Invataturile celor Sapte Intelepti

"Cei Sapte Intelepti" erau niste spirite foarte evoluate trimise de Creator pe pamant cu misiunea de a avea grija de oameni. 

Inteleptii au umblat pe pamant si au vazut ca oamenii duceau o viata foarte grea. Atunci s-au gandit sa ii ajute pe oameni si si-au trimis ajutoarele sa isi petreaca timpul printre ei si sa gaseasca un om care sa fie initiat in stiinta de a trai in armonie cu Creatia. Ajutoarele au fost plecat in cele patru directii, pentru a cauta si a aduce o persoana capabila sa stea in fata Inteleptilor. 

Dupa multe cautari, ajutoarele aleg un copil, un baiat, Otter, pe care il duc in fata celor sapte Intelepti, intr-o calatorie initiatica in lumea spiritelor.  In timpul acestei calatorii baiatul este invatat cum sa traiasca “In the Good way of life" sau "In the way of Heart”, prin cele sapte invataturi, care reprezinta de atunci modul de viata al populatiei Anishinaabe – un trib indian din America de Nord.

La plecare, fiecare dintre cei Sapte Intelepti a daruit oamenilor, prin acest mesager, cate un principiu de viata.

Iata cele invataturile celor Sapte Intelepti, dupa care traieste si astazi aceasta populatie amerindiana.

Nibwaakaawin—Intelepciune: A pretui cunoasterea inseamna a cunoaste Intelepciunea. Intelepciunea este data de Creator pentru binele oamenilor. In limba Anishinaabeg, cuvantul exprima nu doar "intelepciune" ci si "prudenta", "inteligenta" si "cunoastere". 

Zaagi'idiwin—Iubire: Sa stii ce e pacea inseamna sa stii ce inseamna Iubirea. Iubirea trebuie sa fie neconditionata. Cand oamenii sunt slabiti, in necaz, loviti, singuri, inraiti, au cea mai mare nevoie de iubire. In limba originala, cuvantul are intrinsec semnificatia de reciprocitate. Iubirea inseamna iubirea unul fata de celalalt. 

Minaadendamowin—Respect: A onora intreaga creatie, inseamna a avea Respect. Intreaga Creatie trebuie tratata cu respect. Pentru a fi respectat, trebuie in primul rand sa acorzi respect. Respectul trebuie sa vizeze tot: oameni, animale, plante, cer, pamant, apa, aer, foc, spirit.

Aakode'ewin—Curaj: Curajul inseamna sa iti infrunti adversarul cu integritate. Semificatia originala este "starea de a avea o inima din care lipseste frica". Curajul inseamna a face ceea ce este drept, chiar si atunci cand consecintele sunt neplacute. 

Gwayakwaadiziwin—Onestitate: Onestitatea in orice situatie inseamna a fi curajos. Fii intotodeauna onest in cuvant si fapta. Fii onest in primul rand cu tine, si iti va fi mult mai usor sa fii onest cu ceilalti. Cuvantul mai are si intelesul de a fi drept.

Dabaadendiziwin—Umilinta: Umilinta inseamna sa stii ca tu esti o parte sacra a Creatiei. In limba Anishinaabe mai inseamna si "compasiune". Esti egal cu ceilalti, dar nu esti superior nimanui. Umilinta nu inseamna a te lasa umilit, ci mai degraba “calm", “smerenie”, “blandete", "rabdare".

Debwewin—Adevar: A stii toate cele de mai sus inseamna Adevar. Gandeste, vorbeste, actioneaza in adevar. Nu te insela pe tine insuti sau pe altii. 

Dupa aceasta calatorie, baiatul s-a intors, batran fiind, dupa anii petrecuti in lumea spirituala, i-a strans pe toti in jurul lui si le-a povestit despre calatoria lui in lumea celor sapte spirite si despre darul pe care acestia l-au trimis pentru ei. Le-a explicat cum sa foloseasca aceste daruri. Le-a explicat ca opusul acestor daruri ii va ruina. Le-a explicat ce inseamna a alege opusul acestor invataturi. Apoi i-a lasat sa aleaga. Depindea acum doar de ei sa aleaga, in deplina cunostiinta de cauza, drumul pe care urmau sa mearga. Batranul, le-a dat toate informatiile si cunostiintele de care aveau nevoie pentru dezvoltarea lor spirituala.

Aceasta este intalnirea mea cu populatia indian-americana Anishinaabe (in traducere "Fiinte facute din nimic -Beings Made Out of Nothing”), de la muzeul "Native American History" din Washington DC, pe care am vrut sa o impartasesc cu voi. 

Filosofia de viata simpla si profunda a acestei populatii, a carei existenta este in atat de stransa legatura cu natura, creatia si Creatorul, concentrata in acest set de sapte invataturi,  denumit "Invataturile celor sapte Intelepti", reprezinta un cod moral si de comportament interuman transmis din generatie in generatie fiecarui copil. 

Imaginati-va ce frumos ar fi, ca si copii nostri sa creasca si sa traiasca dupa aceste valori. 

Photo: PosterPal

Lumea, asa cum o vad eu

Traim o perioada de profunde schimbari. In urmatorii ani, vom vedea probabil, prabusiri spectaculoase de sisteme de valori, de mecanisme economice pe care le consideram infailibile, vor fi redfinite  definitiile. Comunitatea, puterea, stilul de viata, societatea vor arata si functiona cu totul altfel. Notiunea de bani va fi redefinita, iar moneda va fi valoarea pe care fiecare individ o va aduce intregului. Educatia si cei sapte ani de acasa vor fi doar despre auto-cunoastere. Pentru a putea ajuta pe altii, va  trebui sa dam un examen despre noi insine. Controlul de calitate va verifica daca in alimente exista o concentratie suficienta de dragoste si nu daca substantele daunatoare mai pot fi tinute sub control. Fiecare va alege sa traiasca in cate comunitati vrea, unde vrea el pe aceasta planeta albastra si astfel nu va mai exista conflict. Resursele vor fi gestionate in functie de nevoi, nu penduland intre extremele risipa si saracie. 

Fiecare gand va fi calibrat cu iubire inainte de a fi eliberat. Agresivii, puternicii si mojicii vor fi tratati ca pacienti. Fiecare intentie va fi perchezitionata inainte de a i se da drumul. Copiii vor primi imunitate. La scoala primara se va preda recunostinta, compasiunea, acceptarea, creativitatea, iubirea. Orice manifestare extrema, va fi anchetata si se va cauta sursa dezechilibrului. 

Partea intunecata a omului va fi acceptata fara judecata, pana cand se va atrofia natural. Se va comunica usor, telepatic oriunde si oricat, acordandu-te simplu la frecventa celuilalt prin intentie. Gandurile noastre vor sta la vedere, mintea noastra va fi transparenta pentru ceilalti. Singura conditie pentru a le vedea, va fi curatenia intentiei. Orice gand de tip judecata, invidie, rautate,  minciuna, va fi detectat si va avea ca efect blocarea "vederii" si a comunicarii. Adevarul va fi parola de acces la orice retea de comunicare. 

De mici, copiii vor invata sa isi inteleaga emotiile si sa evite extremele. Fiecare va avea obligatia sa isi descopere talentele, aptitudinile, si sa se exprime asa cum e. Sa si le exercite. Sa creeze. Si ceea ce creeaza sa il alimenteze cu bucurie. Sa il motiveze sa creeze si mai mult. Astfel, cuvantul frustrare va deveni un arhaism inutil. 

Timpul va fi desfiintat. Pentru ca timpul va deveni maleabil. Fiecare va cere atat timp cat are nevoie. Ignoranta va fi abrogata. Aroganta va deveni anacronica si va disparea de la sine. 

Nu vom mai auzi niciodata "eu nu pot, nu stiu, nu merit", pentru ca fiecare va sti ca e egal in putere cu ceilalti. Va sti ca el si toti ceilalti, au in fiecare moment, intregul univers infinit la dispozitie. Va sti cum sa acceseze resursele pentru a creea. "A putea" va fi inlocuit cu "a alege sa". Evolutia fiecaruia va sta in comparatia cu el insusi si se va tine cont de ritmul fiecaruia. Cuvintele vor fi considerate unelte si arme in acelasi timp. Fiecare dintre noi va fi instruit cum sa le foloseasca pentru a nu-i rani pe ceilalti. 

Pentru a ne adapta la aceasta transformare, perioada pe care o parcurgem acum, ne invata sa ne confruntam cu necunoscutul. Sa reactionam in fata lui cu acceptare, vazandu-l intotdeauna ca pe o suma de oportunitati, ca pe un depozit imens de potential si materiale, din care putem creea ce vrem. Sa renuntam la frica in fata necunoscutului, la defensiva si rezistenta. Sa il primim asa cum vine. Toate schimbarile profunde din jurul nostru ne invata sa intelegem si sa ne preluam rolul de creatori. Sa intelegem ca tot ce se intampla in viata noastra si in jurul nostru e creat de noi si de gandurile noastre. Sa invatam sa le directionam catre ceea ce ne face fericiti. Fericirea noastra va fi distribuita apoi tuturor celor care intra in contact cu noi. Vom intelege atunci, ca suntem niste forme de lumina si ca misiunea noastra este sa luminam. Modul in care o facem, este alegerea noastra personala. Este ceea ce ne face unici. 

Ne vedem in curand in acest viitor!  

Viata pe pilot automat

Majoritatea oamenilor isi traiesc viata in starea de zombi, lasand carma propriului lor destin in mana subconstientului. Subconstientul este un robotel care are toate abilitatile necesare pentru executie, in afara capacitatatii de a distinge intre bine si rau, intre o destinatie bine definita si mersul fara directie. Este extrem de performant in a rula programe la infinit, fara a avea nevoie de un scop si fara a sti daca e bine sau rau.

Subconstientul este ceea ce avem comun cu lumea plantelor si a animalelor. Lumea vegetala vine cu un program bine stabilit. Un ciclu care parcurge un traseu clar: nastere, crestere, reproducere si moarte, impreuna cu un set de conditii care trebuie indeplinite pentru parcurgerea cu succes a acestui program: sol, nutrienti, umiditate, caldura, soare. Animalele au programul lor de instincte pure, care le ingaduie reactia instantanee si fara ezitare de gen: te accept, esti o amenintare, mi-e foame, esti perechea potrivita, dominare, submisivitate, frica. Urgenta instinctelor elimina capitolul timp intre momentul aparitiei unui stimul, impuls si reactie.

Dar cum ajungem in starea asta? Cum ajungem sa ne punem vietile pe pilot automat? Din pacate, destul de usor, renuntand treptat la exercitiul constientizarii propriilor noastre stari, a cauzelor acestora. Prin atrofierea semnificatiei gesturilor si obiceiurilor noastre, prin rutina mecanismelor sociale si a mediilor de lucru corporatiste. Prin preluarea mentalitatii de rotita care trebuie invartita din exterior, fara posibilitatea de a functiona sau de a aduce valoare singura.

Pierderea abilitatii de a ne cunoaste, de a ne intreba despre misiunea noastra, de a  ne explora emotiile, sentimentele, tiparele si cauzele acestora, ne aduce in schimb confortul de a ne resemna. Ne convinge ca nu ne putem determina cursul propriei vieti, ci depindem de un set de circumstante si conditii exterioare, care daca nu sunt indeplinite, suntem la mana norocului, a soartei, a lui "nu a fost sa fie" sau "a fost sa fie". Caz in care suntem destinati esecului, pe care il acceptam si il semnam cu fiecare gand negativ, credinta limitativa sau convingere. Mai mult decat atat, ne orientam si ne consumam energia si de multe ori resursele financiare pentru a ne transforma in copiile unor oameni de succes. Cautam sa aratam, sa ne comportam, sa frecventam aceleasi cercuri, sa indeplinim un set de criterii dezirabile social, sperand ca acestea ne vor da macar sansa de a fi asociati cu modelele noastre. In tot acest proces, ignoram semnalele propriului organism sau ale intuitiei, ne negam emotiile si ne lansam pe orbita ciclica a propriilor tipare, neintelegand de ce dupa atatea eforturi, ne intoarcem in acelasi punct, de fiecare data.

Ce se intampla de fapt? Care este cauza acestui mecanism repetitiv? 
In momentul in care alegem sa credem ca situatia de care suntem nemultumiti, depinde de altcineva, toata atentia noastra se concentreaza pe ce se intampla in exterior. Ce se mai poarta, ce cursuri se mai tin, la ce workshopuri spirituale sau de dezvoltare personala se mai duc altii, cum ma imbrac astazi, de cate ori am fost la mall saptamana asta, etc., sacrificand atentia pe care avem nevoie sa o acordam interiorului nostru. Cine suntem? Ce ne face sa ne simtim bine? Ce ne face sa ne simtim tristi? Ce e cu adevarat important pentru noi? Care sunt valorile noastre? Oare reflecta actiunile noastre nevoile noastre de fiinte spirituale, intelectuale, sociale si fizice? Ce beneficii ne aduc diverse relatii, intalniri si actiuni pe care le desfasuram pe parcursul unei zile?

Aceasta ruptura fata de interiorul nostru, ne face impermeabili la informatiile pe care le primim despre ce ne face fericiti si ce ne face neimpliniti. Ignorarea acestora, inseamna de fapt negarea a ceea ce suntem noi, cum reactionam, ce ne dorim. Neacceptarea noastra ca identitate, ca individualitate, ca personalitate, cu parti luminoase si parti intunecate, ne duce la negare. Negand in mod repetat un adevar despre noi, declaram fiintei noastre ca nu il putem accepta atata timp cat suntem in stare de constienta. Nu vrem sa il constientizam. Il refuzam. Si pentru ca acel adevar nu poate fi sters, modificat decat prin acceptare, il impachetam si il predam subconstientului, lasandu-l sa actioneze din umbra confortabila a pilotului automat. In plus, reusim sa introducem o contradictie enorma, prin mecanismul de compensare. Cum? Afirmand si actionand in constient exact contrariul. Atasandu-ne de imaginea contrariului. Doar ca lucrurile nu se opresc aici. Din pacate cele doua forte, cea a inconstientului care a devenit detinatorul unui adevar si cea a actiunilor si comportamentelor constiente si controlate care ruleaza si promoveaza un intrus, o minciuna, daca vreti, vor da in ce mai bun caz rezultat 0. Si iata-ne din nou, in acelasi punct, nedumeriti, dezamagiti, convinsi ca am facut totul perfect de data asta si totusi rezultatul se lasa asteptat. Ce facem mai departe cu aceasta convingere? Pai, ar fi doua variante.

Prima, cea mai uzuala, este sa ne lansam intr-un set propriu de statistici, propunandu-ne o pseudo analiza proprie, in care contorizam pur si simplu de cate ori am parcurs un traseu, cu toate detaliile puse la punct, care a avut ca destinatie reintoarcerea in acelasi punct. Pe care il interpretam apoi, ca fiind esec. Ne numaram esecurile si tragem concluzia ca nu avem acces la succes, nu il meritam, ca succesul este ceva rau, murdar, plin de compromisuri, crime si ne consolam ca nu e nimic de facut. Visam totusi ca viata  ne va arunca la un moment dat pe un varf miraculos, unde toate conditiile sunt indeplinite, iar noi nu avem practic mare lucru de facut. Sau, imbratisam invidia. Sau ura. Sau ne credem mici, neinsemnati, fara valoare, luand deciziile pe baza fricii de a nu pierde si putinul pe care il avem. Dar, sacaiti pe fundal de convingerea ca putem mult mai mult, doar ca nu am avut sansa.

A doua varianta, cea castigatoare, ar fi sa ne oprim putin, sa ne dam seama de eroarea in care ne aflam. Sa ne amintim ca nimic din situatia actuala nu se afla in afara controlului nostru, sa cautam cauza si contradictia, sa aducem inapoi din subconstient adevarul negat despre noi, sa il acceptam si acceptandu-l sa il schimbam, daca acesta nu ne mai reprezinta. Si pentru asta avem nevoie de o resursa, care se afla dintotdeauna in noi, inepuizabila si disponibila in orice moment. Sa fim deschisi sa ne intelegem emotiile, trairile si reactiile, sa fim brutal de sinceri fata de ce simtim, indiferent daca "da bine" sau nu, sa fim autentici si congruenti cu noi insine. Pentru ca indiferent de aparente, sau cat de bine disimuleaza altii, contradictia cu ei insisi nu da niciodata gres, nu are cum sa nu se manifeste intr-un fel sau in altul, chiar daca noi nu vedem decat ceea ce straluceste. Greseala noastra sta in comparatia permanenta cu altii, venita tot din atentia indreptata exclusiv catre exterior. Justificata uneori de frica de a ne uita in interior.

Relativizarea valorii proprii, care este intrinseca, prin raportare la altii, ne asigura conditiile sa amplasam in subconstient, multe din trasaturile noastre definitorii, pe care alegem sa le consideram slabiciuni, uratenii, lipsite de valoare. Nu ne dam seama insa, ca aruncam murdaria sub pres, preferand sa ne facem ca nu exista, decat sa o acceptam si sa o curatam. Sub pres, se afla subconstientul, pilotul automat, care nu are nici un sistem de evaluare negativa sau pozitiva. El primeste orice ii trimitem noi, in valoare absoluta si incepe sa ruleze, ca un bun executant, programul. De exemplu, daca la un moment dat in viata noastra ne intalnim cu o situatie care ne amplaseaza intr-o pozitie de inferioritate, generand un complex de inferioritate, acesta va fi mai mult ca sigur negat, neacceptat si transferat in subconstient. Pentru ne mentine in echilibru, subconstientul livreaza in constient situatia compensatorie: complexul de superioritate. Atitudinea noastra se va concretiza in aroganta, dispret fata de ceilalti, inflamarea ego-ului si va genera resentimente, discomfort, ura si alte sentimente negative din partea celorlalti.
Daca ne cunoastem si ne valorizam ca fiinte egale, in momentul in care simtim, ca cineva incearca sa ne faca sa ne simtim inferiori, putem sa constientizam atacul, si sa alegem sa ne pastram integritatea emotionala. Sa ne detasam de celalalt si sa constientizam ca atitudinea lui este de fapt doar un simplu mecanism de aparare fata de propriul complex de inferioritate, si nu are nici cea mai mica legatura cu noi.

Un asemenea om are nevoie permanenta sa compenseze acest complex si se va alimenta intotdeauna cu reactiile noastre. Daca alegem sa nu raspundem emotional, atacul lui se va stinge. Asta nu inseamna sa nu reactionam deloc, ci sa raspundem calm, asertiv, ferm si fara intensitate sau atasament emotional.  Daca alegem sa reactionam violent, cu furie, pierzandu-ne controlul, ii vom da ocazia sa preia controlul. Asta ne va demonstra ca si noi avem la randul nostru un complex de inferioritate ale carui corzi sensibile au fost atinse de manifestarea opusa. In schimb, daca prin forta rece a argumentului, a evidentei, a demascarii atitudinii neindreptatite de superioriate, trasam limitele intre ceea ce suntem noi si complexele lui, atitudinea superioara se va dezagrega si va fi inlocuita de acceptarea egalitatii. Sau, daca denialul in care se afla celalalt, este foarte puternic, acesta se va lansa intr-o reactie violenta, de furie si agresivitate incontrolabila, care il va face sa piarda oricum controlul si va demonstra nesiguranta si frica de care este dominat.

Ca sa ne intoarcem la pilotul eficient, dar fara judecata care este subconstientul nostru, merita sa ne intrebam cu seriozitate daca ne dorim intradevar ca viata noastra sa fie condusa de un asemena pilot. Sau daca vrem sa ne instalam la mansa, gata sa ne acceptam atat calitatile, cat si defectele, fara ca aceasta sa ne afecteze dreptul de fiintare sau valoarea noastra identitara. Sa ne luam zborul catre adevarata noastra destinatie, alegand un mijloc de transport rapid, frumos si potrivit cu noi, in locul autostopului care ne amplaseaza pe locul din dreapta, intr-un vehicul condus de un pilot automat, fara ochi, fara simturi, fara judecata. Care conduce impecabil. Dar nu stie nici un drum.