Temperatura furiei

De multe ori, fara sa ne dam seama, ne infurie cele mai neasteptate si banale lucruri. Un gest. O imagine. O persoana. O intamplare. Un cuvant. O privire. O amintire. O neputinta. O slabiciune. O dezamagire. 

Furia este un flux de energie negativa de o viteza incredibila. Intr-o fractiune de secunda, sangele incepe sa fiarba de la picioare catre cap, celulele sunt inundate cu revolta, temperatura corpului creste, luam foc,  fata  si urechile ard, privirea e in flacari. Respiratia este zorita. Corpul este pregatit de lupta. Temperatura aurei noastre este fierbinte si rosie, ca lava unui vulcan ce se pregateste sa erupa.

Cuvintele devin taioase, frazele cinice, privirea se transforma intr-o arma, incordarea si tensiunea corpului sunt arc din care tasnesc sageti otravite. Intreaga fiinta este cuprinsa de un nor de furie rosu, care antreneaza si se hraneste in drumul lui cu orice nemultumire, frustrare sau gand, devenind un bulgare ce se rostololeste si devine din ce in ce mai mare si mai amenintator. Mai mult, din orice riposta, incercare, reactie din exterior este preluata energia si folosita pentru a o reintoarce distrugatoare, in varful cuvintelor, privirii sau gesturilor noastre incarcate de furie.

Furia este exact ca o furtuna. Ea antreneaza tone de electricitate pe care o descarca in ceilalti si in jur. Tunete, fulgere, ropote de ploaie. Crengi rupte, nori negri. Vant si vijelie. Cam asa arata furia noastra. Devastatoare pentru organism. Ceea ce lasa in urma e un mic dezastru biochimic. Celule sleite de energie, sistem imunitar slabit, aciditate crescuta, blocaj mental, reactii conduse de ego, butoane emotionale sensibile, epuizare, frecventa joasa si densa. Insatisfactie. Remuscari. Vinovatie. Nevoie de compensare. 

Una dintre cele mai puternice modalitati de a transforma alchimic senzatia febrila de furie este sa ne oprim ori de cate ori simtim vulcanul interior gata sa erupa. Sa ne punem ochelarii de observator si in locul sagetilor otravite sa gasim ceva pentru care sa multumim.

Sa multumim pentru faptul ca suntem intregi, sanatosi, ca putem vorbi, ca putem asculta, ca avem ce manca, ca putem merge, ca putem zambi, ca avem sansa sa fim in viata, ca suntem iubiti, ca putem iubi, ca putem sa gandim, ca suntem liberi, ca putem privi cerul, ca putem crea, ca avem un loc in inima celorlalti, ca putem ajuta, ca putem plati, ca avem un acoperis, caldura, prieteni, familie, copii. 

Sa multumim pentru ziua de astazi si pentru toate experientele frumoase de care am avut parte. Sa multumim pentru tot ce am primit si pentru ca putem darui. Sa multumim pentru hrana pe care pamantul continua sa ne-o daruiasca zi dupa zi, cu dragoste. Sa multumim pentru ca e pace si nu razboi. Sa multumim pentru frumusetea si darurile naturii. 

Sa multumim ca putem alege intre a ne lasa devastati de furie si a zambi.

Avem in fiecare moment atat de multe lucruri pentru care sa multumim. Suntem atat de iubiti si de rasfatati. Suntem scanteie divina si asta inseamna infinit. In infinit, orice furie se topeste. Devine neinsemnata si irelevanta.

De cate ori simti cum te cuprinde furia, aminteste-ti ceva pentru care sa multumesti. Alege lumina si vei fi uimit cat de repede se risipeste intunericul . Cand multumesti, energia care iti umple fiinta este de o calitate incompatibila cu furia. Vei observa cat de simplu si la indemana iti este sa schimbi temperatura emotiilor tale. Ce este mai importnat pentru tine? Satisfactia unui ego caruia nu ii pasa de distrugerile pe care le aduce in corpul tau, la nivel celular? Sau puterea ta de a transforma energia negativa in ceva curat, care sa aduca lumina in jur si pace in inima ta.

Foloseste acest instrument extraordinar, pe care il ai la indemana in permanenta. Nu costa nimic. Iti re-aduce in schimb calmul, auto-controlul, puterea. Atunci cand simti cea mai mica scanteie de furie, respira adanc si gaseste rapid ceva pentru care sa fi recunoscator din toate inima. Multumeste in gand pentru ceva ce ai. Incearca apoi sa continui cu furia. Nu vei mai putea, intrucat celulele tale vor fi pline cu energia blanda a recunostintei. Focul furiei e stins. Iar tu, in loc sa te fi transformat intr-un vampir energetic, esti cel care daruiesti. Esti alchimistul care la temperatura inalta a furiei, transforma totul in aur.

Photo: Red Hot Mexico Volcano, by Francisco Guasco, European Pressphoto Agency, via National Geographic

Matematica emotiilor

Sunt convinsa ca va amintiti din vremea copilariei, sau din postura de parinti, imaginea copilului plangand in hohote pentru ca a cazut si s-a lovit. Pentru el nu exista o tragedie mai mare decat ce i s-a intamplat. 

Expresia fetei, lacrimile si strigatul de ajutor din ochii lui sunt foarte expresive. In fractiuni de secunda, odata cu scalambaielile parintilor, hohotele se transforma in ras, dar distinctia intre ras si plans ramane greu de facut. Pe parcus, micutul isi poate aminti ca el era in mijlocul unei tragedii, el de fapt plangea. Si rasul poate sa se innece din nou in plans. 

Cand eram copil aceasta imagine era descrisa plastic prin expresia "ras cu plans, balega de manz".

Cu totii experimentam in fiecare zi milioane de emotii. De la entuziasmul unei idei la tristetea neimplinirii unei dorinte, de la optimismul pe care ni-l da o reusita, la disperarea de a nu avea solutii. Intr-un moment de furie putem experimenta ura fata de un om, pentru ca a doua zi sa ii oferim ajutorul, iubirea si compasiunea noastra. Putem trece cu viteza luminii de la bucurie la tristetea, de la iubire la ura, de la entuziasm la disperare.  Fericirea si depresia, caldura si frigul, iritarea si calmul, speranta si dezamagirea, mandria si rusinea, pasiunea si indiferenta, curajul si frica, incantarea si dezgustul, sunt doar cateva dintre nuantele de pe paleta emotiilor noastre.

Se spune ca o emotie negativa cantareste de zece ori mai mult decat o emotie pozitiva. Greutatea unei emotii negative este perceputa in inventarul nostru emotional ca fiind mai mare decat cea a unei emotii pozitive. Ne amintim mai usor lucrurile neplacute decat cele placute. Pentru ca ele ne marcheaza.bsi suntem dispusi mai usor sa le atarnam de noi si sa le caram toata viata, sa nu le dam drumul. Dar asta este doar perceptia noastra. E firesc sa fie asa, pentru ca orice emotie negativa este dureroasa, se afla in contradictie cu noi, este un disconfort care ne indeamna sa o ascundem undeva in adancul sufletului si sa fugim repede catre compensarea cu o emotie pozitiva. Autoironia, a face haz de necaz, "caterinca", sunt doar cateva mecanisme de aparare. Care este insa adevarata lor semnificatie?

In realitate, bucuria si tristetea sunt doua capete ale aceleiasi  senzatii. Asa cum orice magnet are doi poli, asa cum frigul si caldura sunt grade diferite cu care masuram temperatura, orice emotie vine cu doua extreme. Iubirea si ura se afla invariabil de o parte si de alta a aceleiasi emotii. Nu exista o separatie intre ele, nu sunt doua emotii diferite, ci este aceasi emotie de o parte si de alta a punctului zero. Atunci cand alegem sa experimentam bucuria, avem la pachet si posibilitatea de a trai tristetea. Primim curajul impreuna cu frica. Ele vin impreuna, pentru ca sunt aceeasi substanta, sunt acelasi lucru. Orice experienta pe care o avem in timpul vietii este neutra in esenta. Semnul pozitiv sau negativ pe care i-o da emotia care o insoteste, este doar un indicator al locului in care ne aflam in acel moment pe traseul vietii si are rolul de a ne semnala ca suntem pe drumul nostru sau trebuie sa schimbam ceva. Interpretarea noastra insa, atunci cand apare o emotie negativa, este ca nu suntem in stare, nu meritam, nu suntem buni.

Vanatoarea de emotii pozitive, fericire, entuziasm, iubire, bucurie, satisfactie, incantare, veselie devine doar o fuga de emotiile pe care le consideram opuse, anxietate, apatie, manie, dezamagire, dezgust, tristete, pe care nu le intelegem, sunt dureroase si incercam sa le ocolim, sau sa le limitam prezenta. Intelegand insa ca nu exista bun fara rau, pozitiv fara negativ, ne putem ridica de pe axa polaritatii emotiilor si din calitatea de observator detasat de intensitatea unei extreme sau a celeilalte sa cautam semnificatia emotiilor.

Imaginati-va o axa matematica orizontala, pe care aplicam o sinusoida. Drumul nostru este drept pe axa, noi suntem axa. Ganditi-va ca parcurgeti drumul drept de la un capat la altul, fara abateri, fara intreruperi. Acum imaginati-va ca pentru a ajunge in acelasi loc parcurgeti drumul pe sinusoida, cazand de la inaltimea unei emotii puternice si pozitive in cea mai adanca depresie din capatul celalat. Nu doar ca drumul ni se va parea muuuult mai lung, ci efortul de a urca pe sinusoida de la o emotie negativa la una pozitiva este mult mai mare, iar caderea de la una pozitiva la una negativa va fi multa mai rapida.

Intelegand polaritatea emotiilor, le putem trai fara disperare, fara a oscila ca un pendul intre agonie si extaz, putem sa traim triumful si dezastrul "tratand pe-acesti doi impostori la fel" (Rudyard Kipling-Daca). Asteptarile noastre nu trebuie sa fie amplasate intr-o zona in care exista doar fericire, doar bucurie, doar veselie si cantec. Pur si simplu, ridicand nivelul de constiinta, nu inseamna ca vei trai intr-o fericire continua. Nu exista asa ceva. Dar inseamna ca vei sti, atunci cand emotia negativa va aparea, ca trebuie sa o traiesti, pentru ca acela e locul in care esti in acel moment. E ca si cum ai vrea sa ajungi la mare, dar nu vrei sa treci printr-un satuc mizerabil, plin de cocioabe. Te dezgusta mizeria si te opresti, te intorci si o iei la fuga, crezand ca ai gresit drumul. Si te vei intreba de ce nu ajungi niciodata la mare, acolo unde ti-ai dorit.

Fiecare dintre noi traieste pe parcursul vietii atat dulcele cat si amarul unei emotii. Nimeni ne este ferit de cele negative. Doar ca acceptandu-le ca parte din noi, ca limbaj al corpului nostru prin care ni se trimit niste mesaje, traindu-le in valoare absoluta, fara atasamentul intensitatii semnului plus sau minus, le vom putea folosi ca pe niste indicatoare. Cand apare o emotie negativa, vom sti ca ea va trece si vom avea parte automat si de partea ei pozitiva. Pentru ca ele sunt una si aceeasi substanta.

In concluzie,

• fiecare emotie are doi poli, unul pozitiv si unul negativ; bucuria si tristea sunt doua fatete ale aceleiasi emotii.
• nu exista doar fericire, bucurie, veselie; atunci cand alegi bucuria, alegi si tristetea
• greutatea unei emotii este data de perceptia noastra; daca o vedem ca pe un indicator, nu ne va putea abate din drum; din contra, ne va ghida pe drumul nostru
• emotiile negative ca si cele pozitive trebuie traite; ele nu ne pot caracteriza ca identitate; ele ne semnaleaza ca suntem pe drumul cel bun sau nu, dar nu ne hotarasc destinul sau identitatea.
• orice experienta este neutra, indiferent daca emotia care o insoteste este pozitiva sau negativa.
• dezvoltarea personala, spiritualitatea, o constiinta superioara, nu inseamna ca vom trai fericirea continua ; sunt doua lucruri diferite, nu confundati asteptarile
• detasandu-ne de greutatea emotionala, concentrandu-ne pe pozitiv chiar si atunci cand lucrurile par fara iesire, stiind ca o emotie negativa e trecatoare si ca la capatul celalalt ne astepta una pozitiva, ne poate schimba modul in care ne traim viata, modul in care reactionam si ne poate elibera de un balast inutil acumulat in multi ani pe care fara sa stim il ducem cu noi. Imbratisati orice emotie fara teama. Ea este acolo pentru a ne dezvolta si nu pentru a ne distruge.

Emotiile sunt ca vremea. Se poate sa nu ne placa atunci cand cerul greu si innorat ne apasa zile intregi accentuandu-ne anxietatea. Traim frica odata cu descarcarcarea fulgerelor si tunetelor in mijlocul unei furtuni de vara. Si ne simtim entuziasti, bucurosi cand razele soarelui ne scalda in lumina. Acceptam vremea, cu manifestarile ei capricioase cateodata, pentru ca stim ca ploaia se va opri si din spatele norilor negri va aparea un soare stralucitor. 

Ca sa intelegem emotiile, trebuie doar sa ne ridicam in pozitia de observator, deasupra norilor si a furtunii si vom descoperi, ca la fiecare calatorie cu avionul, ca acolo sus e intotdeauna soare si calm. Si imaginea se vede in ansamblu. Planeta albastra e tot rotunda, iar emotiile noastre care uneori par tragedii catastrofale, sunt doar pentru noi, si doar pentru momentul in care le simtim. Ele nu sunt menite sa le purtam cu noi o viata intreaga si sa le retraim de fiecare data. Menirea lor este sa ne spuna de ce parte a axei suntem si sa ne mentina in echilibru.