Te trezesti inaintea ceasului, te simti
obosit si in loc sa te dai jos, incepi sa rulezi in gand tot ce ai de facut in
ziua care nici nu a inceput bine? Pe masura ce lista se aglomereaza simti cum
gandurile se intensifica si stresul se instaleaza usor usor in muschi, in
stomac, in expresia fetei? Iar atunci cand te dai jos din pat, chimicalele
fricii sunt deja instalate si asteptarile tale au creionat o noua zi grea,
plina, obositoare, care nu iti va oferi poate nici acele cateva clipe de ragaz
pentru bucuria sufletului.
Sau esti acela care te trezesti, intri
pe pilot automat intr-o rutina care s-a stabilit singura de-a lungul timpului
si a carei unic rol este sa te transporte din starea de somn pana la job, unde
te identifici cu ce ai de facut atat cat poti, iar daca ai norocul ca orele de
serviciu sa se termine in timp util, ramai cu cateva variante: nu stii ce sa
faci, cauti, sau faci ceva pentru tine dar cu frustrarea ca nu iti ajunge
timpul?
Sau poate esti acela care, imediat dupa
trezire, inainte sa iti iei in primire ziua, te lansezi pe o retea sociala si
te cufunzi in vietile altora cautandu-ti si gasind justificarea pentru
frustrari, depresii si neimpliniri.
Suntem obisnuiti sa ne incepem ziua
brusc. Ne trezim si repede, repede ne pregatim sa fugim de noi insine. Uneori
chiar asa ne exprimam: “Pa, pa. Fug! sau Am fugit”, in brate cu senzatia ca
suntem mereu in intarziere.
Ce-ar fi insa, daca in loc sa ne
pregatim, sa citim, sa invatam , sa gandim, sa rationam, ne-am prezenta la un
examen, asudati si transpirati de cat am alergat pana aici, fara sa ne fi
pregatit o secunda, fara sa stim de fapt cu ce se ocupa acea materie, ce putem
face cu ea, de ce vrem sa o invatam? Ce se intampla atunci cand ne prezentam la
examene, fara sa ne pregatim, fara sa studiem, fara sa acordam timp acelei
materii? Picam. Esuam. Nu trecem acel examen. Suntem nevoiti sa il repetam. Si
ne facem rost de urmatoarele emotii: frustrare, rusine, nervozitate,
autoinvinovatire, asezandu-le frumos ca pe o trusa numai buna de folosit, cu
prima ocazie, pentru un viitor esec.
Ce-ar fi, daca croitori fiind, am
intinde stofa si fara sa ne imaginam, fara sa vedem cu ochii mintii, fara sa
desenam, fara sa masuram, sa luam foarfeca si sa taiem direct intr-un material
pe care nu il vom putea recupera niciodata? Am face materialul harcea-parcea,
nu-I asa? Sau ni se va parea ca totusi se mai poate recupera si ne-am folosi
apoi toata bruma de energie creatoare ramasa dupa sperietura, pentru a incerca
sa reparam taieturile gresite. Ce vom obtine? O peticeala si urmatoarele
sentimente: nemultumire, incompetenta, neincredere, stima de sine la pamant,
lipsa de entuziasm.
Ziua se incepe usor si delicat,
oferindu-i organismului ocazia sa ‘simta’ energia zilei. Pentru asta, cel mai
potrivit este un ritual propriu (daca vrei sa afli mai multe il gasesti aici),
care sa indeparteze eventualele tensiuni din corp si sa-l puna intr-o stare
potrivita actiunii de peste zi, sa goleasca si sa pregateasca mintea pentru a
afla ce vrem si pentru a ne putea concentra de-a lungul zilei la ce avem de
facut. Si nu in ultimul rand pentru a ne oferi acel spatiu pentru intrebarile
si raspunsurile noastre, pentru a face legatura cu zilele de pana atunci,
pentru a ne intelege si cunoaste drumul, pentru a stabili ce vrem si a ramane
conectati cu scanteia divina pe care o adapostim.
Cateva clipe in care doar respiram,
cateva minute in care suntem atenti la corpul nostru si senzatiile care se nasc
in noi, cateva momente in care dizolvam granita dintre noi si ce e in jurul
nostru, ne pot aduce informatii esentiale despre energia si misiunea zilei care
abia a inceput.
Iar in spatiul creat, putem lasa sa se
aseze fara sa impunem ordinea, acele ganduri inspirate care sa conlucreze cu
universul pentru a manifesta ce ne dorim.
Degeaba ne-am obisnuit sa bruscam
diminetile. Energia stresului, agitatia, nemultumirea, apatia, frica, rutina
obositoare, ruperea de propria bucurie, izolarea fata de natura, pierderea
intelesului si a semnificatiei vietii, sunt polaritati si energii distructive
care nu pot atrage creatia, implinirea, realizarea si fericirea.
O dimineata este ca persoana iubita.
Trebuie sa o iubesti asa cum e, sa ai rabdare si sa o lasi sa vina catre tine,
sa fii atent si tandru cu ea, sa o studiezi cu inima deschisa, sa o intelegi si
fiecare moment cu ea sa iti fie bucurie. E nevoie sa ii oferi spatiu sa se
dezvaluie, sa se deschida, sa infloreasca sub privirea ta. Pentru a-si arata
frumusetea e nevoie ca pasii ei sa se aseze pe linistea ta. Tu esti cel care
cucereste orice dimineata cu farmecul, bucuria si sclipirea din ochii tai. Tu
esti singurul care stii sa-i ceri si sa convingi energia zilei, sa ti se aseze
in palma si sa se transforme caii putere de care ai nevoie pentru ideile si
actiunile de peste zi.
De aceea, ia orice dimineata in serios
si acorda-i atentie. Este aluatul din care tu iti modelezi ziua. Imprima-i o
intentie, simte-i energia, da-i o directie. Din inima. Avand ca aliat mintea.
Si un corp viu, alert, gata sa iti sustina excesul de entuziasm si bucuria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu