E nevoie uneori sa intoarcem privirea inapoi si sa refacem cu mintea si inima deschise, traseul vietii
noastre.
Tot ce am facut, tot ce am intalnit, tot ce am fost vreodata, tot ce
am castigat, tot ce am pierdut, tot ce am primit, tot ce ne-a fost luat.
Gandurile, sentimentele, iubirile, fericirea, furiile, fricile, pasiunile,
ideile, rasetele, lacrimile, vinovatiile,
implinirile - totul.
De multe ori, chiar daca avem senzatia ca traim in prezent, urcam in barca
negarii si in timp ce avem senzatia ca inaintam, ne invartim si suntem de fapt captivi
in trecut. Uneori, e nevoie sa parasim in graba, aceasta barca ce se va scufunda
spectaculos si sa inotam luni si ani de zile doar pentru a ajunge inapoi in
prezent. Doar pentru a ajunge cu picioarele inapoi, pe tarmul adevarului nostru.
Unde se afla granita cu prezentul. Apoi, din prezent, putem crea directia catre
care dorim sa mearga viitorul nostru.
Trecutul este adevarul nostru. Experientele sunt vehiculele care ne-au
adus aici, unde suntem acum. Emotiile ne-au aratat drumul. Si trairile s-au
asezat in fiecare celula a noastra, facandu-ne ceea ce suntem.
E foarte posibil ca atunci cand renunti la protectia minciunii, mai intai sa
simti un gol imens. Un vid ramas dupa ce toate emotiile stranse si ne-exprimate
vreodata s-au dus. Atentie insa! Vinovatia poate incerca sa ocupe acest spatiu curat. Las-o
sa treaca, nu te opune, dar nici nu o primi in spatiul inimii tale. Vinovatia e doar
un parazit ce incearca sa ne protejeze de necunoscut.
S-ar putea ca aici si acum, sa nu avem toate raspunsurile si primul impuls
sa fie ispita fricii. Niciunul dintre noi nu stim ce ne rezerva viitorul pana
cand nu ne luam viitorul in maini. Pana cand nu aducem viitorul, aici si acum.
Pana cand nu ii facem loc in prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu