Remember: Profetiile de la Celestine

Cu foarte multi in urma, imi cadea in mana o carte. Nu mai tin minte exact cine a fost mesagerul care mi-a adus-o, dar tin minte puterea cu care aceasta carte a deschis in mine, multe porti. Senzatii, simtiri, trairi pe care le banuiam, le stiam, le simteam, dar nu le putea defini, se transfomau in cuvinte, informatii si imagini. In certitudini. 

Intre timp, multe dintre revelatiile de atunci au devenit parte din viata de zi cu zi. Au devenit "banalitati". Dar mie mi-au revelat noi si noi sensuri. Am regasit-o astazi, si pentru ca nu cred in “intamplare", am decis sa v-o reamintesc si voua. 

Este vorba despre “Profeţiile de la Celestine”, scrisa de James Redfield.

Profetiile de la Celestine, au fost descoperite intr-un manuscris in limba aramaica, la Templele Ceresti (Celestine) din Peru. Limba aramaica este aceeasi in care a fost scrisa o parte din Vechiul Testament. Manuscrisul dateaza de la 600 I.Hr. si prezice transformarile uriase care se vor intampla in societatea umana. In principal, este vorba despre renasterea constiintei, ca experienta nu religioasa ci spirituala. Manuscrisul este impartit in mai multe parti, fiecareia corespunzandu-i o viziune, o intuitie, o profetie. 

Iata cele unsprezece viziuni. 

De cate ori nu v-a iesit in cale o persoana, necunoscuta sau cunoscuta pe care nu ati mai vazut-o de mult, exact in momentul in care aveati cea mai mare nevoie de ea. Ca si cum persoana respectiva ar fi avut misiunea de a va ajuta exact in acel moment. De cate ori, cand lucrurile pareau fara solutii, cand peretii si tavanul se strangeau in jurul vostru, nu s-a deschis brusc o usa iar solutia era chiar acolo? De cate ori, la marginea unei etape, nu a aparut un semn, un ghid care sa ne arate unde sa punem piciorul pe o treapta mai sus?

1. MASA CRITICA

Prima viziune apare atunci cand ajungem la o masa minima de oameni, care descoperim că traim într-o lume profund misterioasa, plin de coincidențe neasteptate si intalniri sincrone care par a fi destinate, programate, ca si cum viata ne-ar fi condusa de o forta inexplicabila. Aceste coincidente anunta primele existenta a ceva spiritual, dincolo de ceea ce este vizibil. Apare un sentiment al misterului impreuna cu o cunoastere transmisa intr-o clipa revelatoare, cunoastere dupa care incepem sa alergam si sa ne-o dorim prezenta in fiecare clipa.

 ~~~

De cate ori nu ati avut surpriza placuta sa observati ceva din zona invizibilului si peste cateva clipe, timp care nu ati stiut daca sa spuneti cu voce aptare sau nu, altcineva sa mentioneze acelasi lucru? De cate ori nu v-ati intalnit cu persoane care pareau sa recite din gandurile voastre? De cate ori nu ati rezonat cu cei din jur fie in modul vorbit, scris sau facut? De cate ori nu ati observat ca sunt din ce in ce mai multi aceea care au preocupari de a se dezvolta, preocupari spirituale in toate formele de la nutritie, la sport sau in zona sufleteasca si asta v-a bucurat enorm?

2. IMAGINEA UNEI LUMI NOI

Pe masura ce mai multi se trezesc, vom crea o viziune complet noua asupra lumii - redefinind universul ca fiind ceva plin de energie si sacru. Constientizarile noastre sunt puse intr-un context mai larg. Ne dam seama ca viata inseamna mai mult decat supravietuire si confort, inseamna o calatorie spirituala. 

~~~

De cate ori nu am folosit gandirea pozitiva, pentru a indeparta frica? De cate ori iubirea nu ne-a protejat sau i-a protejat pe cei dragi? De cate ori am simtit o energie perfect compatibila cu a noastra ca pur si simplu ne ridica? De cate ori nu am facut un gest frumos si am primit energia recunostintei la schimb?

3. TOTUL ESTE ENERGIE

Vom descoperi ca totul în jurul nostru, toată materia, consta din si provine dintr-o energie divina pe care am inceput sa o vedem si sa o intelegem. Prima cale prin care incepem sa percepem totul ca fiind energie este cultivarea sensibilitatii la perceptia frumusetii. Frumusetea nu inseamna standarde facute de altii, inseamna ceea ce simti tu in apropierea divinului din fiecare particula de energie.

~~~

Ati asistat desigur, implicati sau din pozitia de observatori, la multe tipuri de agresiune. Verbala, fizica, din priviri, atitudine sau gesturi. Combinatii. Va amintiti poate din ambele parti, cum v-ati simtit. In postura de agresor, privire taioasa si dura, muschii incordati, corpul usor aplecat catre celalalt, gesturi sacadate, voce metalica. Din partea cealalta, senzatia ca te lovesti de un zid, apasare, dorinta de a pleca, furie, umilinta, frica. De fapt miza luptei era energia. Dominantul este cel deconectat de la sursa de energie a universului si care se alimenteaza cu energia altor oameni.

4. LUPTA PENTRU PUTERE

Oamenii s-au simtit mereu nesiguri si deconectati de la această sursa sacra, si au incercat sa ia energie dominandu-se unii pe altii. Această lupta este cauza tuturor conflictelor. Lumea este vazuta ca o imensa competitie pentru energie si prin urmare putere. Cel care controleaza energia, detine puterea. Si totusi, a trai permanent pe un camp de razboi, nu e nici o placere. Evolutia inseamna a gasi alte surse mai inalte de energie, regenerabile si nelimitate. 

~~~

Cei multi care simt nevoia de a explora, de a se dezvolta, de a creste, de a-si gasi misiunea, de a cauta sa fie mai  buni si mai buni in fiecare zi, sunt aceia care au inteles ca fiecare are dreptul la o cantitate nelimitata de implinire. Nu e nevoie sa furam energia altcuiva pentru a ne hrani. E nevoie doar sa ne re-conectam la energia universului. 

5. CONECTAREA CU TOT CE E IN JUR

Singura solutie este de a cultiva o reconectare personala cu divinul, o transformare mistica care ne umple cu energie nelimitată si dragoste, ne extinde perceptia asupra frumusetii si ne ridica printr-o auto-conștientizare puternica. 

~~~

De cate ori nu ati trait incrancenarea de a tine toate lucrurile sub control. Si de cate ori, exact acele lucruri pe care credeati ca le controlati cel mai tare, v-au scapat de sub control? Sau pentru ca ati dorit un anume rezultat si nu v-a iesit in mod repetat, ati renuntat. Iar cand ati renuntat la acel rezultat anume, ori s-a realizat, ori s-a realizat ceva si mai bun?

6. CURATAREA TRECUTULUI

De-a lungul vietii interpretam mai multe roluri. Cele mai importante sunt cele de: intimidator, interogator, distant si bietul-de-mine. Daca reusim sa le constientizam si sa le transcendem, putem elibera propriile noastre tipare de control din trecutul mostenit și putem descoperi un adevăr al nostru, o misiune, pentru care noi suntem aici. Iar impartasind-o, ajutăm omenirea să evolueze spre acest nou nivel al realitatii. 

~~~

Daca facem acel lucru pentru care avem chemare, acel lucru care ne face intregi, care ne umple de energie si prin care simtim ca putem sa aducem o contributie acestei lumi, nu ne vom rataci niciodata. Intuitia ne va ghida catre toate resursele de care avem nevoie pentru asta. 

7. ANGAJAREA IN FLUX

Urmarindu-ne misiunea, putem avea parte de intuitie care sa ne arate exact unde sa mergem si ce sa facem, iar dacă atitudinea noastra va fi pozitiva pe tot parcursul acestui proces, vom genera un flux de coincidente care sa deschida usile astfel incat misiunea noastră să se manifeste. Nu e suficient sa simti iubire din cand in cand. Iubirea trebuie lasata sa intre, repetata si abia apoi manifestata in exterior. 

~~~

Suntem pregatiti atunci cand vedem relatiile dintre noi si ceilalti ca un mod de a potenta energia si nu de a muta energia de la unul la celallat. Evolutia noastra se opreste in momentul in care se instaleaza dependenta de o alta persoana. De multe ori, te ve trezi in postura de lider. Atata timp cat vei conduce pentru ca intuitia ta este cea mai puternica in acel moment, fara sa te indragostesti de puterea ta asupra celorlati, esti pe drumul cresterii tale. Atata timp cat vei renunta sa iti alimentezi ego-ul si vei simti cand sa predai stafeta cuiva care are mai multe de spus in acel moment, vei creste.

8. ETICA PERSONALA

Suntem pregatiti atunci cand dam energie din postura de lideri, constienti fiind ca ceilalti te sustin cu energie, cand suntem capabili sa predam stafeta si sa alimentam cu energie, atunci cand altul se afla la conducere. Si asta este valabil pentru toate relatiile noastre. Trebuie sa fi capabil sa primesti si sa dai energie. Sa intelegi cum se construieste energia. 

~~~

De cate ori nu vi s-a intamplat sa dati ultimii vostri bani cuiva care avea mare nevoie, iar in secunda urmatoare sa primiti mai multi de altundeva, intr-un mod neasteptat? De cate ori nu vi s-a intamplat sa ajutati pe cineva, fara sa ii cereti nimic in schimb, uneori chiar persoane necunoscute? Iar apoi in perioada urmatoare, aparent fara nici o legatura sa vi se intample numai lucruri bune care v-au deschis noi si noi oportunitati? 

9. O NOUA CULTURA 

Cea mai puternica profetie spune ca in viitor oamenilor le vor fi satisfacute toate nevoile. Nivelul de constienta va fi atat de ridicat incat atunci cand se vor intalni doua persoane, vor sti din campul energetic al fiecaruia, semnificatia intalnirii lor. Manipularile si tentatia de furt energetic vor fi demascate usor si vor disparea. Principiul universal care va fi activat,  este acela pe care se bazeaza de mii de ani biserica. Atunci cand daruim, primim inapoi. In momentul in care vom darui constant, se va intoarce catre noi, mai mult decat dam noi.

~~~

Cu siguranta daca nu sunteti creatorul unei comunitati, sunteti parte din una sau mai multe grupuri de oameni carora le plac aceleasi lucruri, care fac aceleasi lucruri, cauta aceleasi raspunsuri, functioneaza dupa aceleasi adevaruri.

10. MENTINEREA VIZIUNII COLECTIVE

Dincolo de misiunea personala, ne-am nascut in aceleasi timpuri pentru ca avem o misiune colectiva de indeplinit.

~~~

Am gasit cu totii de-a lungul timpului diverse metode de a ne mentine pe calea viziunii si misiunii noastre personale sau de grup. Prin intelepciunea de mii de ani, am aflat ca puterea mintii poate in mod misterios modifica viitorul. Am numit-o  credinta, gandire pozitiva, puterea rugaciunii. Si totusi, asta s-a intamplat la nivel personal, in familii si grupuri mici, in privat. Ceea ce se intampla acum este expansiunea acestei puteri in public si la constiinta de masa.

11. PUTEREA INTENTIEI COLECTIVE

Un ideal colectiv poate mobiliza cantitati imense de energie. Intentia este purtatoare de energie, rugaciunea, credinta si actiunea intru acestea sunt forte creatoare de o putere imesa. Atunci cand ne conectam unii cu ceilalti printr-un ideal, puterea creste exponential. De aici, se aduna toate resursele pentru ca acest ideal sa se materializeze la scara mare. Sa devina realitatea din jurul nostru.

~~~

Poate e un moment de bilant personal si colectiv al ultimilor unsprezece ani. Va las pe voi sa descoperiti mesajele personale si recunoasteti locul unde va aflati si locurile care va mai dau din cand in cand de furca. Dar si sa recunoasteti cat de mult ati parcurs pe acest drum frumos, pe care se intampla sa mergem cu totii, impreuna.  

Pentru cei care doreresc, cartea se gaseste in librarii.

Pentru cei care prefera filmul il gasesc pe http://www.filmeonline3d.ro/the-celestine-prophecy/

• Trailer
• Server 1
• Server 2

Revelatiile lunii Mai. Despre limitari, lectii si binecuvantari

Atunci cand ne indepartam de noi insine, de drumul nostru, de ceea ce suntem, viata gaseste o modalitate prin care ne aduce fara gres inapoi. 

Si pentru ca luna Mai a fost luna furtunilor, se pare ca furtuna este una dintre modalitatile in care viata ne reseteaza, face curatenie pentru noi. Distruge tot ce e rau pentru noi, tuna si fulgera, sterge cu violenta toate lucrurile inutile cu care ne-am incarcat vietile si ne intoarce la ce este esential.

O astfel de furtuna am trait si eu in luna Mai. O sa va povestesc ce am invatat eu de la experienta acestei ultime luni. O luna plina, poate cea mai intensa ca trairi de pana acum.

Ca sa va pun in tema pe scurt cu intamplarea, in decurs de cateva ore, am trecut de la inconstienta sublima a omului care nu a fost niciodata bolnav, nu a vazut spitalul, nu a luat medicamente niciodata, la  momentul ireal in care doctorul numarand  minutele, imi cerea sa imi dau acordul pentru operatia de urgenta care avea sa ma scape de hemoragia interna masiva, aparuta pur si simplu din senin, si sa ma tina in viata.

Si pentru ca fiecare intamplare, cu atat mai mult “furtunile” ne sunt date cu un anume mesaj, dupa ce mi-am revenit din soc, am inceput sa ma intreb care este de fapt lectia acestui moment cel putin inedit si neasteptat din viata mea. Sunt convinsa ca si voi ati trait momente sau ati fost in situatii neprevazute, carora nu le-ati inteles semnificatia. Uneori niciodata, alteori nu pe loc, ci mult mai tarziu.

Am descoperit si vreau sa va impartasesc si voua lectiile primite de la  viata in frumoasa luna Mai.

1. Am invatat despre limite si limitari

Atunci cand facem greseli spirituale mari, cand ne incalcam identitatea si uitam sa ne respectam nevoile, sa facem asa cum ne dicteaza intuitia, cand ne punem in mod repetat in situatii aflate in dezacord cu noi, ne punem in pericol insasi fiinta noastra. Ne ignoram potentialul si darurile cu care am fost binecuvantati si in loc sa inmultim "talantii" din Biblie, alegem sa stagnam, sa facem lucruri care nu ne reprezinta. Ne lasam scufundati in mediocritatea calduta a unor locuri, situatii, relatii, conjuncturi. Ne lasam dusi in deriva, bucurosi ca inca se vede un colt de tarm si neavand nici o idee despre furtuna care ne poate rasturna viata de la o clipa la alta.

In aceste momente, cand ne indepartam de noi prea mult, viata ne corecteaza traseul, impunandu-ne niste limitari. Acestea pot fi de mai multe feluri, in functie de natura spirituala a disonantei traite:

- kinestezice - nu putem sa ne deplasam, sa ne miscam

- psihologice - atacuri de panica, ipohondria, schizofrenia, etc.

- vizuale - nu putem sa vedem, infectii la ochi, etc.

- auditive - nu putem sa auzim

- olfactive - nu putem sa mirosim, senzorii ne sunt alterati.

- alergenice - nu mai putem sa mancam, bem, consumam diverse alimente, sau sa ne aflam in anumite locuri.

- emotionale - labilitate excesiva, senzitivitate sau contrariul, insesibilitate, indiferenta, anestezie

- sociale - suntem izolati cumva de interactiunea cu ceilalti, cu exteriorul.

Desiguri, acestea sunt doar niste exemple. Sa nu uitam ca totul incepe cu niste mici "atentionari", de la taieturi, julituri, inflamatii, raguseala, dureri de cap, etc. Cand aceste mici semne sunt ignorate, viata trece la masuri mai drastice care presupun situatii limita sau cu recuperari indelungate si anevoioase. Acum, cand ma gandesc retrospectiv, vad foarte clar ca au fost multe semne pe parcurs. Pe care le-am vazut si le-am ignorat.

Dar tu nu trebuie sa astepti furtuna. Trebuie doar sa incepi sa iti respecti nevoile, credintele, principiile. Sa ai curajul sa fii tu insuti.

Atunci cand simti un nod in stomac, in gat, furie, dezamagire, lipsa de motivatie, indiferenta, dureri de cap, anxietate, tentatia unui viciu, nevoia de a fi ocupat fara sa faci de fapt nimic, oboseala, cand iti vine in minte intrebarea "ce caut eu aici?", cand te trezesti ca alegi sa faci lucruri pe care nu le vrei, doar ca sa fi acceptat, sa nu fi respins, sa fi iubit sau sa fi "de gasca", cand simti cea mai mica urma de toxicitate intr-o relatie, opreste-te pentru un moment.

Orice pas mai departe poate fi catre marginea unei prapastii, a carei adancime nu poti banui. Imagineaza-ti ca orice pas inseamna o mutilare a ta. Si acolo undeva sus, aceasta agresiune pe care o manifestam de multe ori cu atata usurinta asupra noastra, va fi oprita. Perfectiunea cu care am venit fiecare trebuie prezervata. Asta e legea universului. La fel libertatea, liberul arbitru si dreptul fiecaruia de a fi asa cum e. In momentul in care continuam sa ne incalcam fiinta,  ni se ofera printr-o limitare oarecare, un moment de meditatie, o oportunitate de a ne redescoperi.

Suntem fortati sa ne mutam atentia de la toate lucrurile, activitatile si oamenii din exterior, catre noi insine, catre nevoile noastre, catre suflet, catre interiorul neglijat. Suntem nevoiti sa ne intrebam intrebarile si sa ne auzim raspunsurile. Sa ne dam seama ca nu putem trai viata altora. Chiar daca "generosi" cum suntem, am vrea sa le oferim timpul, energia si simtirile noastre, nu vom fi lasati. La un moment dat, ni se va atrage atentia ca ceea ce oferim cu atata sarguinta, simtindu-ne generosi si sacrificati in acelasi timp, cersind de la ceilalti aprecierea, este un fals, un gablont fara valoare. Iar cei din jurul nostru, care se bazau pe o bijuterie de aur, bineinteles ca se vor simti tradati si dezamagiti. Gablontul nu ii va face mai frumosi, mai bogati, mai buni. Ca orice fals, stralucirea mimata cu perseverenta, va pali, se va innegri, va cocli.

Suntem somati sa ne intoarcem la adevarul din noi, la intuitie, sa ne facem bilantul relatiilor si trecutului si sa alegem o directie si o cale pentru a ne intoarce la noi. La destinul nostru. Nu ne este permisa negarea destinului.  Fiecare limitare e o binecuvantare, indiferent cum pare la inceput. Este o noua sansa de a ne invata lectiile, de a ne cunoaste, de a ne manifesta, de a fii. E ca o busola perfecta in care nordul esti TU insuti.

2. Am invatat ca nimic nu ni se cuvine

Al doilea lucru pe care l-am invatat de la luna Mai, a fost ca nu exista nimic care sa ni se cuvina de-a gata. Acel "for granted". Desi stiam acest lucru, recunosc, ca de multe ori, alegeam sa il uit.

Trecem nepasatori pe langa cele mai frumoase si importante daruri, pe care viata, natura sau cei din jurul nostru ni le ofera zi de zi. Si pentru ca acestea ne sunt daruite, in general tot timpul, neconditionat, ajungem la performanta si aroganta de a considera ca Ni Se Cuvin. Ca suntem atat de frumosi, destepti, buni, extraordinari incat le meritam. Ni se cuvin.

Lucruri simple ca rasaritul care ne insoteste dimineata pana la birou, sandwich-ul mamei care ne potoleste foamea, bunavointa celorlalti, zambetul portarului cand iti da buna dimineata, confortul de a avea aer conditionat acasa, in masina, la serviciu. Suntem atat de dependenti de tehnologie si de gadget-uri incat nici nu concepem sa nu avem ultimul tip de telefon, cel mai nou model de televizor, cea mai puternica masina. Toate astea ni se cuvin.

Ni se cuvine apa. Ni se cuvine apa calda. Mancam doar ce ne place, chiar daca ne face rau. Aruncam mancare. Platim milioane pe tricouri, camasi si incaltaminte de firma. Pentru ca ni se cuvine imaginea noastra in ele. Ni se cuvin privirile admirative sau invidioase. Ne fac sa ne simtim bine. Cu ele ne cumparam increderea in noi insine. 

Ni se cuvine sa fim perfect sanatosi, sa ne putem misca in voie, sa alergam, sa facem sport, sa ne dam cu bicicletele. In schimbul tuturor acestor "maruntisuri", noi nu avem nici o obligatie. Nu simtim nevoia sa multumim, sa ne bucuram pana la lacrimi ci dimpotriva, ne arogam dreptul de a ne pedepsi din cand in cand perfectiunea cu o tigara, cu o sticla de alcool, cu un joint, sau cu mese copioase care ne lasa lati.  Sau sa fim nemultumiti. De vreme, de trafic, de ceilalti.

Ni se cuvine aerul, oxigenul, verdele parcurilor, frumusetea si intelepciunea naturii. Din pacate, consideram ca pentru asta, noi nu trebuie sa facem nimic. Nu trebuie sa o onoram, nu trebuie sa ne inclinam in fata ei, nu trebuie sa ii multumim pentru tot ce ea ne daruieste, noi luam totul de-a gata: legumele, plantele, animalele, fructele. Copacii si iarba au obligatia de a sta verzi pentru noi. Oxigenul pe care il respiram trebuie sa fie din abundenta.  Apa pe care o bem sa fie disponibila asa cum o vrem noi, rece, plata sau minerala. Frumusetea naturii, cu care hranim sufletul. Toate Ni se cuvin. Indiferent cata risipa facem noi.

Ni se cuvine timpul. Nu avem de livrat nimic in schimb. Nu am venit aici, in aceasta viata pentru a indeplini o misiune. Timpul pe care l-am primit e la discretia noastra. Dispunem de el, dupa bunul nostru plac. Si nimeni nu ne cere socoteala. Ni se cuvine. E dreptul nostru. Ne revolta cand cineva atenteaza la timpul nostru liber, dar nu ne revolta cand il risipim uitandu-ne la televizor, sau uitandu-ne in continuu pe internet, verificand emailul, mesajele, sau postarile de pe retelele de socializare. Sau imbatandu-ne. Sau barfind. Sau mancand in continuu. Ni se cuvine. E al nostru. Facem ce vrem cu el. Oare chiar nu trebuie sa dam nimic la schimb?

Ni se cuvin gesturile frumoase ale celor din jur. Dragostea parintilor, iubirea catelului, ajutorul prietenilor, bunavointa necunoscutilor, alintul persoanei iubite, grija celor dragi. Si totusi, cat de des uitam de ei? Cat de atenti suntem la gesturile lor? Cam in ce proportie apreciem noi, ceea ce primim de la fiecare din semenii nostri, cunoscuti sau necunoscuti? De cate ori multumim? De cate ori facem si noi acelasi lucru? Daca nu pentru ei, pentru altii? Stim oare sa primim cu adevarat? Sau noua doar ni se cuvine? 

Primim, primim si daruim, daruim. In general, primim mai mult. Dar numai atunci cand daruim din toata inima. Indifent ce daruim, ajutor, bani, timp, o vorba buna, bunavointa, si o facem fara conditionari, fara regrete, fara a ne gandi ce am fi putut face cu banii sau timpul respectiv, abia atunci nu vom iesi niciodata in pierdere. Dar parca am pierdut si exercitiul asta. Noroc ca suntem trasi de maneca. Si ni se aminteste ca nimic nu ni se cuvine pur si simplu. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce facem, tot ce gandim, tot ce spunem, sunt materialele din care ne contruim viitorul. Nimic din ceea ce facem nu ramane fara efect. Toate gandurile noastre ne influenteaza si ii influenteaza pe altii. Si totul ne poate fi luat intr-o clipa.

3. Am invatat despre bucuria lucrurilor simple

Tot ce voi povesti mai jos e pentru a va face sa intelegeti fara sa treceti prin acelasi lucru, cata bucurie din lucrurile simple ratam noi in fiecare moment al existentei noastre. Si pentru a va face sa constientizati cat de norocosi suntem si cat de bucurosi si recunoscatori ar trebui sa fim pentru tot ce avem si suntem.

Nu pot sa redau in cuvinte dimensiunea bucuriei de a ma putea ridica, initial doar pe marginea patului, apoi in picioare si apoi, de a putea sa merg in jurul lui tinandu-ma de el. Echivalenta probabil cu obtinerea titlului de Doctor Honoris Causa si nu exagerez. 

Dupa trei zile in care nu am mancat nimic, a venit momentul in care, la gustul primei lingurite de iaurt mi-au dat lacrimile de placere. Acel iaurt a fost masa pe care am savurat-o cel mai mult din toata existenta mea.

Apoi am reusit sa merg singura. Sa ma imbrac. Sa ma aplec. Deja imi re-castigasem independenta. Recunosc ca nu mi-am imaginat cat de greu este sa iti pui sosetele. Dar, am reusit. Nu in prima saptamana. Dupa zece zile. Aici am recunoscut si o lectie despre mandrie. Si despre cum de fapt ar trebui sa cerem ajutor. Sa avem incredere ca ni se va da. Sa lasam mandria la o parte.

Am reusit dupa mult timp sa incropesc chiar si o placinta. Pentru cei care au venit sa ma vada. A fost o bucurie de nedescris. Iar interactiunea cu primii vizitatori a fost de o intensitate si o exuberanta greu de descris. Asa cum ar trebui sa fie TOATE interactiunile noastre. Noi sa fim prezenti, integral cu toata atentia, fiinta si constiinta noastra in fiecare secunda petrecuta cu ceilalti. Abia acum am putut trai ce am citit in cartea Rodiei Tilianu, acum foarte multi ani, despre intalnirile noastre. Ne despartim de oameni cu care petrecem o jumatate de ora, o ora, zile sau ani si la plecare nu stim nimic despre ei. Cu ce erau imbracati, erau veseli, tristi, erau framantati sau linistiti, erau bucuroasi? Fiecare intalnire, ar trebui sa fie exact ca o intalnire cu persoana iubita. Emotia intalnirii, amintirea fiecarui detaliu. Participarea totala la fiecare moment. Asta inseamna sa fii viu. Sa fii present. Sa traiesti fiecare senzatie in totalitatea ei. Cu tot ce are sa iti ofere: culoare, miros, aroma, emotie.

Acum cateva zile, m-am urcat la volan si am condus din nou masina. Am chiuit tot drumul. Ma uitam fascinata la cum inaintez. Parca primisem o pereche de aripi. Nici chiar atunci nu m-as fi simtit mai tare. Si pentru ca mergeam incet, ma uitam cu un zambet imens desenat pe chip, la toti ceilalti soferi. Imi venea sa-i intreb daca si ei simt aceeasi bucurie imensa, pe care o simt eu. Unii pareau seriosi, altii distrati, altii blazati, unii povesteau. Ma uitam pe geam, in jurul meu, in toate oglinzile retrovizoare si totul mi se parea extraordinar. Cerul mi se parea atat de albastru, razele soarelui faceau totul auriu, florile radeau in parc, copacii se scaldau semeti in lumina, masinile mi se pareau stralucitoare, oamenii mi se pareau atat de frumosi. Mi se pareau niste minuni umblatoare. Eram euforica. Imi dadeau lacrimile in continuu si chiuiam de bucurie. Nu stiu daca am parcurs 1-2 kilometri, dar pot sa va asigur ca a fost cea mai frumoasa experienta cu masina. Niciodata condusul nu mi se va mai parea plictisitor sau obositor. 

4. Mi s-a confirmat ca oamenii sunt minunati

Am aflat despre oameni ca sunt minunati. Ca indiferent cine sunt si cum par, sunt solidari, sunt generosi, sunt umani, calzi si ca in fiecare dintre ei exista scanteia divina din belsug. Am avut ocazia sa cunosc multe tipuri de oameni acum. Oameni noi, cunostinte mai vechi, prieteni, apropiati. Fiecare s-a manifestat asa cum a simtit. Si despre toti pot sa spun ca sunt minunati. Unii surprinzatori, altii in felul lor. Lectia mea, a fost sa vad in reactia fiecaruia cate ceva din mine. Cat de putin sau cat de mult am daruit. Sa descopar cat de multa atentie, grija le-am oferit sau cat de distanta si rece am fost perceputa. Am descoperit cata frumusete poate sa fie in oameni. Am invatat sa ii respect si sa le respect alegerile. Indiferent care ar fi acelea.

5. Mi-am reamintit de puterea de a multumi

Am invatat ca in fiecare dimineata, sau in fiecare seara sa multumesc pentru toate lucrurile care mi-au fost daruite, inclusiv aceasta intamplare mai speciala din luna Mai. Sa multumesc pentru tot ce pot sa fac, sa gandesc, sa simt, sa traiesc, sa ofer , sa primesc, sa creez, sa consum, sa rad, sa plang, sa observ, sa sper, sa vreau, sa pot, sa fiu.

In loc de concluzie

Va propun, celor care m-ati insotit pana la acest capat de pagina, sa va opriti din ce faceti, indiferent unde va aflati si sa iesiti o clipa afara, sa deschideti macar geamul si sa ramaneti o clipa singuri cu voi insiva. Bucurati-va de razele soarelui, de umbra copacilor, daca e zi, de sunetul ploii, de mirosul ierbii ude sau de stralucirea stelelor, daca e noapte si in acest cadru, sa stati doar, fara sa faceti nimic, relaxati, constientizand ceva frumos din interiorul sau exteriorul vostru. Poate fi o adiere de vant cu miros de tei sau o senzatie de liniste si bucurie, fara motiv. Poate fi amintirea unui gest frumos sau cerul cu imensitatea albastrului sau. Savurati acest moment (ca pe un iaurt:)) si propuneti-va sa transformati aceste gen de clipe intr-un obicei, intr-un ritual pe care sa vi-l oferiti ori de cate ori simtiti ca v-ati indepartat de divinitatea din voi.