re comunica ar trebui sa dea toate informatiile, sa participe cu limbajul non verbal, sa se gandeasca inainte de a incerca sa explice, la intreg traseul cognitiv pe care il va parcurge interlocutorul.
Lipsiti de ajutorul cuvintelor am fi nevoiti sa angajam resurse nebanuite, pe care acum le constientizam din ce in ce mai putin: mimica, puterea de expresie a privirii, tonalitatea, gesturile, energia, chiar si telepatia. Gandul ar deveni vehicul al comunicarii.
Imaginati-va ca la capatul celalalt propriul limbaj, nu ar folosi la nimic. Ascultatorul ar trebui sa implice toata atentia lui, sa renunte la toate prejudecati, la incarcatura predefinita pe care unele cuvinte o poarta, la prescurtari care uneori te arunca intr-o alta directie fata de mesajul initial. Ascultatorul ar trebui sa fie politicos si sa lase un loc liber in mintea si in inima lui, un loc pregatit sa primeasca mesajul celuilalt.
Imaginati-va ca cei doi ar fi nevoiti sa se abandoneze integral momentului prezent. Ar fi nevoiti sa dea atentie oricarui detaliu. Ar fi fortati sa aiba mintea si inima dechise, pentru a afla cu adevarat ce vrea sa transmita celalalt. Am fi nevoiti sa observam daca cel din fata noastra este calm sau agitat, daca e vesel sau trist, daca e odihnit sau obosit, daca e senin sau preocupat, daca e sincer sau nu. Cu ce e imbracat si ce transmite vocea lui. Dar corpul? Dar atitudinea?
De multe ori, folosind cuvintele, fara sa ne dam seama, ele vin si se aseaza peste ceva deja scris. Un cuvant are pentru noi o semnificatie, o experienta si o emotie, pe care vorbitorul nu intentionase sa le ataseze. Un cuvant poate avea o greutate mai mica sau mai mare pentru oameni diferiti. Si iata cum, cu usurinta si rapiditate, mesajul e deja deformat. El va fi descifrat, dar cu aceste erori proveninte din propriile atasamente, iar dupa traducere, va insemna cu totul altceva. Daca mesajul merge mai departe, fata de sursa originala, dupa un timp, va ramane foarte putin din el, sau chiar nimic.
Daca nu am avea la dispozitie cuvintele, am fi nevoiti sa sa traim la timpul prezent cu fiecare om pe care l-am intalni. Daca nu am avea la dispozitie cuvintele, am pierde 5% si am castiga 95% din mesaj. Daca nu am avea la dispozitie un limbaj comun, ar trebui sa ne reinventam de fiecare data cand transmitem sau decodam un mesaj. Sa acceptam ca orice mesaj poate sa vina catre noi. Nu am mai fi tentati sa pandim o pauza in discursul celuilalt, in care sa ne repezim cu mesajul nostru pregatit de-a gata. Daca nu am avea la dispozitie cuvintele, ar trebui sa avem incredere in senzatiile transmise de corpul nostru. Am sti atunci, daca ne simtim bine cu cineva sau nu, daca cel din fata noastra e autentic sau nu. Nevoiti sa fim atenti, am observa trasaturi, energie, nuante, semnificatii reale. Am trece de fatada cuvintelor.
Dar, pe langa toate astea, unul dintre cele mai importante avantaje cred ca ar fi, nemaiavand cuvintele, sansa de a ne observa. De a observa cum ne simtim noi in preajma interlocutorului. Ne simtim in largul nostru, sau intimidati? Ne lasa spatiul de care avem nevoie sau il ocupa el pe tot? Ne simtim apasati sau inspirati? Grei sau usori? Obositi sau energizati? Pentru ca la final, scopul oricarei intalniri, comunicari, interactiuni este de a afla daca exista un drum pe care vom merge impreuna sau dimpotriva, e doar un indicator care nu spune stop, la dreapta, fundatura.
Ceea ce simtim noi, este ghidajul pe care il primim pentru a sti daca suntem pe directia buna sau nu. Iar pentru a afla ce simtim, avem nevoie sa ne debarasam de cuvintele "semi-preparate" ale caror semnificatie e deja "gatita" de altii sau de experientele noastre din trecut.
Cel mai valoros cadou pe care il poti face cuiva este atentia ta. Fa acest cadou celui din fata ta. Fa-ti acest cadou tie.
Buna dimineata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu