Scoala ne injecteaza cu o doza destul de
mare de spirit de competitie. Ne comparam intre noi. Ne alegem mereu modele de
referinta. Nu e nimic rau sa avem modele, atat timp cand ele ne alimenteaza cu
inspiratie pe drumul nostru personal. In fapt, modelarea e una dintre cele mai
eficiente tehnici motivationale.
Greseala vine din nefiltrare. Din
atasamentul fata de model. Din asteptari nerealiste. Din aplicarea
nediferentiata a comparatiei. Din folosirea ei pentru a obtine explicatiile
pentru care noi nu avem cum sa obtinem ce are modelul nostru.
De exemplu, modelul nostru sigur are mai
multi bani decat noi, pentru ca sigur a fost ajutat de parinti cu bani, care
sigur au fost ‘privilegiati’ in fostul regim. Iar noi nu avem cum sa ne batem
cu asta. Nu avem cum sa reusim. In acest punct, am ne-am lipit o credinta
limitativa in frunte si am pus punct. Am transformat drumul si determinarea
noastra intr-o fundatura.
Ne comparam cu cei care mai tineri fiind
decat noi au ajuns deja in functii unde au multi bani, au o familie frumoasa,
copii, case, excursii, in timp ce noi, nu-i asa, suntem cam in aceeasi
situatie. Bani avem limitat, nu prea ne permitem extravagante in concediu, stam
cu chirie, poate nu avem copii sau masini elegante. Gandurile care se nasc sunt
pline de frustrari si amaraciune. Devenim tematori si nesiguranti, perpetuand
ecartul intre noi si ‘acei fericiti ai soartei’.
Ca in orice domeniu, aparentele sunt
coplesitor de puternice pentru ca sunt fizice, materiale, palpabile. Ne e usor
sa comparam banii din cont, masina, casa, pentru ca asta este ceea se vede.
Comparatiile de acest gen insa, sunt nu doar false, ci total nerelevante.
Denota doar ca mai avem cativa pasi de facut in interiorul nostru pentru a
descoperi ca avem acelasi drept sacru de purtatori de viata. Ca avem aceeasi
capacitate de a rade din tot sufletul. Ca avem o inima care poate rezona la fel
de mult cu o alta fiinta. Ca ajutorul nostru e la fel de valoros atunci cand
cineva are nevoie de noi.
Greseala vine din faptul ca ne lasam
absorbiti usor de comparatie, crezand ca daca am avea cea au ceilalti, asta
ne-ar face fericiti. In schimb, nu mai avem timp, nu suntem dispusi sa ne cunoastem. Sa aflam unde
locuieste fericirea noastra. Care sunt lucrurile care ne fac placere, care ne
bucura. Si cat de mult ne permitem sa fim acolo in aceste activitati care aduc
bucurie.
Suntem toti copiii lui Dumnezeu si
purtatori ai scanteii divine. Avem toti exact aceeasi avutie: viata si ocazia
de a experimenta bucuria ei. Singurul mod in care suntem comparabili este cata
bucurie am reusit sa generam in sufletul nostru si in cei din jur. Nu conteaza
decorul in care se aude rasul. Nu conteaza cati bani ai atunci cand inima ta e
plina de fericire. Nu conteaza cate proprietati ai atunci cand esti incantat.
Cand esti multumit. Cand esti liber. Cand iubesti. Cand esti bucuros. Cand te
contopesti cu frumusetea naturii. Cand vezi in fiecare om ceva frumos si asta
iti produce bucurie.
Bucuria e una pe fata si in inima unui
copil descult din Africa, care nu are jucarii cu telecomanda, dar zburda si se
joaca, experimentand bucuria libertatii fiintei. Si aceeasi, pe fata celui mai
bogat broker din New York, care intr-o dimineata de sambata, isi lasa fruntea
imbratisata de razele soarelui la bordul iachtului sau personal.
Bucuria nu tine cont de tehnica
sofisticata prin care tu o obtii. Bucuria vietii este singurul element care
poate comparat intre doi oameni. Bucuria vietii este scopul nostru pe acest
pamant si pentru asta nu avem nevoie de imperii financiare.
Pe drumul nostru dinspre copilarie catre
a deveni adulti, am pierdut poate din exercitiul bucuriei totale, pe care
copilul o traieste la intensitate maxima. Poate adulti fiind, ne-am pierdut
pentru o vreme in lucruri, in obiecte, in proprietati, in activitati, in cautari si competitii. Poate ca unii dintre noi
au fost de acord sa plateasca mai mult efort, mai mult compromis poate, mai
multa munca, pentru o bucurie obtinuta cu tehnici mai sofisticate. Dar daca
pentru ei iachtul, masina de lux, avionul, castelul, sportul extrem sunt ceea ce ii
aduc bucuria, e doar o chestiune de alegere. Unii copii fac papusi din carpa,
alti copii se joaca cu papusi-roboti care le asculta comenzile. Bucuria insa,
tine de povestea pe care fiecare o traieste atunci cand traverseaza timpul.
Uneori, cand ne lasam coplesiti de griji
si comparatii, e bine sa ne intoarcem la copilul din noi, sa il luam frumos de
mana si sa ne dam voie sa ne jucam, sa zburdam, sa ne bucuram. Sa mergem pe jos, sa
iesim desculti, sa alergam prin iarba, sa facem baie in rau, sa mergem cu
bicicleta, sa stam intinsi pe spate si sa privim cerul si norii, sa
privim stelele. Sa cantam, sa dansam, sa chiuim. Sa pictam. Sa ne cataram pe un
varf de munte si sa contemplam cum se uneste cerul si pamantul in linia
orizontului. Sa scoatem toate sunetele posibile. Sa ne plimbam prin ploaie,
lasand stropii sa ne mangaie fata. Sa ascultam valurile cum se sparg de mal,
neobosite ca intr-o mantra infinita a apei in incercarea de a mangaia pamantul.
Sa ne intindem mainile incercand sa atingem cerul. Sa imbratisam un copac sau
sa ii lasam umbra sa ne racoreasca. Sa adulmecam aerul
diminetii, mirosul jarului, verdele padurii, racoarea apei.
Si apoi sa incercam sa ne comparam cu
ceilalti. O sa ne dam seama atunci, ca singurul lucru comparabil in
oameni este cantitatea de bucurie pe care o traim si o generam de-a lungul unei
vieti.
Afla ce iti aduce bucurie, cauta bucuria din fiecare moment. Bucuria iti da putere, echilibru, sanatate, frumusete. Bucuria vietii inseamna o continua primavara pentru toata fiinta. E cea mai mare avutie pe care o putem avea, si pe care nu o putem stoca, tocmai pentru a fi nevoiti sa ramanem in prezentul fiecarei clipe. Bucuria se gaseste doar in miezul fiecarui aici si acum. De la un moment dat, cand timpul se pierde in prezent, bucuria poate deveni un continuum, care face parte din noi ca insasi esenta a vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu