De cate ori nu ati trait aceasta situatie? In masina, in coada de masini mai exact, un pic in intarziere, sau pur si simplu, plictisit, te uiti stanga, te uiti in dreapta si pe ambele sensuri masinile circula, inainteaza cu viteza chiar. Eziti un moment, apoi te hotarasti. Semnalizezi, tragi de volan, intri pe banda din stanga. Nu apuci bine sa multumesti celui din spate, pentru ca te-a lasat sa intri si toate masinile de pe banda ta se opresc imediat cum ai aparut tu. Deja vu? Deja da.
Sau, invers, de cate ori luand decizia de a ramane totusi pe banda ta, constati ca ii depasesti peste 100 de metri pe cei care treceau cu atata viteza pe langa tine si inaintezi mult mai mult. Sau dupa o serie de depasiri alternative, la semafor, sunteti amandoi in aceeasi pozitie?
La fel si in viata. Reactionam cu intensitate, pe segmente scurte, pe moment. Vrem ca in fiecare moment sa fim noi cel mai in fata, sa fim cei mai buni, primii tot timpul. Orice segment invins ne produce durere, nemultumire, frustrare, furie. La fel ca in povestea noastra, viata nu poate fi judecata pe segmente atat de scurte, cum ar fi cativa zeci de metri, o zi, o saptamana, uneori chiar luni.
Viata trebuie privita in ansamblu. Destinatia e orizontul provocator. Uneori de neatins intr-o viata. Toata semnificatia drumului sta in cantitatea de bunatate, frumusete si bucurie pe care putem sa le oferim si sa le primim de-a lungul lui.
Nu conteaza pe ce portiune te afli, cat de mult ti se pare ca inainteaza ceilalti. E drumul lor. Nu stii costurile pe care le platesc. Poate ca viteza lor e mai mare, dar poate au pierdut din capacitatea de a se bucura.
Viata e formata din drumul asfaltate, ne-asfaltate, gropi, dealuri, ape, varfuri de munte.
Uneori esti nevoit sa astepti, doar pentru a fi pregatit pentru etapa urmatoare. Sau pentru a asimila ceva ce ai trait intens inainte. Pentru a procesa o schimbare. Pentru a acumula forta.
Alteori esti in goana. O goana atat de mare incat uiti de tine. Viteza si performanta sunt singurele peisaje pe care ochii tai le vad. Pentru ca la un moment dat e nevoie si de actiune. E nevoie de acele realizari care sa iti demonstreze tie in fata ta, ca poti. Mult. Ca esti bun. Si din aceste realizari te vei hrani atunci cand ti se cere sa ai rabdare, sa stai, sa nu ai.
Alteori, ai mers prea repede si te-ai ratacit. Sau ai intrat pe drumul altcuiva. Atunci, e nevoie sa faci cativa pasi inapoi. Sa te intorci intr-un punct cunoscut. Sau sa ocolesti. Si sa te intorci cumva la tine.
Ori de cate ori, simtiti senzatia de stagnare si ceilalti toti par ca zboara, intoarceti-va la comparatia cu voi. Amintiti-va unde si cat de repede vreti sa ajungeti voi si atat. Scoateti competitia din discutie. Si necunoscutele. Ramaneti la ceea ce tine de puterea voastra. La incredere. La rabdare. La vointa. La acceptare. La imaginea de ansamblu si obiectivele pe termen lung. La ceea ce se afla in inima voastra. Ea este receptorul de bucurie. Ea este cea care va alimenteaza toate celulele cu energie, cu motivatie cu forta. Ea este cea care ne conecteaza. Cu ceilalti. Cu universul. Ea este cea care da sens drumului si lasa urmele pasilor tai intipariti pe asfalt.
Aminteste-ti sa te bucuri in timpul drumului. Aminteste-ti sa daruiesti bucurie. Si drumul se va transforma pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu