Nevoia de reactiona

Avem la dipozitie instrumente geniale. Mintea, corpul fizic, cele cinci simturi, campul electromagnetic al inimii. Miraculoase inca, pentru nivelul la care a ajuns stiinta. Misterioase, cu sisteme de reactie, autoreglare si vindecare, incredibile. Miracolul asta la care avem acces zi de zi, fiind fericitii posesori ai acestei vieti, este chiar cel pe langa care trecem cel mai usor. Ne lansam cu voluptate in orice discutie, ne aprindem, sutinem, dezbatem, comentam, judecam, condamnam, ne intereseaza intotdeauna ce se intampla langa noi, in afara noastra, inventam subiecte, reactionam si investim o energie imensa pentru a ne razvrati, pentru a judeca, pentru a demonstra celuilalt ca nu are dreptate. Ne fascineaza propriul succes, propria popularitate. Ne construim imagini, pentru care apoi ne mutilam de dragul de a le pastra intacte. Faima, din balsam pentru ego, devine armura grea de fier, din ce in ce mai ruginita, care scartaie si face un zgomot infernal la fiecare miscare. 

Si in tot acest timp, ratam esentialul. Bucuria pe care fiecare din instrumentele performante, cu care am fost dotati, este conceput sa o livreze. Mintea poate creea imagini din nimic, poate citi acolo unde nu sunt decat franturi stalcite, poate lipi fragmente, poate deduce dintr-o cantitate infima de informatii intregul, poate imagina lumi. Poate traduce lumina, umbra, forma, in concepte si senzatii.

Suntem o fabrica de emotii. Iar emotiile reprezinta limbajul nostru intern. Noi alegem sa ni le facem prieteni sau dusmani. Suntem capabili sa plantam copaci, sa ii ajutam sa creasca, sa le consumam rodul, sa ii taiem, sa ii transformam in lemn, sa ardem lemnul, sa-l transformam in foc, sa obtinem caldura si odata cu ea sa obtinem confort si placere. Suntem priceputi in a transforma resurse dintr-o stare in alta, din solid in plasma si gaz, din apa in energie, lichid in solid.

Suntem un fel de mici zei, aici pe pamantul nostru. De cele mai multe ori, insa, facem asta mecanic, fara a intelege copacul, fara a intelege miracolul la care suntem expusi in fiecare secunda. Fara a ne intelege puterea. Fara a intelege impactul pe care fiecare dintre noi il are asupra propriei evolutii, a celorlalti, asupra a tot ce e in jurul lui. Orice gand si miscare a noastra influenteaza totul pe o raza nebanuit de mare. 

Va propun ca astazi sa participam la viata noastra. Sa constientizam incredibila ei frumusete, sa ne bucuram de ea si sa multumim. Sa alegem sa primim experientele asa cum vin, in loc sa reactionam la ele. De la primul pas al diminetii. De cand deschidem ochii. De la prima intalnire cu un gand. Sa recunoastem revolta, judecata si toate celelalte incercari ale ego-ului de a ne face sa reactionam. Sa le intampinam cu pace si calm.

De cate ori te surprinzi astazi, tentat de satisfactia costisitoare de a reactiona, de cate ori simti ura, revolta, indignare, jignire, umilinta, judecata, furie, neputinta, agresiune, nevoia de a te justifica, de a contrazice, nevoia de ironie, de sarcasm, de a face o rautate, chiar si pentru o fractiune de secunda, chiar si in gluma, opreste-te. Spune "Stop! Eu te stiu pe tine si nu o sa mai cad in capcana de a reactiona”.

Poate nu o sa intelegi anumite intamplari, poate la inceput vei fi tentat sa crezi ca dai ceva din tine, ca daca nu raspunzi, daca nu te aperi, pierzi ceva, vei fi dominat, vei parea slab. Orice ai fi tentat sa simti,  accepta-l pe celalalt cu agresiunea lui, cu absurditatea lui, cu frica lui. Renunta putin la nevoia de a intelege. Fa asta ca pe un exercitiu. Vei fi uimit sa vezi, nu doar ca nu pierzi, dar vor aparea noi dimensiuni din care vei intelege viata. Transformarea pornita in tine, va schimba fara nici o actiune explicita, actiunile celor din jur. 

Tentatia nimicului

Uneori traversam perioade de vid, in care pare ca nu exista nimic, ca nu se intampla nimic, in care secundele par ca trec direct in neant. Ne simtim goi, dezancorati, pustii chiar. Totul stagneaza, sensul lucrurilor si realitatea se estompeaza si ne simtim detasati de imediat. In fata acestui aparent "desert" existential exista doua moduri de a reactiona.

Sa astepti, stiind ca golul prin care treci e un popas. Sa adulmeci mirosul directiei in care urmeaza sa mergi, sa inchizi ochii si sa te lasi condus de intuitie, de vocea ta interioara. Dar mai ales, sa ai incredere. Sa stii ca intunericul si golul reprezinta de fapt, suma potentialului tau. Ca in acel loc pustiu, pe care reusesti sa nu il umpli cu ganduri, totul e continut. Tot ce iti doresti, se poate implini pornind din acel punct. Tot ce vrei sa devii e acolo. In acele momente de calm si liniste. De gol. De neant. De nimic. Pana la urma, nimicul e ceea ce percepem noi. Nimicul e de fapt absenta a ceva concret si prezenta a tot in stare de potential. 

A doua varianta, este sa intri in panica. Sa crezi ca esti blocat. Sa incepi sa crezi ca nu mai esti in stare sa iesi din zona in care nu se intampla nimic. Sa incepi sa te agiti. Sa incerci sa umpli golul cu orice. Sa ai impresia ca nimic nu mai functioneaza. Ca altii merg inainte si tu stai pe loc, prizonier intr-un spatiu negru si gol. Pustiu. Incepi sa devii strident. Sa atragi atentia cu orice pret. Si hainele tale vor mirosi a frica. Frica de a ramane singur. Frica de a accepta ce poate sa vina. Frica unui TU mai bun. Frica de a fi respins, de intuneric, de abandon. Toate fricile intr-un loc. Imaginea ta va deveni imaginea celui care nu stie sa inoate si agitandu-se, se ineaca..

Cand te intalnesti cu aceasta zona de calm, de gol, alunga insecuritatea, incertitudinea si nehotararea, pentru ca ca acestia sunt prietenii fricii. Nu investi in indoieli, in ambitii nemasurate, in competitie, in nevoia de a fi important sau in nevoia de popularitate. Toate astea sunt doar semne ale nesigurantei, imbracata in frica. Sunt semn ca te-ai abandonat, pentru ca nu stii cine esti. 

Daca poti sa ramai calm, chiar daca simti ca inca nu ai realizat tot ce poti, dai voie firelor sa se lege in cer. Golul acesta este un incubator. In care plasezi intentia ta si ea va prinde viata prin gand, idee, focus si actiune. Indiferent cat de pustiu pare, acest nimic contine tot. Singura conditie este ca tu sa stii de dinainte ca puterea se afla in tine. Ca tot ce iti trebuie, ai deja. Mai trebuie doar sa plantezi samanta deciziei si sa ii administrezi dozele de vointa. 

Atitudinea ta, poate sa schimbe total drumul pe care mergi. Alege sa mergi pe cai albe si insorite. Pe caile potrivite cu sufletul tau. 

Despre EU

Te-ai gandit vreodata de unde vine puterea lui EU? 

Te-ai gandit vreodata ca fiecare dintre noi, indiferent ca ne cheama Georgeta, Ana, Vlad sau Ion, incepem orice declaratie despre noi cu EU. 

Pana la urma, aceste declaratii care incep cu EU sunt singurele relevante si adevarate. 

Toate celelalte, care incep cu TU, EL, VOI, sunt de fapt variante ale lui “ EU cred despre TINE, despre EL, despre VOI”.

EU sunt.

EU vreau.

EU fac.

EU alerg.

EU iubesc.

EU muncesc.

EU zambesc. 

EU...EU...EU...

Asa cum spunea la inceputul anilor '20, John Mc Donalds, in "Mesajul unui Maestru", sunt foarte putine moduri de expresie mai puternice decat acest simplu si atat de cuprinzator EU. Cand spunem EU sunt, EU vreau, EU fac, apelam la una dintre cele mai profunde si mai puternice afirmatii, in doua sensuri.

Prin EU, ne inscriem povestea personala in constiinta universala. EU este portalul prin care tot ceea ce suntem, simtim, traim, ne indoim, dorim, este scris pe pagina noastra, din marea arhiva a constiintei colective. Este contributia noastra. Semnatura noastra, cum ca am trecut si noi pe aici. Tot prin EU, avem acces la ce au scris altii, inaintea noastra. Avem acces chiar si la concluzii, daca nu avem rabdare sa citim pagina cu pagina. Cand spunem EU, deschidem o poarta catre toate experientele acestei lumi. 

Corpul pe care il avem este al nostru personal, dar EU-ul pe care il exprimam, este unul singur, EUL universal. Cand suntem in constiinta lui "al meu", ramanem doar la constiinta noastra personala, limitata. Cand suntem in constiinta lui EU, insa, invocam si primim ajutorul, puterea impersonala si infinita a universului. Daca exista un singur EU si doar pe acela il folosim toti, e limpede ca il vom impregna cu energia noastra.

Ai incercat vreodata sa folosesti EU in legatura cu altcineva? Desigur ca nu, pentru ca nu poti sa-l folosesti decat TU. Pentru altii exista tu, el, ea, ei, voi, dar niciodata EU.

EU este totul, intregul, care se manifesta prin mine, prin tine, prin el. Exista un singur EU universal, care se aplica individual la fiecare dintre noi. Si pentru ca maretul si puternicul EU se exprima punctual, ai la dispozitie o putere imensa. Un instrument de comanda foarte valoros. Sau o arma naucitoare.

Foloseste-o pentru a afla cat de multe poti realiza si nu pentru a investi puterea lui EU in "nu pot", "nu merit", "nu sunt". Foloseste puterea universala, nelimitatata, pusa la dispozitia ta pentru “EU sunt", “EU pot", “EU vreau". Foloseste-o pentru a afla ce fiinta minunata esti. 

Invataturile celor Sapte Intelepti

"Cei Sapte Intelepti" erau niste spirite foarte evoluate trimise de Creator pe pamant cu misiunea de a avea grija de oameni. 

Inteleptii au umblat pe pamant si au vazut ca oamenii duceau o viata foarte grea. Atunci s-au gandit sa ii ajute pe oameni si si-au trimis ajutoarele sa isi petreaca timpul printre ei si sa gaseasca un om care sa fie initiat in stiinta de a trai in armonie cu Creatia. Ajutoarele au fost plecat in cele patru directii, pentru a cauta si a aduce o persoana capabila sa stea in fata Inteleptilor. 

Dupa multe cautari, ajutoarele aleg un copil, un baiat, Otter, pe care il duc in fata celor sapte Intelepti, intr-o calatorie initiatica in lumea spiritelor.  In timpul acestei calatorii baiatul este invatat cum sa traiasca “In the Good way of life" sau "In the way of Heart”, prin cele sapte invataturi, care reprezinta de atunci modul de viata al populatiei Anishinaabe – un trib indian din America de Nord.

La plecare, fiecare dintre cei Sapte Intelepti a daruit oamenilor, prin acest mesager, cate un principiu de viata.

Iata cele invataturile celor Sapte Intelepti, dupa care traieste si astazi aceasta populatie amerindiana.

Nibwaakaawin—Intelepciune: A pretui cunoasterea inseamna a cunoaste Intelepciunea. Intelepciunea este data de Creator pentru binele oamenilor. In limba Anishinaabeg, cuvantul exprima nu doar "intelepciune" ci si "prudenta", "inteligenta" si "cunoastere". 

Zaagi'idiwin—Iubire: Sa stii ce e pacea inseamna sa stii ce inseamna Iubirea. Iubirea trebuie sa fie neconditionata. Cand oamenii sunt slabiti, in necaz, loviti, singuri, inraiti, au cea mai mare nevoie de iubire. In limba originala, cuvantul are intrinsec semnificatia de reciprocitate. Iubirea inseamna iubirea unul fata de celalalt. 

Minaadendamowin—Respect: A onora intreaga creatie, inseamna a avea Respect. Intreaga Creatie trebuie tratata cu respect. Pentru a fi respectat, trebuie in primul rand sa acorzi respect. Respectul trebuie sa vizeze tot: oameni, animale, plante, cer, pamant, apa, aer, foc, spirit.

Aakode'ewin—Curaj: Curajul inseamna sa iti infrunti adversarul cu integritate. Semificatia originala este "starea de a avea o inima din care lipseste frica". Curajul inseamna a face ceea ce este drept, chiar si atunci cand consecintele sunt neplacute. 

Gwayakwaadiziwin—Onestitate: Onestitatea in orice situatie inseamna a fi curajos. Fii intotodeauna onest in cuvant si fapta. Fii onest in primul rand cu tine, si iti va fi mult mai usor sa fii onest cu ceilalti. Cuvantul mai are si intelesul de a fi drept.

Dabaadendiziwin—Umilinta: Umilinta inseamna sa stii ca tu esti o parte sacra a Creatiei. In limba Anishinaabe mai inseamna si "compasiune". Esti egal cu ceilalti, dar nu esti superior nimanui. Umilinta nu inseamna a te lasa umilit, ci mai degraba “calm", “smerenie”, “blandete", "rabdare".

Debwewin—Adevar: A stii toate cele de mai sus inseamna Adevar. Gandeste, vorbeste, actioneaza in adevar. Nu te insela pe tine insuti sau pe altii. 

Dupa aceasta calatorie, baiatul s-a intors, batran fiind, dupa anii petrecuti in lumea spirituala, i-a strans pe toti in jurul lui si le-a povestit despre calatoria lui in lumea celor sapte spirite si despre darul pe care acestia l-au trimis pentru ei. Le-a explicat cum sa foloseasca aceste daruri. Le-a explicat ca opusul acestor daruri ii va ruina. Le-a explicat ce inseamna a alege opusul acestor invataturi. Apoi i-a lasat sa aleaga. Depindea acum doar de ei sa aleaga, in deplina cunostiinta de cauza, drumul pe care urmau sa mearga. Batranul, le-a dat toate informatiile si cunostiintele de care aveau nevoie pentru dezvoltarea lor spirituala.

Aceasta este intalnirea mea cu populatia indian-americana Anishinaabe (in traducere "Fiinte facute din nimic -Beings Made Out of Nothing”), de la muzeul "Native American History" din Washington DC, pe care am vrut sa o impartasesc cu voi. 

Filosofia de viata simpla si profunda a acestei populatii, a carei existenta este in atat de stransa legatura cu natura, creatia si Creatorul, concentrata in acest set de sapte invataturi,  denumit "Invataturile celor sapte Intelepti", reprezinta un cod moral si de comportament interuman transmis din generatie in generatie fiecarui copil. 

Imaginati-va ce frumos ar fi, ca si copii nostri sa creasca si sa traiasca dupa aceste valori. 

Photo: PosterPal

Gandul nostru cel de toate zilele

Noi nu suntem una cu mintea noastra. Noi suntem de esenta divina. Si totusi, ne-a fost dat un asemenea instrument, devenit atat de performant, incat isi aroga de multe ori rolul de director general al vietii noastre.

Conform unui studiu NSF, mintea genereaza zilnic intre 12.000 si 70.000 de ganduri pe zi. Hmmm. Un manager ocupat, nu-i asa? Dintre acestea, majoritatea sunt non-sensuri. In cea mai mare parte a timpului, gandurile penduleaza intre amintiri, reluari, reformulari ale trecutului sau proiectii, vise, fantezii, amplasate in viitor. Surprinzator este cat de putine ganduri sunt cele ancorate in momentul prezent. Cele care conteaza. Singurele care pot avea valoare si care pot schimba ceva. Singurele prin care traim cu adevarat. Singurele prin care ne cream realitatea. Ceea ce conduce la concluzia ca, invmare parte, mintea noastra "rataceste" pe un taram iluzoriu, inexistent. Trecut sau neintamplat. 

S-a estimat ca 70-80% din gandurile noastre zilnice e reprezentat de gandurile negative. Ceea ce, daca e adevarat, e trist. Asta ne indica faptul ca cea mai mare parte a timpului, managerul nostru mental, e ocupat cu scenarii, cu frici, cu judecati, cu vinovatii, cu explicatii, cu scuze despre trecut sau cu evadari in viitor. De parca prezentul e un punct atat de fierbinte, incat mintii ii este teama sa nu se arda. Si pentru ca imbatata de putere, nu vrea sa-si piarda scaunul de manager, isi justifica existenta producand ganduri inutile, care nu fac altceva decat sa ne distraga atentia de la ce suntem. 

Exista totusi un remediu. Pentru ca noi, nu suntem una cu mintea noastra cea-prolific-producatoare-de-ganduri-nonstop, avem posibilitatea de a o monitoriza. De a o audita. Si de a sesiza "rebuturile" pe care mintea ni le prezinta. De cate ori sesizam un gand negativ, putem sa ii atasam o eticheta cu "defect" sau "fals" si sa il trimitem la reciclare. Exact ca in business, un control al calitatii gandurilor noastre. ISO. Managementul calitatii gandurilor.

Rezultatul? Ar trebui sa fie unul inaltator. Constientizand aparitia gandurilor negative va produce automat o curatire a procesului de generare a acestora. Mintea este inteligenta. Invata. Noi suntem cei care uitam ca ea este cel mai performant instrument al nostru, dar care asteapta ordinele noastre. Pe care daca nu le primeste, isi ocupa ea timpul cu ceva. 

Incercati, macar pentru o zi sa implementati acest control al calitatii gandurilor voastre. Veti fi surprinsi cat de mult control avem asupra realitatii noastre.

Photo credit: Ma Vinci's Reliquary, Page 77, Random thoughts