Fiecare zi, fiecare
moment ne solicita sa intram intr-unul sau in altul din rolurile pe care ni
le-am asumat sa le implinim. Rolul de angajat, rolul de antreprenor, rolul de
parinte, rolul de iubit/iubita, rolul de fiu sau fiica, rolul de frate/sora,
rolul de parinte spiritual, de invatacel sau mentor, rolul de sportiv, rolul de
student, rolul de invatator, rolul de gradinar, rolul de coleg, rolul de
prieten, rolul de networker, rolul de model, rolul de agresor, rolul de
victima, rolul de adult, rolul de copil, rolul de mediator, rolul de
diferentiator, de indrumator, rolul de lider, rolul de adept, rolul de creativ,
rolul de rational, rolul de rebel, rolul de disciplinat.
Multe, multe roluri,
unele mai colorate, altele mai ‘alb-negru’ si toate rolurile pe care le alegem
sa le indeplinim, sa le jucam sa le implinim la un moment dat, sunt parte din
noi. Sunt raze sau fatete ale personalitatii noastre, care au nevoie sa se
manifeste. Sa fie implinite. Sau vindecate.
In momente diferite, ele
ne cheama sa le exprimam. Ne identificam de-a lungul timpului mai mult cu unul
sau altul dintre roluri care e mai apreciat de ceilalti, sau care ne solicita
mai mai mult, sau de pe urma caruia avem un oarecare tip de succes. Ni-l facem
cariera, ni-l facem tel, ni-l facem scop. Si investim in el mai mult si mai
mult.
Fie ea profesia, cea care
ne aduce statut, recunoastere, notorietate, rezultate. Fie el rolul de parinte,
care ne aduce satisfactia de a duce stafeta vietii si evolutiei mai departe.
Fie el rolul de iubit/iubita/sot/sotie care inseamna sprijin si dragoste si
uneori renuntare la ego. Fie ea pasiunea, hobby-ul in focul careia ne mistuim
cu atata drag incat timpul se arde.
Rolurile noastre ne
solicita, ne cheama. Unele ne consuma. Altele ne devoreaza. Altele ne refac.
Altele ne vindeca. Toate sunt parti ale noastre. Toate sunt importante,
atata timp cat nu uitam ca noi suntem altceva decat rolurile noastre. Noi
suntem aceia care pot alege ce rol accepta, ce rol isi doresc, ce rol implinesc.
Rolurile noastre sunt
raze ce tasnesc din noi. Ducand cu ele parti din ceea ce suntem. De multe ori
insa, uitam complet de noi. Plecam intr-un rol si ne identificam atat de mult
cu el, incat uitam sa ne intoarcem inapoi. Uitam sa ne intoarcem acasa. In
sufletul nostru. Uitam ca pentru a putea fi oricare din rolurile noastre, avem
mai intai nevoie sa fim plini, intregi, linistiti in suflet. Avem
nevoie de o inima deschisa si plina de compasiune, mai intai pentru noi insine.
Avem nevoie sa facem atata liniste in minte, incat sa putem sa ne auzim
intuitia. Avem nevoie sa avem grija de noi. Sa nu uitam sa ne intrebam in
fiecare dimineata, sau macar din cand in cand, care sunt nevoile sufletului
nostru. Ce isi doreste el, inainte de ce isi doresc altii de la el? Si sa
il ascultam. Sa ii oferim. Sa ii implinim nevoile, inainte ca el sa si le ceara
cu forta.
Lipsind prea mult din
centrul nostru, plecati fiind cu anumite roluri, la un moment vom ramane goi.
Iar sufletul nostru nu va mai avea dorinte, nu va mai sti sa isi ceara drepturile.
Alienati, vom cauta raspunsuri in rolurile cu care ne-am identificat. Si vom
bantui, poate ani de zile pana sa ne reintalnim cu noi insine.
Acorda-ti din cand in
cand, cate un moment de liniste. Fa din el o ceremonie personala. Stai pur si
simplu in linistea interioara si multumeste pentru tot ce ai, pentru toate
rolurile tale. Traseaza in jurul acestei linisti si recunostinte o linie
care sa te protejeze de galagia din jur. Fa din acest spatiu al inimii, un loc
pe care sufletul tau sa il numeasca ‘acasa’. Aminteste-ti ca orice decizie
pleaca de aici si ca orice decizie creeaza viitorul. Refuza sa mai traiesti
efectele deciziilor luate de rolurile tale. Intoarce-te oricand ‘acasa’ si afla
ce plan are sufletul tau pentru tine. Asculta vocea intuitiei. Pastreaza-ti
calmul si puterea ce vine din inima ta. Observa apoi cum rolurile tale capata
sens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu