Traim
destul de mult in casa noastra fizica, in corp. Corpul, ne cere atentia destul de des
si poate sa ne decupleze intr-o clipa, de la intentiile, gandurile si
faptele care nu se potrivesc cu evolutia noastra. Corpul nostru este o oglinda
a ceea ce traim, gandim si credem in invizibil. In corpul nevazut al energiei
gandurilor si faptelor noastre. Corpul nostru fizic ne semnaleaza imediat
un dezechilibru pe care noi il traim, o greseala pe care noi o comitem
fata de noi insine, o lipsa de respect pe care noi o toleram fata de ceea
ce suntem si am putea deveni, o ignorare a nevoilor noastre mai inalte. Corpul
nostru este harta perfecta catre evolutia noastra. Ceea ce avem de facut, este
doar sa il respectam. Sa il recunoastem si sa il consideram un sanctuar, un templu
al spiritului nostru. Sa il ingrijim, sa il ascultam, sa il antrenam, sa il
cooptam in evolutia noastra.
Corpul nostru, ca orice alt tip de
energie are nevoie de miscare, pentru a se modela, pentru a se imbogati,
pentru a se ‘informa’ cu alte energii din jur, pentru a se curata si regenera.
Corpul nostru fizic, e nevoit de multe ori ‘sa strige’ la noi, printr-o durere,
sau sa ‘ne doboare’ de tot, pentru a ne atrage atentia ca suntem pe
un drum gresit.
Daca
am putea, in acel moment de durere, sa ne mutam din nevoia noastra de atentie,
si sa ne ascultam corpul, sa intelegem ce vrea sa ne transmita si sa-i
multumim; sa ‘ne vindecam’ sufletele pentru a ne trata corpul, am observa
uimiti ca acest templu, care ne-a fost dat pentru a onora esenta noastra divina,
este in echilibru, si ne serveste perfect atunci cand noi suntem in pace, in
liniste si armonie cu noi insine si cu cei din jur.
Ce
facem noi de obicei, insa, cand suntem trasi de maneca? Cu o raceala, cu o
durere, cu o intepenire a gatului, cu o amortire a mainii, cu spatele, cu
capul, cu maseaua, cu genunchii? In loc sa ne oprim pentru un moment si sa facem
doi pasi in spate, sa ne amintim daca nu cumva ego-ul nostru este cel care s-a napustit
asupra altcuiva, incercand sa-l domine, sau poate s-a pitit si s-a lasat
dominat, noi, ignoram semnalele corpului si ne continuam periplul egotic de
cucerire, lasandu-ne jigniti, infuriati, ofensati, judecand in stanga si in
dreapta. Si in tot acest timp, nu facem decat sa strangulam energia si
comunicarea energetica cu exteriorul, si sa ne focusam doar pe acea mica si
neinsemnata portiune a ego-ului care a fost ofensata. Investim acolo, toata
energia pretioasa a corpului, pana la limita de decuplare automata, cand
dezechilibrul declanseaza un scurtcircuit. O boala. Mai usoara sau mai serioasa.
Orice
interactiune cu cineva, orice ni se intampla,
orice simtim cand ni se spune sau ni se intampla ceva, sunt doar
moduri, limbaje prin care noi comunicam cu noi insine si cu exteriorul. Sunt
modalitati prin care universul incearca sa isi faca loc in noi si sa ne
arate acele aspecte la care avem de lucrat. Sunt moduri in care unele parti din
noi sunt activate, pentru a a fi intelese si acceptate. Nu judecate si
etichetate.
Fiecare
dintre noi suntem un ghem de energie, legati de pamant prin acest corp fizic, tridimensional,
miscandu-ne, innotand intr-o mare de energie universala. Nu
intotdeauna suntem suficient de permeabili si flexibili, pentru a ne
adapta atunci cand interactionam sau trecem printr-o energie diferita de a
noastra. Si asta, pentru ca noi ne cunoastem propria energie. Suntem familiari cu ea. Ne
simtim confortabil cu ea. Si orice diferenta ni se pare perturbatoare. Prima
reactie este sa ne luptam, sa rezistam oricarei schimbari propuse din exterior,
pentru a ne conserva senzatia de cunoscut. Confortul obisnuintei. Pentru asta,
ne imbracam corpul cu o armura, inchidem toti porii, pentru a nu lasa nici o
informatie energetica sa ne atinga sau sa ne schimbe. Pozitia noastra se
schimba de la cea de adaptare dinamica la cea de aparare si rezistenta. Corpul
devine rigid, mentalul preia armele si ego-ul conducerea. Ne izolam in acel
moment, de spiritul nostru, care ramane in afara acestei lupte si nu mai poate
comunica cu noi prin armura metalica si densa. Alimentarea energetica cu exteriorul,
odata taiata, incepem sa consumam resursele pe care le avem. La sfarsitul
bataliei, in functie de ‘tematica’ si ‘adversar’, corpul ramane fara
anumite resurse. Raportul dezechilibrului ne este prezentat prin durerea sau
boala aparuta in organism.
Dar,
de ce ne este mai usor sa tratam efectele, fara sa vedem sau sa cautam
adevaratele cauze? De ce ne este greu sa trecem peste intensitatea unei dureri
fizice si sa vedem ce gand, ce judecata, ce actiune a noastra asupra altora, a
declansat acest dezechilibru? Cum se face ca nu ne trece prin minte, ca poate noi
am fost cei care am spus sau am facut ceva intruziv, prin care am agresat,
manipulat, folosit pe altii, si acele reactii ale lor, care nu ne plac, sunt
doar o oglinda intoarsa catre noi, pentru a ne arata ce am gresit?
Focusul
pe material, pe nevoile noastre fizice, imediate, concrete, ne poate bloca de
multe ori, acea legatura subtila cu partea noastra energetica si spirituala.
Mentalul, vorbaret si vocal isi propaga si isi impune parerile, astfel
incat noi sa fim protejati de orice informatie care ar putea sa nu ne
convina. Mintea noastra are ca scop sa ne protejeze cu orice pret, pe moment.
Nu contine dimensiunea temporala si nu stie ca pe termen lung ne poate face rau,
daca ii lasam fraiele.
Ca
si in jurul nostru, cel care striga mai tare si este mai
agresiv, este ascultat primul. Corpul, care e cel mai masiv component al nostru,
si are capacitatea de a materializa durerea, e cel care ne poate atrage cel mai
repede atentia. Mintea este si ea guraliva si are capacitatea de a ne
distrage atentia si de a ne ocupa timpul cu tot felul de ganduri. Iar
adevaratul centru al evolutiei noastre, cel spiritual, care e foarte subtil, de
multe ori, devine de neauzit, inexistent, usor de neglijat. Si totusi spiritul
este cel care comunica cu noi prin senzatii, prin intuitii, prin sincronicitati
si prin starea corpului. Ne arata cu maxima acuratete, unde sunt probleme
noastre.
Si ne
invita desigur, sa nu uitam sa ne respectam, sa nu uitam sa ascultam, sa primim
tot ce ni se intampla ca pe un mesaj, ca pe o invitatie la evolutie. Ne invita
la flexibilitate, la deschidere, la comunicare, la negocierea fiecarui moment,
cu exteriorul. Ne arata prin capacitatea corpului de a se adapta in fiecare
moment unor conditii noi, de temperatura, praf, umiditate, cum
ar trebui sa fim si la nivel mental si la nivel spiritual de flexibili si
permeabili.
Sa ne
adaptam cu zambetul pe buze conditiilor care vin sa faca parte din drumul
nostru, indiferent care ar fi acelea, fara sa ne gandim de ce la noi poate
drumul e pietruit, in timp ce altii gonesc pe o autostrada langa noi, ci sa
primim provocarea ‘pietrisului’ si greutatilor, ca pe un antrenament al
spiritului.
Un dezechilbru
la nivelul corpului, este doar un semnal de inflexibilitate, de rezistenta, de
neacceptare. Asculta-ti corpul. Respecta-l. Invata sa il intelegi. Observa
cu uimire cum iti transmite informatii pretioase despre tine in locul unde te
afli catre tot ce poti fi.
Afla,
cu uimire si drag, ca indiferent de cat de diferit arata drumul nostru, fata de
al altora, valoarea si semnificatia lui este aceeasi. Ca sentimentul de
implinire, de armonie, satisfactie, echilibru si fericire, este egal si
acelasi, indiferent ca vine dintr-o afacere reusita de mii de milioane de
dolari, din faptul ca ai oferit hrana, adapost sau ajutor unui om aflat in
nevoie, din fericirea de a fi adus pe lume o fiinta sau de a fi schimbat cu o
vorba, directia si viata unui om.
Lasa
corpul tau sa exerseze si sa experimenteze flexibilitatea. Transparenta.
Permeabilitatea. Miscarea. Respiratia. Viata.
Photo: Energies VI, acrylic painting by Alexia Medici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu