Conectarea dincolo de emotie

Fiecare dintre noi suntem aici sa ne traim si sa ne continem emotiile. Insa emotiile noastre nu pot fi intelese in singuratate. Ele ne sunt revelate in interactiunea cu ceilalti. Simtim ceva in noi, despre noi, despre ceilalti, despre o situatie sau alta, doar in interactiunea cu ceilalti. Si pentru a ne intelege emotiile avem nevoie sa ne dezvoltam o atitudine calda si deschisa fata de ceilalti. Daca ne lasam dominati de capcana propriilor emotii, ceea ce vom trai va fi irascibilitate, frustrare, agresivitate, relatii conflictuale, vinovatie, blamare, furie, frica, supra-sensibilitate alternand cu insensibilitate si un suvoi de neoprit de judecati si critica.

Interactiunea cu ceilalti, intalnirea cu ceilalti inseamna sa avem deschiderea de a le simti individualitatea, acel ceva care ii face unici. Inseamna a-i simti dincolo de a-i asculta. A-i asculta dincolo de cuvintele pe care le spun. Inseamna a trece de un aspect singular, o situatie, un comportament si de a-i vedea in intregimea fiintei lor. Inseamna a fi deschis pentru a descoperi modul in care suntem conectati cu ei. 

Conectarea cu ceilalti poate avea loc doar atunci cand trecem dincolo de tentatia impulsiva si compulsiva de a-i schimba, de a-i manipula sau controla intr-un mod in care sa ii faca sa se muleze in acel loc ingust si poate nepotrivit pentru ei, care sunt asteptarile noastre. Avem nevoie de aceasta libertate in ambele sensuri. Sa o dam, dar si sa o primim. Sa oferim libertate si sa ne oferim libertate, iesind de sub controlul celorlati. 

Conectarea cu ceilalti poate avea loc doar dincolo de ego, doar iubindu-i si acceptandu-le individualitatea. Fara sa uitam ca si noi meritam sa fim iubiti si ca avem nevoie in primul rand sa ne acceptam si sa fim iubiti.

Fiecare dintre noi actioneaza conform propriei etape, propriului capitol din povestea vietii lui. Ceea ce simtim noi este la fel de important ca si ceea ce simt ceilalti. Daca noi simtim durere, ruptura fata de ce este in jurul nostru si chiar fata de bucuria vietii, este pentru ca undeva pe traseu am uitat sa ne iubim si sa ii iubim pe ceilalti. Am uitat sa ne acceptam emotiile pentru a nu le bloca in interiorul nostru. Le-am blocat de multe ori in speranta ca nelasandu-le la vedere, vom primi acel strop de iubire care sa ne hraneasca si sa ne creasca fiinta in devenirea ei. 

Inainte sa ne izolam, sa respingem, sa fugim am putea sa intelegem, sa cooperam, sa toleram sa dam sansa si libertatea unei perspective care ne va dezvalui cu siguranta si un aspect esential al sufletului nostru.

Painting: Sweet Lil Mz Mia

De ce ne este frica? Ce este iubirea?

Daca lumea a devenit ostila si simti ca trebuie sa faci lucruri (cum ar fi job, familie, relatie, altele); daca simti ca trebuie sa traiesti, inseamna ca la un moment dat te-ai despartit de esenta fiintei tale. De ceea ce vrei tu. De ceea ce ai venit tu sa creezi. Si in loc sa creezi, sa impartasesti, sa fii fiecare experienta, fiecare emotie, fiecare clipa, incerci sa inghesui toate parerile celor din jur despre tine, in acel loc sacru care ar trebui sa fie ocupat de ceea ce vrei tu. Mai mult, incerci sa faci din ceea ce cred ceilalti, legi, carora sa li te supui.  Te asezi de bunavoie intr-un pat al lui Procust si ti se pare firesc sa tai, sa ciuntesti parti din tine, dupa fiecare noua parere a celor din jur. Pana cand la un moment dat, schilodit si obosit de atatea renuntari, te uiti in oglinda si te intrebi: "Cine sunt eu si cine este cel care  se uita la mine din oglinda?"

Aminteste-ti cum era cand erai copil si singurul lucru care te interesa era ce simti in interior. Si sa exprimi ce simteai din interior catre exterior. Vroiai sa te joci - te jucai. Iti era foame - mancai. Erai obosit - dormeai. Aveai nevoie de un prieten care sa iti asculte imaginatia - il inventai. Totul pornea din interior. Ghidul tau era ca tu sa te simti in largul tau si sa creezi liber tot ce simteai in acel moment ca vrei sa faci. Erai inconjurat cu iubire. Erai iubit enorm. Asta era protectia ta si mediul in care tu puteai sa te simti liber.

La un moment dat, insa, ai facut cunostinta cu Frica. Mai exact, cu amenintarea ca cineva din exterior iti poate retrage iubirea neconditionata cu care tu ai fost dotat din nastere, pentru a te ghida si pentru a-ti fi lege. Cineva, sau ceva, o experienta te-a facut sa crezi ca acel magic ingredient pe care ai venit sa il primesti si sa-l daruiesti, sa-l impartasesti cu toti cei din jur, este de fapt o marfa. Care iti va fi luata, daca nu faci intr-un anumel fel. Care iti va fi data, daca te comporti intr-un anume fel. Daca platesti cu libertatea ta. Daca te supui vointei si regulilor altora. Daca te straduiesti sa nu superi diverse persoane care au aparut in viata ta, de-a lungul timpului si pe care TU le-ai investit cu autoritatea de a-ti putea retrage iubirea. 

Frica de a nu fi iubit, pe care copil fiind, ai simtit-o atat de puternica, atat de profunda, ti-a conditionat de atunci intreaga viata. Pentru ca in acel moment, copilul a stiut ca viata fara iubire, orice moment fara iubire, inseamna moarte. Din acest motiv, acea frica a fost pentru copilul din tine egala in intensitate cu frica de moarte. 

Timpul a sters experienta, a dizolvat amintirea, dar nu a putut sterge frica. 

De aceea, de cate ori libertatea ta (de a spune, de a face, de a simti asa cum vrei) incearca sa se manifeste, va trebui sa treaca testul fricii. “Merita oare sa risc sa spun, sa fac, sa simt ce vreau si poate sa pierd iubirea, pe care aceasta persoana ar putea sa mi-o ofere?” Iar raspunsul copilului va fi negresit : ‘Nu merita. Mai bine ma conformez; mai bine fac asa cum cred eu ca celalalt ma va accepta, si ma va iubi”.

Si, te trezesti, in caruselul anilor, ca frica ta in loc sa te apropie de ingredientul dorit, numit iubire, te indeparteaza din ce in ce mai mult. Facand tot timpul cum vor ceilalti, acumulezi munti de frustrare, munti de resentimente, munti de furie si revolte. Iar ceilalti, tot nu te vor placea. Poate te vor placea pe moment. Dar pentru ca in interactiunea cu tine, nu te vor gasi pe tine cu ceea ce esti si vrei tu, ci se vor gasi tot pe ei, schimbul, sinergia, evolutia nu va putea avea loc. Iar ei se vor indeparta. Si tu te vei simti respins, neacceptat, neiubit.

Stiu ca e greu sa te intorci acolo unde copilul a trait prima data Frica. Emotia este foarte puternica. Dar e doar o emotie. Atata timp cat fugi de ea, ea te va urmari peste tot. Gandeste-te ca aceasta emotie, frica de a nu fi iubit, sta intre tine si bucuria vietii. Sta intre tine si implinirea ta. Sta intre tine si puterea ta.

Singurul loc unde exista iubire in cantitati infinite, singurul loc in care iubirea nu este o marfa si nu depinde de ceilalti este in inima ta. E de ajuns sa o gasesti, sa o generezi, sa o daruiesti, sa faci totul cu iubire. Nimeni nu iti va mai putea da la schimb ura, respingere sau abandon. Pentru ca iubirea strapunge orice invelis, topeste orice scut si opreste orice rautate. Iubirea este ceva ce nu iti poate fi luat.  Ceva atat de puternic incat nu poate fi distrusa de nimic, nu poate fi transformata in altceva, nu poate fi refuzata. Este acel ingredient invizibil si totusi inconfundabil pentru care suntem toti aici. Pe care ne este frica sa o pierdem. Fara de care ne nu ne gasim pe noi insine si nu ne gasim locul. Fara de care nimic nu are sens.

Pentru ca iubirea este sensul, ratiunea de a fi a, misiunea finala a vietii. 

Om si Dumnezeu

Sarbatoarea de Pasti ne reaminteste, in fiecare primavara (nu intamplator, anotimpul renasterii), ca spiritul si esenta noastra divina pot trece oricand dincolo de limitele materiei. Suntem chemati sa reunim omul pamantesc si omul celest in varful luminii sfinte din lumina. 

Suntem Om si Dumnezeu, nedespartiti, uneori mai mult Om cu dorintele si imperfectiunile carnii, alteori mai mult Dumnezeu, cu vise de o putere nemarginita, cu fapte si grija fata de fiinta. Cei doi, Om si Dumnezeu devin Unu, doar in prezenta iubirii.

Dreptul de a alege

E uimitor cat drum parcurgem de la stiinta totala, atunci cand suntem copii, la nestiinta, confuzie, senzatia de stiinta. Si totusi, ceea ce avem de invatat este pana urma, usurinta de a vedea ca singura constanta este curgerea. Drumul. Ca fiecare dintre noi are dreptul de a face orice alegere, buna sau mai putin buna, asteptata sau neasteptata, acceptata sau neacceptata, dar este dreptul lui. Calitatea alegerii e discutabila. Dreptul de a alege este sfant. 

In copilaria mica, venim dotati cu tot arsenalul, cu intreaga noastra completitudine si nu lasam pe nimeni sa o strapunga. Perfectiunea este in afisata in toata splendoarea ei, iar mintea si experienta nu ne incurca. Toata lumea ne accepta asa cum suntem. Pentu ca suntem mici? Pentru ca suntem neajutorati? Pentru ca suntem dragalasi? Sau pentru ca stim foarte bine ce vrem? O vrem pe mama. Vrem lapte. Vrem confort. Vrem caldura. Vrem aer. Vrem sa ne jucam. Vrem sa fie armonie. Vrem sa dormim. Vrem sa ne zgaim. Vrem. Stim sa vrem. Si stim sa cerem ce vrem. Nimanui nu i se pare ciudat sa indeplineasca dorintele unui bebelus sau  ale unui copilas de cativa anisori. Indiferent de dorinta lui, aceasta este respectata si indeplinita. De ce? Nu pentru ca suntem noi de treaba si vrem, ci pentru ca altfel nu se poate. Intregimea Dumnealui cel de 0-3 ani, nu cunoaste si nu accepta refuzuri.

Urmeaza apoi o lunga perioada de uitare. Intre 3-12 ani, in care sfera aceea mica, intreaga si bruta incepe sa fie sculptata. De mama, de tata, de bunici, de educatoare, de invatatoare, de ceilalti copii, de interactiunea mama-tata, de tot ce e in jurul sau. Materialul este atat de maleabil si fragil, incat ai impresia ca si aerul e abraziv cu ei atunci cand il inspira. Dorintele lor isi pierd din ascutime, alegerile lor sunt cenzurate si au nevoie de validare. Totul devine relativ si nesigur. 

