, stiind ca o emotie negativa e trecatoare si ca la capatul celalalt ne astepta una pozitiva, ne poate schimba modul in care ne traim viata, modul in care reactionam si ne poate elibera de un balast inutil acumulat in multi ani pe care fara sa stim il ducem cu noi. Imbratisati orice emotie fara teama. Ea este acolo pentru a ne dezvolta si nu pentru a ne distruge.

Emotiile sunt ca vremea. Se poate sa nu ne placa atunci cand cerul greu si innorat ne apasa zile intregi accentuandu-ne anxietatea. Traim frica odata cu descarcarcarea fulgerelor si tunetelor in mijlocul unei furtuni de vara. Si ne simtim entuziasti, bucurosi cand razele soarelui ne scalda in lumina. Acceptam vremea, cu manifestarile ei capricioase cateodata, pentru ca stim ca ploaia se va opri si din spatele norilor negri va aparea un soare stralucitor. 

Ca sa intelegem emotiile, trebuie doar sa ne ridicam in pozitia de observator, deasupra norilor si a furtunii si vom descoperi, ca la fiecare calatorie cu avionul, ca acolo sus e intotdeauna soare si calm. Si imaginea se vede in ansamblu. Planeta albastra e tot rotunda, iar emotiile noastre care uneori par tragedii catastrofale, sunt doar pentru noi, si doar pentru momentul in care le simtim. Ele nu sunt menite sa le purtam cu noi o viata intreaga si sa le retraim de fiecare data. Menirea lor este sa ne spuna de ce parte a axei suntem si sa ne mentina in echilibru.