Dreptul de a alege

E uimitor cat drum parcurgem de la stiinta totala, atunci cand suntem copii, la nestiinta, confuzie, senzatia de stiinta. Si totusi, ceea ce avem de invatat este pana urma, usurinta de a vedea ca singura constanta este curgerea. Drumul. Ca fiecare dintre noi are dreptul de a face orice alegere, buna sau mai putin buna, asteptata sau neasteptata, acceptata sau neacceptata, dar este dreptul lui. Calitatea alegerii e discutabila. Dreptul de a alege este sfant. 

In copilaria mica, venim dotati cu tot arsenalul, cu intreaga noastra completitudine si nu lasam pe nimeni sa o strapunga. Perfectiunea este in afisata in toata splendoarea ei, iar mintea si experienta nu ne incurca. Toata lumea ne accepta asa cum suntem. Pentu ca suntem mici? Pentru ca suntem neajutorati? Pentru ca suntem dragalasi? Sau pentru ca stim foarte bine ce vrem? O vrem pe mama. Vrem lapte. Vrem confort. Vrem caldura. Vrem aer. Vrem sa ne jucam. Vrem sa fie armonie. Vrem sa dormim. Vrem sa ne zgaim. Vrem. Stim sa vrem. Si stim sa cerem ce vrem. Nimanui nu i se pare ciudat sa indeplineasca dorintele unui bebelus sau  ale unui copilas de cativa anisori. Indiferent de dorinta lui, aceasta este respectata si indeplinita. De ce? Nu pentru ca suntem noi de treaba si vrem, ci pentru ca altfel nu se poate. Intregimea Dumnealui cel de 0-3 ani, nu cunoaste si nu accepta refuzuri.

Urmeaza apoi o lunga perioada de uitare. Intre 3-12 ani, in care sfera aceea mica, intreaga si bruta incepe sa fie sculptata. De mama, de tata, de bunici, de educatoare, de invatatoare, de ceilalti copii, de interactiunea mama-tata, de tot ce e in jurul sau. Materialul este atat de maleabil si fragil, incat ai impresia ca si aerul e abraziv cu ei atunci cand il inspira. Dorintele lor isi pierd din ascutime, alegerile lor sunt cenzurate si au nevoie de validare. Totul devine relativ si nesigur. 

Aceasta perioada, in care se stabilesc limitele intre copil, sfera lui si lumea care inconjoara sfera, atat de necesara pentru a invata interactiunea cu ceilalti si regulile, este foarte importanta in evolutia viitoare. De multe ori, proaspatul pamantean este coplesit de lumea inconjuratoare. El cunostea doar planeta lui de Mic Print si cateva personaje despre care a invatat ca poata sa le ofere incredere. Si dintr-o data, marginile sferei devin transparente, apoi permeabile si o intreaga lume se prezinta din toate partile. E atata zgomot din toate partile, atatea cereri, atata lume, incat granita dintre copil si lume se topeste. Nu mai e deloc clar, pana unde e el si de unde incepe restul universului. Aici se poate intampla ca dalta cu care tanarul om e sculptat sa taie rani mai adanci. Micile slefuiri sunt inlocuite de crestaturi. E perioada in care nu mai putem fi protejati de globul de sticla al parintilor si luam lumea in piept.

Bulversati si confuzi, ne lansam in achizitia de modele din adolescenta. Tot ce este mai colorat, mai stralucitor, mai puternic, care are marginile mai taioase si mai ascutite, tot ce iese in evidenta, devine model. Revolta personalitatii care sta sa se nasca, este nicidecum neteda. Zbuciumul, framantarile, lupta dintre copil si adult sunt zgomotoase, periculoase si imposibil de ignorat. Calutul slabatic nu se lasa imblanzit usor, si visele lui nu incap in cutiile mici pregatite de viata. Totul este in exces. Dorinta de viata, dorinta de libertate, dorinta de a fi inteles, nevoia de ajutor nerecunoscuta, dorinta de a fi vazut si apreciat de cei ca el. 

Totul este in mult in adolescenta. Si mintile oamenilor sunt prea mici. Si grija parintilor prea mare. Si drumurile sunt prea multe si greu de ales. Alegerile sunt facute pe viata si pe moarte, doar din nevoia de a apara dreptul de a alege. Se naste luptatorul. Care are nevoie de o cauza. De sens. De misiunea lui. La inceput isi va exersa abilitatile de luptator, pe cauze mici si la indemana. Dar in care, antrenamentul lui de luptator ii va cere sa investeasca acelasi efort ca si in misiunea lui de viata. De aici, intrebarile si marile frictiuni intre dorinta de protectie a parintilor, pentru care imaginea de copil, nu-i va parasi niciodata si nevoia de independenta a tanarului care are nevoie sa isi demonstreze, ca poate sa stea pe propriile picioare. E perioada in care fluturele isi scoate aripile din cocon si isi doreste sa zboare.

Si cu acest bagaj, ne trezim adulti, in mijlocul drumului, in intersectii aglomerate, in care avem de luptat, dar nu stim care e lupta noastra, in care oportunitatile vin si trec multe neobservate. In care ne invartim de multe ori in cerc, nemaizarind nici urme de drum. Ajungem de multe ori, vlaguiti de cauzele altora sau de framantarile propriei inimi ce nu rezoneaza cu nimic. Sau alergam tinta dupa tinta si ne uitam tristi la peretele cu trofee reci, pe care curg picaturile noastre de sudoare netransformate in seva hranitoare. 

Alegerile noastre s-au aplatizat. Ne-am facut rost de amortizoare. O alegere contra inimii nu mai declanseaza o durere taioasa si imensa, ci se aude un "poc" scurt, undeva in surdina. Resemnarea ia locul luptei. Si totul e bine asa cum este.

Dar sa revenim la alegeri. In final, fiecare dintre noi parcurgem drumul initierii de mai sus. Fiecare dintre noi alege sa isi lupte lupta sau sa isi traisca lupta in inima. In final, nici nu conteaza drumul ales. Poate fi intens si luminos. Te implineste si te motiveaza atunci cand iti cunosti cauza. Sau poate fi sters, banal si mai intunecos si cauzele sunt ale altora. 

La intersectia dintre oameni, conteaza doar respectul fata de alegerea celuilalt. Respectul fata de dreptul fiecaruia de a alege, atat cat stie si atat cat poate. Respectul, care da ne da voie sa invadam spatiul celorlalti cu iubire, atunci cand am putea sa il calcam cu bocancii murdari ai judecatii. Respecand dreptul fiecaruia de a alege, am putea reinstaura vulnerabilitatea ca fiind acel strat subtire si fragil de la limita eului nostru care lasa sa treaca iubire din ambele parti. 

Invataturile celor Sapte Intelepti

"Cei Sapte Intelepti" erau niste spirite foarte evoluate trimise de Creator pe pamant cu misiunea de a avea grija de oameni. 

Inteleptii au umblat pe pamant si au vazut ca oamenii duceau o viata foarte grea. Atunci s-au gandit sa ii ajute pe oameni si si-au trimis ajutoarele sa isi petreaca timpul printre ei si sa gaseasca un om care sa fie initiat in stiinta de a trai in armonie cu Creatia. Ajutoarele au fost plecat in cele patru directii, pentru a cauta si a aduce o persoana capabila sa stea in fata Inteleptilor. 

Dupa multe cautari, ajutoarele aleg un copil, un baiat, Otter, pe care il duc in fata celor sapte Intelepti, intr-o calatorie initiatica in lumea spiritelor.  In timpul acestei calatorii baiatul este invatat cum sa traiasca “In the Good way of life" sau "In the way of Heart”, prin cele sapte invataturi, care reprezinta de atunci modul de viata al populatiei Anishinaabe – un trib indian din America de Nord.

La plecare, fiecare dintre cei Sapte Intelepti a daruit oamenilor, prin acest mesager, cate un principiu de viata.

Iata cele invataturile celor Sapte Intelepti, dupa care traieste si astazi aceasta populatie amerindiana.

Nibwaakaawin—Intelepciune: A pretui cunoasterea inseamna a cunoaste Intelepciunea. Intelepciunea este data de Creator pentru binele oamenilor. In limba Anishinaabeg, cuvantul exprima nu doar "intelepciune" ci si "prudenta", "inteligenta" si "cunoastere". 

Zaagi'idiwin—Iubire: Sa stii ce e pacea inseamna sa stii ce inseamna Iubirea. Iubirea trebuie sa fie neconditionata. Cand oamenii sunt slabiti, in necaz, loviti, singuri, inraiti, au cea mai mare nevoie de iubire. In limba originala, cuvantul are intrinsec semnificatia de reciprocitate. Iubirea inseamna iubirea unul fata de celalalt. 

Minaadendamowin—Respect: A onora intreaga creatie, inseamna a avea Respect. Intreaga Creatie trebuie tratata cu respect. Pentru a fi respectat, trebuie in primul rand sa acorzi respect. Respectul trebuie sa vizeze tot: oameni, animale, plante, cer, pamant, apa, aer, foc, spirit.

Aakode'ewin—Curaj: Curajul inseamna sa iti infrunti adversarul cu integritate. Semificatia originala este "starea de a avea o inima din care lipseste frica". Curajul inseamna a face ceea ce este drept, chiar si atunci cand consecintele sunt neplacute. 

Gwayakwaadiziwin—Onestitate: Onestitatea in orice situatie inseamna a fi curajos. Fii intotodeauna onest in cuvant si fapta. Fii onest in primul rand cu tine, si iti va fi mult mai usor sa fii onest cu ceilalti. Cuvantul mai are si intelesul de a fi drept.

Dabaadendiziwin—Umilinta: Umilinta inseamna sa stii ca tu esti o parte sacra a Creatiei. In limba Anishinaabe mai inseamna si "compasiune". Esti egal cu ceilalti, dar nu esti superior nimanui. Umilinta nu inseamna a te lasa umilit, ci mai degraba “calm", “smerenie”, “blandete", "rabdare".

Debwewin—Adevar: A stii toate cele de mai sus inseamna Adevar. Gandeste, vorbeste, actioneaza in adevar. Nu te insela pe tine insuti sau pe altii. 

Dupa aceasta calatorie, baiatul s-a intors, batran fiind, dupa anii petrecuti in lumea spirituala, i-a strans pe toti in jurul lui si le-a povestit despre calatoria lui in lumea celor sapte spirite si despre darul pe care acestia l-au trimis pentru ei. Le-a explicat cum sa foloseasca aceste daruri. Le-a explicat ca opusul acestor daruri ii va ruina. Le-a explicat ce inseamna a alege opusul acestor invataturi. Apoi i-a lasat sa aleaga. Depindea acum doar de ei sa aleaga, in deplina cunostiinta de cauza, drumul pe care urmau sa mearga. Batranul, le-a dat toate informatiile si cunostiintele de care aveau nevoie pentru dezvoltarea lor spirituala.

Aceasta este intalnirea mea cu populatia indian-americana Anishinaabe (in traducere "Fiinte facute din nimic -Beings Made Out of Nothing”), de la muzeul "Native American History" din Washington DC, pe care am vrut sa o impartasesc cu voi. 

Filosofia de viata simpla si profunda a acestei populatii, a carei existenta este in atat de stransa legatura cu natura, creatia si Creatorul, concentrata in acest set de sapte invataturi,  denumit "Invataturile celor sapte Intelepti", reprezinta un cod moral si de comportament interuman transmis din generatie in generatie fiecarui copil. 

Imaginati-va ce frumos ar fi, ca si copii nostri sa creasca si sa traiasca dupa aceste valori. 

Photo: PosterPal

Suntem ce mancam

Imi amintesc si astazi cu foarte mare claritate de momentul in care m-am intrebat pentru prima data “Cum ar fi daca as renunta la carne?”. Era in 2002, eram la un training si in pauza de pranz, m-am nimerit langa doi frati (unul dintre el era trainerul) care erau vegetarieni. Pe toata durata mesei m-am uitat la ei cu cata usurinta si incantare isi savurau portia de varza cu mamaliga, admirand energia pozitiva, increderea in sine si linistea de pe fetele lor. Nu stiu daca ceea ce m-a fascinat atunci a fost disciplina lor, faptul ca erau “altfel” in peisajul salii de mese in care farfuriile erau pline de snitele si fripturi sau ceea ce transmiteau prin atitudinea lor fata de mancare. Stiu doar ca friptura din farfuria mea, n-a mai avut nici un gust, iar textura mi-a amintit de talpa unui pantof si din ziua aceea, am renuntat sa mai mananc carne fara sa am neaparat o filosofie in spatele acestei decizii. Ulterior, la nici un an distanta, am cunoscut-o pe o doamna distinsa, un om minunat, care e promotorul alimentatiei naturale in Romania, care a adaugat semnificatie si mi-a aratat ca se poate gati fara foc, mi-a explicat ce se intampla in interactiunea noastra cu alimentele si mi-a oferit cumva argument la stilul de viata pe care il adoptasem. Pe vremea aceea, nu era chiar asa la moda sa nu mananci carne si alimente procesate termic. Erai considerat un mic ciudat sau in cel mai bun caz, un excentric.

Intreaga noastra relatie cu alimentele, tine tot de constiinta. Viata noastra a devenit atat de aglomerata si de rapida incat a manca a devenit “o pierdere de vreme”, un timp pe care vrem sa-l castigam pentru orice altceva si atunci s-a inventat “business lunch-ul”, fast food-ul si mancatul in graba. A manca e o necesitate biologica careia nu ne simtim datori sa-I acordam importanta si pe care o satisfacem bifand-o. Prea usor sacrificam nevoia noastra de a manca alimente de calitate in favoarea lui “la indemana”, “ieftin”, “usor de preparat”.

Cati dintre voi isi amintesc cum arata farfuria la ultima masa pe care ati luat-o? Ce culoare aveau alimentele, ce gust, ce arome, ce condimente? V-a facut placere, v-ati minunat de gustul bogat, v-ati intrebat vreo secunda din ce e facuta, cum arata componentele neprelucrate, cine le-a pregatit si in ce stare de spirit se afla? Sau erati ocupati sa observati blonda superba care s-a asezat la masa vecina, sa dezbateti cu cei de la masa un subiect fierbinte, la ordinea zilei, cum ar fi un meci, o intamplare politica sau o problema de serviciu? Sau erati in fata televizorului absorbiti de vreun film sau un talk show? Sau in fata calculatorului, citindu-va emailurile cu stanga in timp ce manevrati furculita cu dreapta?

Poate ca nu vi se pare important, sau poate va spuneti ca e exagerat, sa acordam atata atentie mancarii. Dar, daca pornim de la o matematica simpla, si anume teoria sistemelor, atunci poate o sa vedeti ca e foarte important. In fond, relatia noastra cu mancarea reprezinta interactiunea dintre doua sisteme : corpul nostru cu energia lui si alimentele cu energia lor. Daca alegem sa mancam la fast food diferenta de calitate intre cele doua sisteme va fi imensa. Noi vom ceda din energia noastra pentru a echilibra, a aduce cumva acel aliment la calitatea energetica a corpului nostru. Deci, nici un aport, din partea fast food-ului. Corpul nostru va consuma energie pentru a prelucra si a extrage macar ceva oricat de putin care sa-I fie folositor si va consuma resurse valoroase pentru a indeparta reziduurile, adica cea mai mare parte din acel aliment de slaba calitate pe care organismul nu-l poate valorifica. In plus, vom ingera tot procesul de fabricatie de la modul in care au fost crescute animalele, modul de sacrificare al lor, indiferenta macelarului si frustrarile transportatorului si ale celor care pregatesc mancarea in ulei de palmier (pentru obtinerea caruia s-au defrisat mii de ha de padure amazoniana si s-a produs un imens dezechilibru ecologic) si nu in ultimul rand, oboseala si nervozitatea celui care v-a servit, agitat fiind de presiunea regulamentului “Clientii vor fi serviti in mai putin de doua minute”.

Pentru ca da, odata cu ceea ce mancam, consumam toata istoria acelei farfurii, cu toate mostenirile ei energetice, la care mai adaugam gandurile si ingrijorarile noastre, furia sau neatentia si iata, farfuria e plina cu ceva care nu ne va aduce nici un aport de energie, dimpotriva, ne va consuma din energia pe care o avem.

Sa luam acum o farfurie cu o bucata de branza pe care am cumparat-o de la un taran care creste o vacuta si cateva rosii din gradina mamei. Hmmm, ce diferenta! Branza vine de la un om care isi iubeste vacuta, are grija de ea, o duce zilnic la pascut, ii da sa bea apa cu mana lui si ii vorbeste de multe ori ca unui prieten. Un om care o respecta pentru ca din ce produce ea traieste toata familia lui. Rosia vine de la mama, care a cultivat-o cu dragoste, a udat-o si a admirat-o in fiecare zi laudand-o pentru cantitatea de soare si caldura pe care le-a incorporat, multumindu-I in gand ca va fi hrana pentru copii ei? Nu-I asa ca exista o mare diferenta energetica? Organismul nu mai are de desfacut nici o legatura indestructibila, radicali liberi, nu mai are de curatat nici o energie negativa, are doar de savurat si de primit bucuria gustului, frumusetea culorilor si dragostea pe care fiecare aliment a primit-o in drumul lui catre farfurie. Energia e de aceeasi calitate si se adauga. Aceasta este hrana vie.

Nu vreau sa spun ca nu mai trebuie sa mancam nimic din oras. Dar cred ca trebuie sa avem o relatie foarte personala cu ceea ce mancam. Sa constientizam ce nevoi are organismul nostru si ce ii oferim noi. Stiu, de multe ori suntem grabiti, nu avem timp, suntem obositi si infometati si atunci ne repezim si mancam un sandwich, o patiserie, sau orice avem in frigider. Dar timpul pe care il castigam, ne costa destul de mult. Ne costa sanatatea noastra.

Nu  e nevoie de schimbari radicale, de la o zi la alta. E nevoie doar de putina constietizare, de putin respect fata de noi insine si fata de ceea ce consumam. Putem sa incepem prin a  simplifica alimentele pe care le punem in farfurie. In loc sa combinam o multime de feluri puternic procesate chimic, sa ne propunem o data pe saptamana sa mancam doar cereale simple: grau, orez, linte, malai, mei, hrisca. Sau in locul unui sandwich sa alegem migdale, caju, nuci, fistic, un iaurt, un mar. Natura ne ofera in fiecare sezon suficiente variante pentru a ne alimenta correct. In sezonul rece, de exemplu, avem varza, zarzavaturi, lapte şi toate produsele lactate obţinute până la 57 de grade Celsius, ouă, toate sortimentele de seminţe şi sâmburi, fructe, cereale.

Apoi mai este atentia noastra in momentul in care mancam si felul in care mancam. O mare parte a digestiei se intampla in gura. Transferul energetic se intampla la nivel eteric. Mestecatul elibereaza substantele volatile, pe care papilele noastre le preiau si iata ce transfer subtil, inca din aceasta etapa. De aceea, ne hranim cu adevarat atunci cand mancam cantitati mici, mestecam pe indelete, fiind atenti la minunea de arome si gusturi, cand savuram mancarea acordandu-i aceeasi atentie ca si persoanei iubite. Cand ne vom lua timp sa observam de exemplu gustul plin al nautului, aroma intensa a chimenului, sau textura crocanta a unui morcov,  vom trai o dimensiune noua a experientei de a manca.

Si asta nu e totul. Daca mai adaugam si prezenta noastra acolo, la intalnirea noastra cu un mar, cu o salata de avocado sau cu un terci din faina de ovaz, intr-o stare de calm, lasand in afara mesei nervii, grijile, reprosurile, frustrarile si planurile de viitor, dedicandu-ne intrutotul acele minute pentru a pregati si savura mancarea, si fiind recunoscatori pentru fiecare bucatica care ne incanta simturile, vom sti sa apreciem rabdarea de a creste, de a sta la soare, pe cei care s-au ingrijit de ele si pamantul nostru drag care ne rasfata cu atatea bunatati date de la Dumnezeu.

Daca ne gandim putin, inainte de a ne repezi la un fast food, ca ceea ce ne face dependenti si ne da senzatia de placere este doar un praf adaugat peste niste materii prime crescute in conditii de neconceput pentru natura, avand la baza seminte si soiuri modificate genetic, astfel incat sa avem productii mari, in timp record, fara gust si fara sa se altereze cu lunile, poate ca vom simti nevoia de a ne respecta, de a face ceva pentru noi, ceva care desi nu e usor, nu e nici imposibil.

Una din motivatiile mele de inceput a fost faptul ca nu vreau sa petrec nici o secunda la doctor si nu vreau sa am nevoie de medicamente, create din substante chimice, cu efecte secundare necunoscute si cu adaosuri de 1000%. Intradevar, de atunci nu am mai avut nici o durere de cap, iar medicamentele imi sunt complet straine. Nu racesc si nu ma imbolnavesc pentru ca sistemul meu imunitar nu admite intrusi. E puternic si poate sa faca fata la interactiunile cu virusi, bacterii, sau alte conditii contagioase.

In concluzie, iata cativa pasi foarte la indemana pentru a adopta o atitudine de respect fata de minunea care e gazda sufletului nostru si care ne-a fost data cu atat generozitate si anume corpul nostru fizic:

1.  Fi  constient de interactiunea ta cu mancarea. Observa daca organismul iti cere ceva in mod special (ti-e pofta de ceva) si fi atent de reactiile organismului atunci cand mananci, observa mirosul, culoarea, gustul, aroma, imagineaza-ti traseul lor pana la tine in farfurie si atunci vei sti daca sistemul din farfuria ta e compatibil cu sistemul care e organismul tau. Daca iti face placere, daca apreciezi gustul mancarii, daca ai acordat o minima atentie selectarii componentelor si pregatirii mesei, este ceea ce trebuie. Daca te simti greoi, te doare stomacul, nu produce nici o placere deosebita papilelor tale, renunta. O mare parte din acea mancare va deveni un balast pentru tine.

2.   Alege-ti furnizorii. Cauta locuri si mai ales oameni de la care poti cumpara produse facute de ei, legume crescute in gradina (nu in solar la nivel industrial), oua de la gaini de casa, branzeturi facute de cei care au vacutele lor, fructe din copacii din gradina. Asigura-te ca ai tot timpul in casa: cereale (grau, orez, faina integrala din grau sau ovaz, tarate, fulgi de ovaz, mei, malai, gris), seminte (nuci, migdale, caju, fistic, seminte de in, seminte de dovleac, de floarea soarelui, de pin), planteaza in propriul tau ghiveci plante aromatice (busuioc, patrunjel, marar, menta), condimente (chimen, busuioc, oregano, tarhon, coriandru, nucsoara, piper), fructe (mere, portocale, rodii, ananas, lamaie, grepfruit), miere, oua de casa si branzeturi.

3.   Stabileste-ti meniul macar cu doua zile in avans. Asa vei sti de ce ai nevoie si vei avea timp sa il pregatesti. Nu pierde mult timp cu prepararea si evita cat poti procesarea lor termica. Vitaminele si enzimele nu rezista peste 37 respectiv 57 de grade Celsius, iar mancarea nu se mai poate numi vie.

4.   Simplifica-ti alimentatia. Alege-ti o zi pe saptamana in care sa mananci o singura masa. Sau sa mananci un singur tip de alimente (cereale, seminte, fructe). Pregateste mancarea in cel mai simplu si natural mod cu putinta. Renunta la sosuri sofisticate si la a amesteca prea multe componente. Stabileste-ti dinainte de a te aseza la masa cantitatea totala pe care o vei manca. Organismul nostru are nevoie doar de 300 g de mancare de calitate pentru a supravietui. Din pacate, de obicei, mancam mai mult.

5.  Doreste-ti sa fi sanatos. Gandeste-te atunci cand incepi sa mananci ca ceea ce mananci reprezinta starea ta de sanatate. Doreste-ti mai mult decat sa iti satisfaci pofta sau foamea de moment, sa fii sanatos. Constientizeaza permanent ca acest stil de viata este cel care are efecte nu doar asupra sanatatii tale fizice ci si asupra starii tale emotionale, optimismului, si poftei de viata.

6.   Nu te invinovati atunci cand faci o exceptie. Atata timp cat ramane la nivel de exceptie, si tu esti cel care ia decizia, nu batonul de ciocolata, e in regula. Nu-I lasa pe altii sa te ridiculizeze. Fiecare isi ia deciziile proprii. Iar ei nu vor merge la medic in locul tau.

7.   Aminteste-ti ca acest mod de viata e o atitudine. Nu este un regim, nu este o dieta, nu e o cura de slabire. E o decizie luata in urma unui moment de constientizare. Majoritatea bolilor isi au originea in dezechilibre produse de alimentatie. Alegand sa nu mai accepti orice in farfuria ta, alegi de fapt sa iti traiesti viata facand lucruri frumoase, care iti plac si nu stand in cabinetul vreunui doctor sau inghitind pastile cu pumnul.

8.   Nu ceda usor si nu trisa. Organismul se detoxifiaza dupa prima saptamana, iar dupa o luna, vei fi alt om. Celulele se vor revigora, toxinele nu vor mai exista, iar surplusul va fi usor, usor procesat si eliminat. Mintea va deveni mai limpede, vei fi mai dechis la ceilalti si senzorii tai interni ca intuitia si empatia vor fi la alte cote. Pentru ca organismul nu va mai sta in tensiune tot timpul, luptandu-se cu ce i-ai dat tu de mancare, ci va avea exact cat e nevoie pentru a te lasa pe tine sa fi tu.

9.   Nu uita sa multumesti pentru tot ce mananci. Sa fi calm si respectuos cand mananci. Sa apreciezi faptul ca exista o diversitate atat de mare de alimente, pe care mama natura ne-o pune la dispozitie neconditionat. Transforma luatul mesei intr-o experienta spirituala.

Asadar, avem hrana pentru corp, hrana pentru minte si hrana pentru spirit. Fiecare dintre ele e o interactiune a sistemului nostru cu sistemele din jurul nostru. Calitatea energiei cu care alimentam sistemul nostru (mancarea, oamenii cu care ne inconjuram si ceea ce suntem) va determina daca sistemul e unul stabil, de calitate, puternic, un emitator si nu un consumator de energie. Cea mai usoara reactie este “Tot ce se gaseste in comert e prost, nu mai avem ce manca”, “Asta este o poveste, nimeni nu are timp de asa ceva”, “Lasa balivernele astea, uite eu mananc orice si nu am nimic”. Toate astea sunt mecansime de aparare ale mintii care isi doreste confort, nu vrea sa fi etichetat drept ciudat, vrea comoditatea opiniei majoritare. Treci peste aceste reactii si daca simti ca iti doresti sa iti respecti organismul, sa determini tu cum iti vei trai viata si nu comerciantii si producatorii de semipreparate, conservanti, arome artificiale, umami sau de medicamente.

Mananca ceea ce iti aduce bucurie si te energizeaza. In fond, suntem ceea ce mancam.

Pofta buna!

Multumesc si datorez atat de mult in acest domeniu, intalnirii mele cu Rodia Tilianu si a ei "bucatarie fara foc", cercetata si impartasita cu atata drag. Dedic acest articol Rodiei si lui Vio.