Aceasta perioada, in care se stabilesc limitele intre copil, sfera lui si lumea care inconjoara sfera, atat de necesara pentru a invata interactiunea cu ceilalti si regulile, este foarte importanta in evolutia viitoare. De multe ori, proaspatul pamantean este coplesit de lumea inconjuratoare. El cunostea doar planeta lui de Mic Print si cateva personaje despre care a invatat ca poata sa le ofere incredere. Si dintr-o data, marginile sferei devin transparente, apoi permeabile si o intreaga lume se prezinta din toate partile. E atata zgomot din toate partile, atatea cereri, atata lume, incat granita dintre copil si lume se topeste. Nu mai e deloc clar, pana unde e el si de unde incepe restul universului. Aici se poate intampla ca dalta cu care tanarul om e sculptat sa taie rani mai adanci. Micile slefuiri sunt inlocuite de crestaturi. E perioada in care nu mai putem fi protejati de globul de sticla al parintilor si luam lumea in piept.

Bulversati si confuzi, ne lansam in achizitia de modele din adolescenta. Tot ce este mai colorat, mai stralucitor, mai puternic, care are marginile mai taioase si mai ascutite, tot ce iese in evidenta, devine model. Revolta personalitatii care sta sa se nasca, este nicidecum neteda. Zbuciumul, framantarile, lupta dintre copil si adult sunt zgomotoase, periculoase si imposibil de ignorat. Calutul slabatic nu se lasa imblanzit usor, si visele lui nu incap in cutiile mici pregatite de viata. Totul este in exces. Dorinta de viata, dorinta de libertate, dorinta de a fi inteles, nevoia de ajutor nerecunoscuta, dorinta de a fi vazut si apreciat de cei ca el. 

Totul este in mult in adolescenta. Si mintile oamenilor sunt prea mici. Si grija parintilor prea mare. Si drumurile sunt prea multe si greu de ales. Alegerile sunt facute pe viata si pe moarte, doar din nevoia de a apara dreptul de a alege. Se naste luptatorul. Care are nevoie de o cauza. De sens. De misiunea lui. La inceput isi va exersa abilitatile de luptator, pe cauze mici si la indemana. Dar in care, antrenamentul lui de luptator ii va cere sa investeasca acelasi efort ca si in misiunea lui de viata. De aici, intrebarile si marile frictiuni intre dorinta de protectie a parintilor, pentru care imaginea de copil, nu-i va parasi niciodata si nevoia de independenta a tanarului care are nevoie sa isi demonstreze, ca poate sa stea pe propriile picioare. E perioada in care fluturele isi scoate aripile din cocon si isi doreste sa zboare.

Si cu acest bagaj, ne trezim adulti, in mijlocul drumului, in intersectii aglomerate, in care avem de luptat, dar nu stim care e lupta noastra, in care oportunitatile vin si trec multe neobservate. In care ne invartim de multe ori in cerc, nemaizarind nici urme de drum. Ajungem de multe ori, vlaguiti de cauzele altora sau de framantarile propriei inimi ce nu rezoneaza cu nimic. Sau alergam tinta dupa tinta si ne uitam tristi la peretele cu trofee reci, pe care curg picaturile noastre de sudoare netransformate in seva hranitoare. 

Alegerile noastre s-au aplatizat. Ne-am facut rost de amortizoare. O alegere contra inimii nu mai declanseaza o durere taioasa si imensa, ci se aude un "poc" scurt, undeva in surdina. Resemnarea ia locul luptei. Si totul e bine asa cum este.

Dar sa revenim la alegeri. In final, fiecare dintre noi parcurgem drumul initierii de mai sus. Fiecare dintre noi alege sa isi lupte lupta sau sa isi traisca lupta in inima. In final, nici nu conteaza drumul ales. Poate fi intens si luminos. Te implineste si te motiveaza atunci cand iti cunosti cauza. Sau poate fi sters, banal si mai intunecos si cauzele sunt ale altora. 

La intersectia dintre oameni, conteaza doar respectul fata de alegerea celuilalt. Respectul fata de dreptul fiecaruia de a alege, atat cat stie si atat cat poate. Respectul, care da ne da voie sa invadam spatiul celorlalti cu iubire, atunci cand am putea sa il calcam cu bocancii murdari ai judecatii. Respecand dreptul fiecaruia de a alege, am putea reinstaura vulnerabilitatea ca fiind acel strat subtire si fragil de la limita eului nostru care lasa sa treaca iubire din ambele parti. 

Cel mai puternic scut

Iti faci griji pentru cineva drag? 

Din pacate, nu ii protejam deloc pe ce dragi, facandu-ne griji pentru ei. 

Cand esti ingrijorat in legatura cu cineva, iti imaginezi mai intai ca va pati ceva rau. Ca la sfarsitul unei intamplari sau situatii exista posibilitatea unui rezultat negativ. Si de ce ai face asta? 

De ce din toate posibilitatile existente, tu ai vedea-o pentru cineva drag, pe cea negativa? Doar luand-o in considerare, o scoti din anonimat si creezi deja o legatura cu ea. Gandindu-te de mai multe ori, intaresti legatura. Primul lucru care iti va veni in minte, atunci cand te gandesti la acea persoana, va fi posibilitatea de a i se intampla ceva rau.

De ce sa faci asta?  Grija nu protejeaza pe nimeni de ceva rau.

Si totusi, cum poti sa ii protejezi energetic pe cei dragi? Cea mai mare protectie din Univers este iubirea. Iubeste-i si asta le va oferi cea mai mare protectie. Iubirea este un scut impotriva fricii. Orice semn negativ vine din frica. "Mi-e frica sa nu pateasca ceva" sau "Imi fac griji pentru copilul meu" - sunt cele mai comune nume ale gandului. 

In loc sa fi ingrijorat, comuta pe iubire, pe drag. Daca ti-e teama ca cineva drag este in pericol, nu da drumul fabricii de griji si nu iti imagina cele mai prapastioase scenarii. In loc sa faci asta, simte cat de drag iti e, cat de mult il iubesti. Ai incredere ca universul are grija de el. Ca este in siguranta. Ca este bucuros si fericit. Ca toate ii merg din plin. 

Din toate rezultatele posibile, alege pentru cineva drag, unul frumos. Si fi convins de acesta.

Asta este cea mai buna protectie. Si cel mai puternic scut. 

P.S. Nu uita sa faci asta si pentru tine ;-)

Photo: Albrecht Dürer -The First Knot (with a heart-shaped shield) 

Fa-ti timp

Avocat? Medic? Economist? Inginer? Profesor Doctor? Cercetator? Director? Patron? Antreprenor? 

Sunt convinsa ca fiecare dintre noi ne putem incadra intr-una dintre formulele de mai sus plus cuvantul succes, pentru a ne justifica cum ne consumam o mare parte din timp. Pentru a ne defini cariera. Nu e nimic rau in asta.

Dar cati dintre noi, chiar parinti fiind, ne amintim sa ne intoarcem din tari indepartate, sa coboram din masinile luxoase, sa iesim din cladirile confortabile de sticla, sa ne folosim telefoanele inteligente si sa-i sunam pe parintii nostri. Sa mergem si sa stam cu ei. Sa ii ascultam. Sa le oferim posibilitatea de a ne vedea, de a ne auzi vocea, de a se asigura ca suntem bine. 

Sa le oferim putin din timpul nostru pretios, in care un minut costa poate mii de dolari. Sa facem cumva ca atunci cand suntem cu ei, sa ne dam jos costumul de director, vocea de sef si sa fim din nou copii. Sa le povestim nu despre sutele de mii de dolari pe care ii castigam, ci despre cat de oameni au reusit sa fim cu ei. 

Binecuvanteaza-ti parintii si bunicii. Propune-ti astazi sa stai candva cu ei, doar pentru a le citi harta vietii din ridurile si din firele lor albe de par. Bucura-te de bucuria din glasul lor, atunci cand te aud, de bucuria din ochii lor, atunci cand te vad. Respecta fiecare secunda si fiecare milimetru din ceea ce sunt si ceea ce au facut. Multumeste pentru fiecare secunda pe care o poti petrece cu ei. Binecuvanteaza-le toate defectele. 

Old Folks video link

Iubirea lor pentru tine va inconjura oricand pamantul pentru a te gasi. Gaseste-ti si tu timp sa o primesti.  

Photo by: The Art of Of Old Faces